Un strop de suflet românesc cu...

Ambasadorul pădurilor din România

– Că taman ne venirăți – revenirăți din Canada! Unde – unde zăbovirăți, așaa, un vreo două săptămâni de Cireșar. Ce-avem pe-acolo? Ce soi de lacrimi…

– Sigur, cel mai ușor e să înlăcrămezi români plecați de multă vreme de-acasă. Dar eu n-am plecat cu gândul ăsta, eu am plecat cu gândul să-i liniștesc; am plecat cu gândul să le-aduc un strop de țară și un strop de suflet românesc acolo, pentru că, distanța fiind așa de lungă, nu se compară cu diaspora și cu românii din Europa, ei au altfel de reacții și de relație cu țara. Se-mpart în două categorii, și asta am observat mai demult. Sunt emigranți, și români plecați înainte de ’89 (care au suferit enorm); pentru că cei plecați înainte de ’89, nu mai aveau posibilitatea să se-ntoarcă; vorbesc de cei care-au plecat după ‘50, să zicem, nu vorbesc de cei care-au plecat înainte de Primul Război Mondial sau după primul război, și înainte de al doilea război. Vorbesc de ăștia care-au plecat de spaima comunismului, să zicem. Ei bine, la ei… disperarea era mult mai mare. Ei nu mai aveau voie să vină acasă. Ei, când rămâneau în Canada, tăiau toate legăturile cu familia, cu neamurile, cu țara…

 

Tudor Gheorghe

Câini cu covrigi… …Ăștia de-au plecat acuma sunt o emigrație… economică. S-au dus acolo crezând că sunt câinii cu covrigi în coadă… Nu sunt câinii cu covrigi în coadă. Sunt și aici două categorii: unii realizați, din punct de vedere socio-profesional – unii nerealizați. Cei realizați vorbesc frumos și cu duioșie, și cu dragoste și-și povestesc amintirile din țară și le e drag; cei nerealizați înjură! Dintr-o ne-putință firească, de oameni care nu s-au realizat nici aici în țară, și nici acolo. În marea lor majoritate sunt nefericiți. Pozează… E sfâșietor ! – Parează… – …parează, dar sunt în majoritate covârșitoare nefericiți. Se laudă că de când au venit aicia – zice – în trei luni de zile, în patru luni, mi-am luat casă, mi-am luat mașină… Mai târziu vin și spun, daa’ m-am băgat slugă pe viață. Pentru că m-am împrumutat la bănci și sistemul este un Draculea acuma, și muncești toată viața. Mai mult decât atât, lași moștenire copiilor tăi datoriile în bancă. E sfâșietor! De-aia acum m-am întors și le-am spus: “Oameni buni, nu mai căutați Canada, vedeți-vă de treabă, rămâneți acasă! Să ne-adunăm și să facem din țara asta ce-ar trebui să fie. Să nu căutăm himere în altă parte…”. – Și… ce-ar trebui făcut în țara asta? Tristă & plină, ticsită de humor… – Să ne luăm puțin în serios. Atât. Deocamdată, trecem printr-o perioadă nefericită, de amatorism total. Am prevăzut perspectiva asta, mi-am dat seama c-așa se va-ntâmpla, pentru că, dintr-o stupidă înțelegere a vremurilor, am dat afară oameni capabili din funcții importante aruncându-ne anatema asta blestemată comunist și s-au ridicat pe spinarea lor… Oamenii de bun simț au părăsit, s-au retras… și-au intrat tot felul de amatori, tot felul de neaveniți în toate domeniile: și-n presă, și-n cultură, și-n politică (în special), și peste tot. Interesele au fost cele care au avut prioritate, spiritul de gașcă, nicidecum nu s-a dorit niciodată să se facă ceva pentru țară. Toți au făcut pentru ei. Se pare că e normal, după atâta oprimare comunistă, ei cred că e dreptul democrației (prost înțeleasă democrație). Nu avem o justiție clară, n-avem o poliție bine pusă la punct. Avem legi, nu le respectă nimeni. E greu, e foarte greu. Să sperăm însă că generația care va veni, de oameni tineri și curați… – Cu asta se îmbată toate generațiile! Las’ că copiii mei… Și copiii se fac părinți… și tot așa. Nimic nu se schimbă, totul se revizuie. Și caruselul nenorocit își vede, păcătos de drum… – Asta este. Nu e o perioadă fericită, dar să sperăm că… Eu sunt un optimist, mereu. Și cred că vom face lucruri bune, da’… Să dea Dumnezeu! – Artele… Artele suferă pe traseul acesta? – Artele suferă enorm, nu se pune preț pe artă, cât de puțin. Cele două cenușărese ale societății sunt evident arta și învățământul, așa că… Ambasadorul pădurilor din România… – Am tresărit când vă auzii cu ceva de genul… ministrul pădurii?! – Aa, nu-nuu… Au fost drăguți cei de la… Nu ministru, ambasador! E mai frumos…Sunt ambasadorul pădurilor din România! Asta mi s-a spus când m-am întors din Canada… – Acum vreo câteva zile ! – Or, cum să vă explic?! După ce vezi pădurile canadiene și vezi ce se-n-tâmplă cu pădurile din România, am acceptat cu mare dragoste să fiu … ambasadorul pădurilor! Poate mă vor auzi, cumva, într-un fel, când voi lua atitudine fățișă împotriva criminalilor care defrișează – cu inconștiență! –, acest avut național. – Ce incumbă? – Morale!, nu mai mult de-atâta. Să sperăm că… – Sunteți gir, sunteți autoritate, ce naibaa ! – Da. Cine știe?! Voi face, în presă, în televiziune, în spectacole…, voi face propagandă dorinței de-a rămâne verzi și frumoși… – Bag sama c-aveți pururea un dințișor frumos împotriva educației proaste de se face acuma… – Daa! Da. Îmi e rău! Pentru că de-aici pornește societatea, viața, evoluția noastră… ,de la educație! Ce frumos și cât de simplu spuneau cei bătrâni: copilul trebuie crescut în respect față de oameni și în frică față de Dumnezeu! Preoții de har & preoții de colac… – Or acuma, li s-a luat libertatea asta și înțelepciunea de a fi cu respect față de oameni – respect față de oameni nu mai există și frică de Dumnezeu nu mai au, pentru că… Și religia, din păcate, nu se face profesionist. Adică, lecțiile, orele de religie sunt fușerite, nu sunt profesioniști, n-au har preoții care trebuie să predea religia. Or, fără har, nu poți să-i convingi… – Preoți și popi, spunea Cleopa… – Da-da-da: preoți și popi! Sau… preoții de har și ăștia de colac! Cum ar fi… Popii sunt ăștia de colac. Adică, ia colacul și coliva și pleacă acasă. Ăia cu har te fac să vibrezi. Și să-ți pui întrebări. Mie-mi pasă! – Că ajunsei aci: un cuvânt de sporire înspre junimea țării! – Acuma pregătesc un spectacol pentru ei care se cheamă “Mie-mi pasă!” – Splendid ! – “Mie-mi pasă”, care va fi… Spectacolul l-am mai făcut; l-am mai făcut simplu, cu chitara, și cred c-acum ar fi cazul să-l complic. Și l-am complicat puțintel. Acum, la 20 de ani de la Revoluție, voi veni cu acest spectacol într-o variantă cu totul și cu totul ieșită din comun. Va fi o variantă rock-simfonic, așa un gen de Pink Floyd vom auzi… Pentru că muzica lor necesită oarecare furie, or cântecele mele sunt duioase și blânde; mai puțin astea din “Mie-mi pasă!” , care au doza de supărare necesară ca să intre în zona rock-ului… – Supărată, amărâtă, necăjită-i viatza meaa ! – Daa! – Vă mulțumesc tare mult ! Foaie verde mărăcine… (Post scriptum – post… vorbitum!) De bună seamă, prietene, că l-ai recunoscut pe nu altul decât… neperechele de menestrel din țara Băniei: TUDOR GHEORGHE! Mustăciosul cobzar! A venit, a cântat, a plecat! Cum numai domnia sa – magnificul talent, o știe face. A venit joi seara iarăși la Suceava și a năucit sala cu cântece din alea boierești și cu iz vechi, parfumat. Le-a scuturat colbul, le-a petrecut prin sensibilul de neasemuit suflet și le-a dat, iară, strălucirea originară. Cântece vechi, ruginite de vreme, înalbăstrite de doruri și suferințe. Magicul trubadur a zis, iară și iară, cântece vechi – cântece de mahala. Și – nu te speria – manele de la maica lor, de-acu sute de ani! Din alea foarte valabile. Șii… În toată splendoarea lor… De OF, de DOR, de inimă azurie! De-ți mai rămânea ades să te ițești în două picere, să dai, chiar așa!, cu câni în bolovani șii… Și să zici cu lăutarul, cu tot amarul: Foaia verde mărăciine, Dă mamă cu biciu’n miine, Că n-am ascultat de tine… Mulțam fain, bădie Tudore! Că ne însoțești și la bine și la vreme de amar și de pahar. Mulțam fain, Meștere de neasemuit ! Te așteptăm iară și iară! Și cu spectacolul de ni l-ai promis, hăăt încolo, pe la toamnă! Vezi să nu ne uiți, cumvașilea! Căă… Amărâtă, năcăjită, supărată-i veatza meee… BOGDAPROSTE !

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: