Biblioteca „Tudor Flondor” este în… impas, dar spațiul în care funcționează trebuie predat proprietarului. Aceasta este hotărârea mai multor instanțe de judecată, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție București
Apariția, în ediția de luni a „Crai nou” (nr. 5070) a articolului „Biblioteca „Tudor Flondor” din Rădăuți – în impas. Peste 70000 de cărți ar putea ajunge în stradă!” a creat multe discuții, peste care nu se poate trece cu vede-rea fără a fi lămurite pe bază de documente legale, respectiv hotărâri definitive și irevocabile ale unor instanțe de judecată. De altfel, dl Arcadie Plămadă, omul de afaceri rădăuțean nominalizat în respectivul articol, ne-a pus la dispoziție o sumedenie de acte, în fața cărora doar Primăria Rădăuți, parte opozantă în mai multe procese, mai are câte ceva de comentat. Dar să pornim de la capătul firului, pentru ca toți cititorii noștri să înțeleagă despre ce este vorba. Cu o mențiune pe care trebuie să o facem din capul locului. Procesul nu a fost intentat Primăriei Rădăuți, așa cum s-a scris, de către omul de afaceri Arcadie Plămadă, ci a fost declanșat de către fosta conducere a S.C. Obcina Rădăuți, pe când director era dna Liliana Cusiac.
Biblioteca Rădăuți
S.C. Obcina nu este proprietatea dlui Plămadă, ci este o societate comercială listată la bursă, cu peste 500 de acționari, el fiindu-i administrator. Preluarea societății, în anul 2000, s-a făcut și cu dosarele aflate pe rol în diverse stadii de judecată. Printre aceste dosare s-a aflat și cel vizând spațiul Bibliotecii „Tudor Flondor”, pe care Primăria Rădăuți și-l revendică, invocând tot felul de argumente. În pofida documentelor pe care primăria le-a depus la dosar (de fapt, dosare), Judecătoria Rădăuți, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava și Înalta Curte de Casație și Justiție a României nu i-au dat câștig de cauză. Așa cum rezultă din toate documentele, inclusiv din adresele constructorului, imobilul în dispută a fost construit de fosta OCL Alimentara și OCL Produse Industriale Rădăuți în perioada 1964 – 1965, din fonduri proprii, acestea devenind proprietarele construcțiilor, iar S.C. Obcina S.A. Rădăuți este succesoarea în drepturi a acestora. De altfel, analizând numeroasele documente de la dosar, inclusiv expertizele efectuate, Judecătoria Rădăuți, prin sentința 3778/22.XII.2008, a obligat primăria să predea societății Obcina, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul în dispută. Pierzând procesul la Rădăuți, primăria nu se lasă și… atacă mai departe, invocând faptul că etajul imobilului, respectiv spațiul destinat bibliotecii, face parte din domeniul public, conform unei hotărâri a Consiliului Local. Cei care au declarat recurs au omis însă un aspect simplu: autoritatea de a stabili forma de proprietate asupra unor bunuri revine exclusiv puterii judecătorești sau celei legislative și în niciun caz executivului, respectiv Consiliului Local, ministerului sau guvernului. Atât timp cât o instanță de judecată, fie ea și la nivelul municipiului Rădăuți, a stabilit că un bun face obiectul proprietății private, acesta nu mai poate fi transferat în proprietate publică, printr-o decizie administrativă, indiferent la ce nivel ar fi luată această decizie. Or, S.C. Obcina a dovedit, obținând și câștig de cauză, că este proprietara imobilului. Nici invocarea schimbului de spații între fostele ICS Mixtă Rădăuți și Agenția BTT Suceava nu a stat în picioare, fiind demontată de instanță. Vrând (și având, probabil, bani de cheltuit) să meargă până în „pânzele albe” cu acest proces, Primăria Rădăuți, prin dl primar Aurel Olarean, a ajuns până la Înalta Curte de Casație și Justiție a Ro-mâniei, unde, cum era de așteptat, trei judecători și un magistrat asistent au decis, pe baza probelor administrate, că instanțele de fond și apel au reținut corect că S.C. Obcina S.A. Rădăuți este proprietara imobilului situat în strada Piața Unirii nr. 68 din Rădăuți, unde funcționează și Biblioteca „Tudor Flondor”. Clar, indiscutabil! Patru instanțe, aceeași hotărâre, care, însă, nu a fost pusă încă în apli-care. S-au făcut contestații, revizuiri, toate fără succes. S-a spus chiar, aspect notat și în ziarul nostru, că S.C. Obcina nu a plătit niciodată impozit pe spațiul care găzduiește biblioteca. Ni s-a demonstrat însă că prin Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr. 91/13.02.2009, care poartă semnătura directorului pentru impozite și taxe a municipiului Rădăuți, ec. Turliuc Paula, se atestă că S.C. Obicna apare în evidențele fiscale, pe teritoriul municipiului Rădăuți, cu clădiri, inclusiv cele „identificate în Sentința civilă din 01.X.2007, ca magazin alimentar și bibliotecă”. În acest document se menționează: ”Achitat impozitele și taxele locale aferente anului 2008 conform declarațiilor”. Negru pe alb cu parafă și semnături! Publicând aceste informații, nu ne dorim a ne situa în postura de avocat al dlui Plămadă. Pe de altă parte știm prea bine ce înseamnă o bibliotecă și considerăm că această importantă instituție de cultură din Rădăuți trebuie să funcționeze într-un spațiu adecvat, în condiții normale. Dar, respectându-se legea și hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată. Problema putea fi rezolvată de mult. S-au propus diverse variante, s-a venit cu soluții, dar, probabil, cineva nu le-a luat în seamă și nu a vrut să rezolve problema. Se pare că fostul primar Mihai Frunză știa ce știa atunci când a afirmat, cu ani în urmă, că spațiul ce găzduiește biblioteca este pierdut. A avut această „viziune” cunoscând conținutul actelor de proprietate. Și, desigur, mai știa omul că, în foarte multe cazuri, chiar dacă la noi se spune că justiția este coruptă, dreptatea primează, iar unde este lege nu este tocmeală. Cu puțină voință, cazul poate fi soluționat și acum, fără ca biblioteca să sufere în vreun fel și fără ca cele 70000 de volume să ajungă în stradă. Așa ar fi normal și corect!
Comentarii