Cinstindu-l pe Părintele Ilie Ilisei

Pregătit de scriitorul Grigore Ilisei împreună cu familia sa cu deosebită grijă și mulțumire sufletească, evenimentul găzduit sâmbătă, 30 mai 2009, de Sala Pictor ,,Aurel Băeșu” sub auspiciile instituției căreia aparține acest spațiu încăpător, Muzeul de Artă ,,Ion Irimescu” Fălticeni, și ale Princeps Edit Iași, va rămâne multă vreme în memoria participanților ca o pildă de cinstire a Părintelui, care în vremuri grele și-a sprijinit necondiționat, pentru ieșirea la liman, și Fiul, și Biserica.

 

Convingerea se susține pe bogăția de argumente oferite de evocarea vieții preotului Ilie Ilisei, cu prilejul lansării volumului postum Osteneli sacerdotale, care îi reunește un buchet de omilii, cuvinte de învățătură, gânduri pastorale, și, deopotrivă pe cine este astăzi fiul său, Grigore Ilisei, pe cum este astăzi Biserica de la Fălticenii Vechi, la reînălțarea căreia a trudit cei mai mulți ani din încercata sa viață, și, în general, pe ce înseamnă Biserica în sufletul celor cărora într-un fel sau altul le-a însemnat viața. Încredințând misiunea de moderator chiar scriitorului Grigore Ilisei, prof. Gheorghe Dăscălescu, directorul Muzeului, a făcut un gest inspirat, pentru că emoția și căldura au dat o frumusețe aparte intervențiilor, mărturisirilor sale, frumusețe care i-a marcat și pe ceilalți vorbitori, antrenându-i pe toți mai dezinvolt în iureșul mieriu al aducerilor a-minte și, implicit, în orizontul unei mai adânci înțelegeri a rostului fiecăruia în chenarul zilei de acum. Astfel, primarul municipiului, Vasile Tofan, s-a revăzut în urmă cu 30 de ani, pierdut sub privirea severă a preotului Ilie Ilisei și regăsit sub arcada surâsului său, cu un dumicat de colivă, un colăcel și o cănuță de porțelan neatinse de timp în zestrea memoriei. Zestre atât de importantă pentru fiecare și cu atât mai mult pentru o așezare, de unde și reînnoita gratitudine mărturisită scriitorului Grigore Ilisei pentru cărțile-albumele sale dedicate Fălticenilor și fălticenenilor, care au fost, care sunt. La rându-i, preotul Gheorghe Brădățanu, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, după ce a transmis binecuvântările arhierești ale Î.P.S. Pimen, a uimit participanții cu buna cunoaștere a spiței neamului preotului comemorat (din care, de asemenea, face parte) și și-a îndulcit sufletul cu amintirea tinereții ucenicului care a fost la pictura bisericii părintelui Ilie Ilisei, cel care ,,lucra cu timp și fără timp cu sufletele încredințate spre mântuire”. O bucurie în plus s-a vădit a fi pentru cei prezenți sâmbătă la comemorarea preotului Ilie Iliesei participarea, venind chiar de la Patriarhie, din Capitală, a părintelui arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cel căruia i se datorează – a mărturisit scriitorul Grigore Ilisei – gândul dintâi al cărții, insistența pentru redactarea ei și chiar așternerea pe hârtie ale unor amintiri despre părintele Ilie Ilisei, publicate într o secțiune a acesteia, înaintea documentelor foto, din final. Cu farmecul povestirii care îl caracterizează și îl distinge, PC Timotei Aioanei a adus la lumină din fântâna sufletului slujba de înmormântare a frățiorului său ținută de părintele Ilie Ilisei și venirile mai dese de atunci ale preotului în casa părinților istoviți de durere, până în ceasul în care, într o zi cu zăpezi mari, s a stins din viață. Vestea i-a dat-o telefonic mama la seminarul de la Neamț, unde părintele arhimandrit se găsea de acum, într-o alegere în care și preotul Ilie Ilisei avusese un rol de neuitat. Despre neuitare, așadar, ca formă de cinstire a înaintașilor, a vorbit părintele arhimandrit Timotei Aioanei, răscolind adunarea. Și despre exemplara slujire a unui preot. Un catren-interogație, al unui poet francez, pe ideea De ce îi răstignești, Doamne, pe cei care te iubesc și îi iubești pe cei care te răstignesc?, a fost invocat, în continuare, de pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita pentru a sugera viața grea a părintelui Ilisei, ,,model de slujire între două fronturi”, într-un ținut pustiit de război și de ateism, ,,model de martiraj asumat”. Cât despre carte, părintele pro-fesor a văzut în ea ,,un început de recuperare a unui mod de slujire pastoral-misionară”. Singurul care nu l-a cunoscut personal pe pr. Ilie Ilisei dintre cei anunțați pe afișul lan-sării, preotul, scriitorul, doctorul în istorie Constantin Hrehor și l-a închipuit ca pe ,,un om care nu a trecut în-tâmplător pe străzile Cernă-uților [unde a urmat Teolo-gia], fiind unul din puținii moldoveni care s-au hrănit din spiritul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici”. Or, ,,cine a trăit la Cernăuți, cine a trecut prin bibliotecile cer-năuțene, s-a întors acasă să facă sacerdoțiu”. Și pentru că fețele bisericești nu lipseau din public, Constantin Hrehor nu a pierdut prilejul să sublinieze că nefiind toți scriitori, toți trebuie să fie mărturisitori și să lase în urmă și documentul prețios al condicii parohiale. Cuvântul său s-a încheiat cu numele neîntâmplătoare ale dinastiei preotului evocat – Mihăilă, Ilie, Grigore, Dragoș, David, între care, avându-i în suflet pe toți, Grigore Ilisei îi avea și alături, la cinstirea Părintelui, pe fiul, Dragoș, și pe David, nepoțelul, pentru prima dată și anume pentru această pomenire ieșit din Cetatea Iașilor. Despre preo-tul Ilie Ilisei și despre apariția cărții sale a vorbit și prof. Mioara Gafencu, care, citându l pe Garabet Ibrăileanu cu tulburătoarea convingere că Atunci când eu nu voi mai fi, nu va mai fi nici mama mea, a văzut în acest volum al preotului Ilie Ilisei – Osteneli sacerdotale, Princeps Edit, Iași, 2009, ediție îngrijită și prefațată de Grigore Ilisei – un teritoriu în plus recuperat aducerii aminte. Am alătura aici, privind coperțile volumului, una cu Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil din Fălticenii Vechi, lucrare în ulei de Ion Grigore, și una cu chi-pul preotului Ilie Ilisei pictat de Dan Hatmanu și cu un portret semnat de cel care a fost marele cărturar Con-stantin Ciopraga, gândul a-dresat cu glas tare de Con-stantin Hrehor lui Grigore Ilisei: ,,Tata v-a pus cartea în mână, dumneavoastră puneți cartea în mâna Timpului…”. Poate că trebuind chiar așa să fie, frumoasa și aspra zi de sâmbătă, 30 mai 2009, la Fălticeni, dedicată aducerii aminte a preotului Ilie Ilisei, s-a bucurat de toate cele după datina străbună: și de slujba de pomenire oficiată de un bogat și ales sobor de preoți, la Cimitirul Oprișeni, acolo unde își doarme somnul de veci și el, și mama lui Grigore Ilisei, și de lacrima de vin care stropind pământul spune celor din cer că mai sunt urmași care nu uită, și de zâmbetul lui David, fericit de câtă iubire poate să înflorească pe lungul drum dintre cei care au plecat și cei care sunt.