Nu plânge că s-a terminat…

S-a petrecut ceva de poveste, în sala de mese (ornată festiv) miercuri ce trecu, c-așa ceva, se spune, n-ar mai fi fost în istoria școlii. Șapte clase terminatoare de Colegiul Tehnic „Petru Mușat” (fostul Grup Școlar Nr. 2), cu… cățel – cu purcel, s-au încolonat frumușel sub flamură de Florar & Cireșar și-au venit, simbolic, să-și încheie mandatul și să predea ștafeta (și misiunea) celor de după ei. Cum ar veni, a fost un ceremonial cu totul special, înveșmântat în straie alese de sărbătoare și căptușit cu emoții cee – zău! , parcă umblau în vârful picioarelor. A fost odată ca niciodată. S-a tras linie și s-a pus punct. S-au slăvit fruntașii și s-a făcut risipă de… lacrimi. La un mo-ment dat, în viețișoarele noastre, nostalgia și amintirile, furnizoare de pururea bucurie, se cuibăresc definitiv, inevitabil. Și plâng, și râd, după dialectica vieții. Risipă de cuvinte cu miez, potop de emoții. Elevii și dascălii își iau rămas bun. Și, în-colo… Încapă mai departe, în inimioară, baremi un loc de… Bună ziua! Barem asta. Și cârdul de amintiri. Prieteniile, visările dulci și senine. Musai că faine! Apoi, apoi… Fiștecare cu crucea, cu pocinogul și bafta lui. Și vorba dirigintelui: Nu plânge că s-a terminat,/ Bucură-te că s-a petrecut…
 

Șapte clase terminatoare de Colegiul Tehnic „Petru Mușat” (fostul Grup Școlar Nr. 2)

Așadară – din toți bojocii…Gaudeamus! În clasa a IX-a, când e-ram, eram niște copii, niște oameni care nu știau ce vor de la viață, niște începători și acuma… Încercăm să ieșim din acest ciclu cu bine, ne gândim la ziua de mâine. Sunt fericit pentru c-am ter-minat cu bine, mă bucur și de colegii mei… > Nu credeam c-o să fie atât de emoționant… Cei patru ani?! Am învățat mult. Am învățat să comunic cu cei din jurul meu. Aș fi vrut, poate, să fim o clasă și mai unită decât cum am fost, să fim și mai buni prieteni, se putea și mai bine. O să ne pară foarte rău, o să regretăm… Chiar ieri a fost o zi emoționantă! Și lacrimi… Și bucurii! Ne pare rău că ne despărțim… > Aducându-mi aminte de cei patru ani de liceu pe care i-am petrecut împreună alături de colegii mei și alături de dna dirigintă, ne-am înțeles foarte bine, atunci când am avut multe întrebări cărora nu le-am găsit răspunsul apelam la ea, de fiecare dată m-a ajutat… Am învățat și lucruri bune… Clasa a XII-a a fost un an în care am putut să mă deschid și eu altfel față de colegii mei, să fiu o altă persoană, să ajut mai mult, să comunic cu ei, să petrec mult timp vorbind despre unele lucruri… Școala m-a învățat multe, n-am ce să spun. Am învățat lucruri bune, folositoare și ceea ce-am vrut să las în urmă pentru liceul acesta a fost o impresie bună despre mine. Și mai departe aș vrea ca să dau la o facultate, nu m-am gândit asta, sigur… Am primit copii… Domnișoara dirigintă (de la Vama), Niculina Ciosnar, biologie: O zi deosebită, ieri. Am primit copii și-am scos oameni, dar tot cu suflet de copil. Copii care s-au modelat. Au fost modelați și de noi, s-au modelat unii pe alții, au legat prietenii (chiar și cu noi, mulți!). Și legătura s-a creat în decursul timpului. Cel puțin așa sunt eu față de-ai mei și, în general, față de toți – ei pot să confirme – când mă-n-tâlnesc, l-am bătut pe umăr sau am găsit ceva pentru fiecare. Înălțător pentru noi c-am reușit să-i ducem; dureros ne despărțim, da… Toate merg, toate curg, nu stă nimeni pe loc, o nouă generație… Am avut trei generații, nu-s iden-tice, alți oameni… Cei de astăzi sunt mult mai maturi în gândire, mult mai rapizi, cu per-sonalitate. Știu ce vor, în general, știu să lupte pentru ceea ce vor, își susțin și-și argumentează deciziile sau părerile. S-au legat prietenii între ei și, din experiența mea, sunt cele mai trainice (și rezis-tă, în general)… Cel mai greu an – le-am spus și lor – a fost anul trecut. Nu știu, probabil am fost și eu într-o stare mai… Colegi, au venit și alții, dintr-o altă clasă. Și e greu până reușești să se acomodeze, să fie un colectiv, să aibă încredere, să se sprijine. A fost frumos! Pentru mine… … au fost foarte frumoși cei patru ani, am învățat foarte mult. Mi-a plăcut. Îmi place să-nvăț să ne realizăm în viață, să avem un serviciu bun în viață (contează foarte mult)… Am plecat copil și ies matur, sincer până acum două săptămâni… O să regret că termin, sunt sigură, deși am fost o clasă mai… Am avut și noi micile noastre certuri… Am avut o dirigintă foaarte tare, a știut să ne unească, mă bucur c-am venit aici (deși n-a fost prima mea opțiune). Sper să ne-ntâlnim cu bine peste 10 ani. A fost frumos c-a fost și dialogul: profesori – dna director – elevi… Scurt și la obiect, toți am avut emoții… Ne vom înscrie la facultate, după bac, cred că tot pe profilul Turism, o facultate bună, și după aia mai vedem; un serviciu… Prietenul meu este plecat din țară și e bine că pot să-nvăț, foarte mult m-a-ncurajat, iar părinții… Mă uit în oglindă… …și mă gândesc c-au trecut patru ani de zile și am reușit, totuși, să leg niște prietenii, pe când alții, prieteni de-ai mei care-au terminat a VIII-a sau… au plecat în străinătate și au făcut altceva… Și, totuși, nu-s așa de bogați ca mine, spiritual, și fizic, și psihic. Să ia deciziile corecte, pe care le consideră ei corecte și influențează și pe alții. Și, nu știuu… Câteodată, cei patru ani de liceu mi se par, așaa, o pierdere de timp, depinde și în ce stadiu mă aflu și eu. Dar, totuși, punând cap la cap toate, cred că n-a fost chiar o pierdere de timp, a fost, cum să zic, o relație de formare și de întregire a trupului, și psihic. Nu cred c-am să dau la facultate, pentru că mi se pare totuși prea mult! Prea multă școală strică. Zic că m-am format destul de bine. Mai bine să știi sigur ce- ai de făcut și ce e bine și ce e rău decât să-ți arate alții… Eu cred că am să mă descurc… Premiul nu contează, notele nu reflectă valoarea omului, contează ce fapte faci… Chihaia Sorin, șef de promoție: Școala… din urmă se vede destul de bine, cu mici regrete. Ne-a pus bazele unor cunoștințe, e ajutor pentru ce vom face în facultate. În viață nu e important volumul de cunoștințe, ci educația pe care o primim, de la clasa I până la clasa a XII-a. – Ce ne-a învățat educația asta de care spui? – Ce-am vrut! (râs). – Ce medie ai? – În jur de 9 și ceva… – Cum ai învățat? – Memorie vizuală, n-am învățat prea mult. – Ce nu te-a învățat școala? – Școala nu m-a învățat… VIAȚA! (râs). – Veezi! – În nicio bibliotecă nu se poate arăta ce-nsemnă viața. În cărți găsești diverse chestii, cum a fost în războaie, cum a fost pe-atunci, dar nimeni n-a fost acolo să fie cu pușca-n mână: Băă, așa o fost în război!”. Sau… – Voim o școală… vie! – Normal. – Ce vei face după? – Voi da la facultate. Automatică și informatică aplicată. – Ce-i important în viață? – Să ai credință, și speranță… În primul rând, s-avem sănătate, dar – cum spunea Dan Puric – în primul rând s-avem credință. Din credință vine și sănătatea, vin toate… – E complicată viața? – Păi, cel mai mare mister e viața! – Și tot ce-i ne-nțeles se schimbă-n nențele-suri și mai mari… Cheia succesului… Jiduc Beniamin a primit cheia de la predecesorul său. Și a cuvântat: Într-un moment atât de emoționant, nu pot să nu recunosc faptul că îmi vin în minte câteva lecții de viață pe care le-am învățat de-a lungul celor trei ani petrecuți în această școală, dar mai ales la orele de română, matematică și dirigenție. Am învățat: > că lumea este a celor care se scoală de dimineață; > că nu trebuie să aștepți totul de la alții; > că ceea ce mi se întâmplă este și din cauza mea… În ciuda realității care astăzi ne dezarmează, ne dezamăgește de cele mai multe ori, noi, generația care vine din urmă, credem în continuare că lucrurile se vor schimba. Și asta se va întâmpla și cu ajutorul nostru. Sperăm că, cei care astăzi mai țipă în gura mare „este vina celuilalt”, „sunt victima societății”, cât de curând vor pierde din putere și lumea va fi mai frumoasă și mai bună. De aceea, noi, cei de-a XI-a, care am preluat astăzi Cheia succesului, vă rugăm pe voi, cei care în curând veți păși în această realitate, să nu vă părăsească niciodată două gânduri: > acela de a vă îmbogăți mintea și sufletul; > și gândul că suntem trecători în lume… Și, printre premianți, frumoasa Anda Popescu, numai bună de… top model, cu specifice… strigături: De multe ori v-am supărat/ Cu neascultări și absențe-n șir,/ Iertare noi vă cerem ne’ncetat/ Și-o sărutare de fiecare/ Trandafir … Plutește drept înainte… – De ce e bine să ne-ndrăgostim? – Nu știu! Se-ntâmplă pur și simplu. Viața se poate înfrumuseța tocmai prin A IUBI. Și-au… dat cuvântul (în afara celor pomeniți nominal: Blaga Loredana, Solo-văstru Petru, Câmpan Loredana, Boghean Cornelia). Ce-a spus directoarea școlii… Prof. de mate Maria Teodoreanu. Uite ce-a zis (rezum)…: Sunteți generații care ați avut o contribuție importantă în creșterea prestigiului acestei școli. Nu suntem școala care promovează și aplică criterii de selecție cu standarde ridicate, suntem școala în care încap toți, școala care acordă șanse egale, școala în care o echipă de dascăli inimoși caută să descopere și să dezvolte în fiecare ceea ce are bun și frumos, furnizând forță de muncă atât de necesară, dar nu numai. Obținerea titulaturii de școală europeană este recunoaș-terea și încununarea muncii voastre… Ați petrecut aici cei mai frumoși ani din viață, anii adolescenței. Am pus împreună cărămidă lângă cărămidă, temelia… Și, cum nu e om care să nu fi scris o poezie o dată, baremi odată în viața lui – așa nu e nici sindrofie și paranghelie fără, fără de… preot! Dăm așadar cuvântul, în cele din urmă, unui absolvent mai bătrâior al școlii, venit în junețe aci să-nvețe de la maestrul Huțupaș cum lemnul, în forme și metamorfoze iscusite, poate să cânte, poate să devie CÂNTEC! Să luăăăm amiiiintee! Dr. Constantin Hrehor, parohul Grăniceștilor, cuvântătorul de învățăminte la tocmai festivitatea de care am făcut până aci povestire… Voi toți, aici adunați, sunteți o parte minunăția acestei lumi. Antichitatea numără cele șapte minuni ale lumii. Și, între cele șapte, una se cheamă Grădinile Semiramidei (sau grădinile suspendate). Asta este minunea care vă stă vouă bine, care vă numără pe toți. Sunteți o grădină semiramidică… Să iubiți inocența, să iubiți pe Eminescu, să iubiți Limba Română, să iubiți naționalitatea, să iubiți Bucovina! Și ce vă așteaptă?! Să v-aștepte ceea ce vă doresc eu: Să v-aștepte pe toți bucuria! – Ce e cu oamenii ăștia care au oprit și se pornesc? – Fiecare suiș recapitulează ascensiunea lui Icar, până ajunge în zona tragică. Și astăzi, la Colegiul Tehnic, am trăit acest sentiment al ascensiunii, fără a avea pretenția că alte locuri sunt mai semețe decât aici. Socot că-n orice școală pot să-și ia zborul păsări mari, care pot s-ajungă vulturi pe creste înalte. Colegiul Tehnic nu este cu nimic mai prejos decât un liceu care fabrică olimpici. Și de-aici s-au ridicat oameni importanți și se vor mai ridica, instituția este bine cârmuită și elevii au entuziasm, și prospețime, și tinerețe, și cred că știu locul unde se vor împlini, rând pe rând. În spatele fiecărui maestru este un meșter… În școală am avut o întâmpinare de mare frumusețe și grație, pe umărul fiecărui adolescent-absolvent, am văzut un medalion cu panglică de o culoare care simbolizează nu numai tinerețea, un verde, verde bucovinean, și mi s-a părut mie că văd câte-o frântură de ramură din măslinul prin care Stăpânul celor Văzute și Nevăzute a închis ușile dezastrului și a așezat asupra lumii curcubeul împăcărilor și armoniei. Festivități de acest tip presupun nu numai o stare de satisfacție ci au o parte ușor tristă. Pentru că pui în valoare mai mult trecerea timpului și la capătul acestei etape apare interogația: Ce mai urmează? Ce să mai urmeze? Nu știm nici noi, nu știm nici cărturarii reuniți, nici cei din școală, nici tinerii care sunt în zbor, dar… ceea ce le dorim noi e ca la capătul acestor zboruri să se-ntâlnească cu BUCURIA! A notat DUMI BRAD Entuziast

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: