L-ați întâlnit, cumva, pe Eminescu ?

Îl veți fi întâlnit, poate, ieri, prin drumurile dumneavoastră grăbite (sau mai încete, fiindcă a fost foarte cald) pe Mihai Eminescu? Se prea poate, ne place să credem, pentru că, într-un fel sau altul, cu toții îl purtăm în gând (chiar și atunci când, din cine știe ce motive, unii parcă ar vrea să se lepede de el). Pe la orele amiezii, am adăstat câteva clipe în preajma statuii de lângă Biserica Sf. Nicolaie. O poleia soarele, în calma-i singurătate, și nici păsările nu păreau dornice a-i da ocol. Lumea trecea cu treburi, pe lângă ea, încoace și-n colo… La Dumbrăveni însă, cu o zi înainte, se strânse lumet întru cinstirea numelui și memoriei sale, la 120 de ani de la moarte fără o zi. N-am ajuns acolo, deși ne-am dorit, să le fim alături gazdelor și oaspeților de aici și de mai departe, mai departe acum chiar cu câte o graniță de stat. Au fost acolo, aveam să aflăm, acad. Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, poetul Vasile Tărâțeanu și fiul său Alexandru, Simion Gociu, scriitorii noștri Ion Beldeanu, Ion Cozmei, Lucia Olaru Nenati, Constantin Hrehor, Mihai Vicol, Alexandru Ovidiu Vintilă, Dan Tudor Gurtesch, Dan Iordache, artiștii plastici (și scriitori) Constantin Severin și Constantin Ungureanu-Box, dr. Mihai Ardeleanu ș.a. Într-un festival aflat la e-diția a II-a, organizat de autoritățile locale (am fost informați că primarul Ioan Pavăl și secretarul primăriei, Mihai Chiriac, au fost printre cei care au dus greul și frumosul pregătirilor), Eminescu a fost evocat și invocat (inclusiv – potrivit unor ipoteze necertificate – ca om al locului) preț de mai multe ceasuri, au cunoscut de aproape recenta carte a lui Mihai Vicol („Grigore Vieru. Pontiful limbii române”, despre care au vorbit Mihai Cimpoi și Vasile Tărâțeanu), au vizitat muzeul amenajat de pr. Constantin Jaba, l-au ascultat pe baladistul Victor Socaciu.
 

Ar fi fost așteptați și alți oaspeți la Dumbrăveni și ieri la Suceava, dar Nicolae Dabija încă nu poate pune picioarele în pământ după ce a căzut de pe schelăria unei biserici, Vasile Tărâțeanu și Simion Gociu au trebuit să se întoarcă grabnic la Cernăuți, pentru a prinde comemorarea de acolo a lui Mihai Eminescu, iar acad. Mihai Cimpoi, să ajungă ieri, la prânz, la București, la Academia Română, la lansarea unui volum menit de asemenea să-l restituie pe Mihai Eminescu. Așadar, ieri, la Suceava, la manifestarea organizată de Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” și Societatea Scriitorilor Bucovineni, Eminescu a fost evocat „între prieteni”, după cum a apreciat Gabriel Cărăbuș, directorul instituției-gazdă. „Între prieteni, în Bucovina”, s-ar putea spune, suprapunând peste toți cei prezenți (câteva zeci de persoane) numele manifestării din ziua de 15 iunie în care s-au adunat fix 120 de ani de când Mihai Eminescu se petrecea dintre noi. „Eminescu poate fi sărbătorit în fiecare zi”, avea să spună, concesiv, moderatorul întâlnirii, poetul Ion Cozmei, deschizând un sipet al unor mistere care, aici, par să ne lege oricând de Mihai Eminescu: nu suntem de acord cu data, locul (la Dumbrăveni s-au născut doar primii 6 frați ai săi) și cu numele (Mihail sau Mihai?). Și începând să depene povestea lui Eminescu pornind din Bucovina (cu care toată lumea e de acord). Bunicul, Vasile Eminovici, se băjenise din Ardeal, și se aciuase la Călineștii lui Cuparencu, unde s-a ivit pe lume Gheorghe Eminovici, care avea să trăiască acolo până prin adolescență. Gheorghe Eminovici avea să învețe la Școala Moldovenească din Suceava (pe locul unde se află acum Muzeul de Științe ale Naturii), cu dascălul Ioniță. Apoi a fost luat, vreme de un an, în slujbă la boier Cârstea din Costâna, pentru ca pe urmă să fie chemat la Dumbrăveni, de boierul Balș, căruia avea să-i devină administrator. Aici s-a căsătorit cu Raluca și probabil tot aici, în pântecele ei, ar fi prins rod cel care avea să fie botezat Mihail la Biserica Uspenia din Botoșani. Fiindcă, între timp, familia Eminovici avea să se tragă spre Botoșani, unde Gheorghe avea casă închiriată, unde ținea birt și vindea vin. În Bucovina, însă, Mihail avea să ajungă la Cernăuți, pentru a urma studiile primare și gimnaziale; și pentru a debuta cu versuri! Eminescu „s-a născut peste tot în sufletul românilor și în tot spațiul românesc”!, a rostit vocea autorizată a cercetătorului literar Nicolae Cârlan (care, în urmă cu câteva zile, a scos de sub tipar ediția a II-a a volumului „M. Emines-cu în context bucovinean”; ed. I a apărut în 2000), care avea să completeze că se poate vorbi și despre Eminescu înainte de Eminescu, cum sigur se poate vorbi despre Eminescu după Eminescu. Nicolae Cârlan a vorbit apoi despre situații care au dus la vremelnice incertitudini privind data nașterii poetului. Cum că fratele Matei, căpitan Matei Eminovici (care se semna Eminescu), căruia îi cam plăceau paralele, s-a învoit la 1902 să dea o mărturie cum că Mihail s-a născut la 8 noiembrie 1849, la Dumbrăveni (și nu la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, cum arată condica nașterilor de aici). Cum că „psaltirea căminarului” pe care acesta ar fi notat ca dată a nașterii 20 decembrie 1849 (adusă în discuții și cu o zi mai devreme, la Dumbrăveni) este, de fapt, un fragment de ceaslov, cu unele „încercări de peniță” (cum le numesc specialiștii) despre care e departe de a se ști dacă vor fi fost sau ba ale căminarului. Potrivit lui Nicolae Cârlan, e clar că Eminescu s-a născut la Botoșani (și nu „între” Dumbrăveni și Botoșani, precum Vasile Alecsandri se născuse în trăsură, la ceas de zaveră, sau cum – avea să completeze oaspetele-surpriză al întâlnirii de ieri, binecunoscutul bucovinean de mai la nord Dumitru Covalciuc – Gheorghe Sion s-a născut în vamă). Că a debutat ca poet la Cernăuți (potrivit acad. Dimitrie Vatamaniuc, dacă nu s-ar fi școlit în capitala istorică a Bucovinei, Eminescu ar fi devenit un poet de expresie franceză), că a scris „La arme” (1878, an în care scria prima variantă a „Doinei”), după ce rușii rupseseră cele trei județe de la nord de Dunăre (de fapt, Basarabia dintâi), numind Bucovina „diamant din stema lui Ștefan”, că a scris rânduri despre Suceava, prin care a trecut, în versuri, proză, teatru (surprinzându-i o imagine a înstrăinării, a căderii în derizoriu) și despre Ștefan – „și cel Mare, și cel Bun, și cel Sfânt”. În schimb, n-a fost oaspetele Mănăstirii Râșca și nici oaspete al lui S. Fl. Marian în casa de care bustul de acum se învecinează…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: