Expoziția Camelia Rusu-Sadovei: ,,Poveste fără sfârșit”

Discretă, dar efervescentă, calmă și echilibrată, dar plină de incandescență afectivă, spontană și poetică, dar marcată de calcul, atenție și rigoare – iată câteva note care definesc, la primul impact, pictura Cameliei Rusu-Sadovei. Pictorița însăși, cu o prodigioasă activitate artistică și de dascăl la Colegiul de Artă ,,Ciprian Porumbescu” din Suceava, denotă o personalitate poliformă, cu activități didactice multiple, cu participări expoziționale de excepție, cu succese și ecouri demne de un maestru ajuns pe culmile carierei sale. Și asta încă nu e totul: drumul artistei este lung, iar ,,povestea sa este fără sfârșit”!
 

Chiar intitulată astfel – ,,Poveste fără sfârșit” –, expoziția deschisă recent la City Gallery din Suceava (spațiu larg, elegant și luminos) vorbește despre autoare în datele ei esențiale și despre noua sa etapă de creație. Deși este în pas cu vremurile noi, capricioase și cu gusturi provizorii, Camelia Rusu-Sadovei a înțeles că nu trebuie să trădeze ceea ce este peren, solid și expresiv în pictură, să facă chiar apel la stiluri celebre, școli și tendințe intrate deja în istorie, trecând însă totul prin filtrul său personal, cert și inconfundabil. Putem vorbi fără ezi-tare, în ultimii 3-4 ani, de un ,,stil Camelia Rusu-Sadovei” în pictura autohtonă, cu tră-sături proprii ușor de recunoscut și de de-finit: prezența unor obiecte elementare care devin motive simbolice arhetipale (cor-pul feminin în ipostaze hieratice, fructele și florile exuberante, vasele de epocă, drapajele fastuoase etc.) dis-puse în compoziții pline de rafina-ment, într-o expansiune cromatică vie, optimistă, lirică, cu o atmosferă aproape muzicală, într-un reconfor-tant spațiu intim și cu bun-gust de-corativ. ,,Decorativ” în sensul nobil al cuvântului, fiindcă nuanța de spectacol vizual al tablourilor cu so-lemne buchete de flori depășește nostalgia realului concret și figura-tiv, ridicându-se la nivelul metaforei și al sugestiei metafizice. Ofrandele și Crinii imperiali, Florile, Fluturii și Anotimpurile din expoziție ilus-trează o lume ideală, unde armonia fascinantă a formelor vegetale și puritatea cromatică a acestor su-blime ,,grădini suspendate” încântă privirea, răscolesc imaginația și îndeamnă la meditație. În cuvântul său de prezentare de la vernisaj, cunoscutul și reputatul istoric și critic de artă Valentin Ciucă a remarcat, pe bună dreptate, că pictura Cameliei Rusu-Sadovei evocă, în general, unele trăsături ale curentului “Jugendstil” (sau “Art Nou-veau”), de la începutul secolului 20. Dar dincolo de unele profitabile și inteligent adaptate ,,recuperări” stilistice decorative (mai cu seamă în lucrările cu tematică florală), se evidențiază în restul lucrărilor (naturi statice, portrete și scene de gen) un ,,realism magic” cu emoțio-nante conotații simbolice, în iposta-ze și fizionomii de extracție clasică sau renascentistă. Impresionanta compoziție Maternitate (o Madonă cu pruncul în brațe, crucificată pe un drapaj luminos în fundal) trimite, prin câteva de-talii, la Sandro Botticelli, în timp ce Mireasa, Ioana, excepționalul Autoportret și toate naturile statice fac aluzie în mod sensibil la simbolismul plastic și la academismul neo-clasic european de la finele secolului 19 (Rossetti, Leighton, Bouguereau sau Alma-Tadema, de exemplu). De asemenea, influența benefică a americancei Georgia O’Keeffe sau inflexiunile suprareale din imaginarul românului Sever Frențiu ni se par achiziții asimilate original în discursul plastic al pictoriței noastre. Într-un mod cu totul personal, contextul ideatic și afectiv devine, aici, spațiu trăit ca sentiment. Formele umane evanescente, intangibile aproape, de o transparență ireală, și culorile diafane sau vibrante, de o magnifică strălucire, compun scene ritualice și ipostaze de neuitat. Solemnitatea pur senzorială a picturilor și, în-tr-un fel, aerul lor confesional ne pro-cură, sugestiv și polifonic, plăceri interioare și momente de contem-plație paradisiacă. Ajunsă la deplina maturitate creativă, Camelia Rusu-Sadovei își dezvoltă uimitor, în acest perimetru stilistic, capacitățile de imaginare și expresie. Dincolo de acest eveniment spiritual, nu ne rămâne decât să vedem evoluția acestei ,,povești fără sfârșit”. Adică arta sa în viitor… C. CORJAN

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI