Înălțarea Domnului

„Și noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne-am înălțat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nicio cinste pe pământ, ne-am înălțat la împărăția cea de sus și am trecut peste ceruri și am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; și acea natură, care fusese alungată din rai de către heruvimi, astăzi s-a ridicat mai presus de heruvimi”
Din cuvântul Sf. Ioan Gură de Aur înțelegem cu câtă bunătate a fost dăruit neamul omenesc și care a fost ultimul act săvârșit de Mântuitorul ca să încununeze patimile, îngroparea și învierea Sa.
 

Ar fi rămas fără răspuns toate dacă El nu s-ar fi înălțat la ceruri! De altfel, încă înainte de patimi le spunea ucenicilor: „Dacă nu mă voi duce Eu, Duhul Sfânt nu va veni la voi… Eu îl voi trimite… și alt Mângâietor va fi pururea cu voi, căci… nu vă voi lăsa singuri!” (Ioan XIV, 16-24). Acest cuvânt îl provoacă pe Marele Ierarh să privească și să vadă dacă omenirea avea vreun merit și, negăsind „decât numai frunzele”, ca la smochinul neroditor, într-o frumoasă mărturisire făcută pentru noi toți a spus că „… noi, care nu eram vrednici de nicio cinste pe pământ, ne-am înălțat la împărăția cea de sus…”, precum s-a spus în textul de la început, și dăruit fiind cu darul înțelepciunii, ne-a cuprins pe toți în cuvântul său. Știind că Înălțarea Domnului nu poate fi detașată de celelalte Praznice, de la Naștere și până la Înviere, socotim că Înălțarea este floarea ce pune în valoare rădă-cina, tulpina și coroana unui pom în care apoi se coace rodul pentru împărăția lui Dumnezeu. Sf. Evangheliști ne spun despre momentul înălțării următoarele: „Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei (cu Apostolii, n.n.), S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu!” (Marcu XVI, 19). La acestea, Sf. Luca face precizarea că mai înainte Mântuitorul i-a luat cu Sine pe Apostoli, „i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a înălțat la cer!” (Luca XXIV, 50-51). De altfel, Sf. Luca a ținut cont că în Evanghelia sa adresată dregă-torului Teofil nu a fost destul de lămuritor, așa încât a ținut expres să adauge și ce s-a întâmplat atât înainte, cât și după momentul înălțării, scriindu-i: „Cuvântul cel dintâi l-am făcut… de-spre toate cele ce a început Iisus a face și a învăța, până în ziua în care S-a înălțat la cer”, iar de această dată spune că după ce le-a poruncit „să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui… căci vor fi botezați cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile… S-a înălțat la cer și un nor L-a luat de la ochii lor. Și privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei, îmbrăcați în haine albe, care au și zis: Bărbați galileeni, ce stați căutând spre cer? Acest Iisus, care S-a înălțat de la voi la cer, așa va veni precum L-ați văzut mergând la cer!” (Fapte I, 1-11). Pătrunzător cu mintea în tainele cuvântului apostolesc, Sf. Ioan Gură de Aur își întreba ascultătorii: „Ascultați acum cu luare aminte. Pentru ce vorbesc ei așa? Nu aveau oare ucenicii ochi? Nu văzuseră ei înșiși ceea ce s-a petrecut? Nu spune evanghelistul că S-a înălțat înaintea ochilor lor? Pentru ce, oare, s-au înfățișat atunci îngerii și le-au spus că El S-a înălțat la cer?”. Ca să facă lumină în această privință, le spune că s-a petrecut așa „pentru două pricini: Întâi, fiindcă ucenicii erau întristați pentru despăr-țirea de Hristos”, …așa cum le spusese încă înainte de patimi, la acel ceas de taină în care Însuși își arăta tristețea spunându-le: „Nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră” (Ioan 16, 5-6), și cei doi bărbați trebuiau să aline durerea ucenicilor pentru ducerea Domnului de la dânșii, prin făgăduința revenirii Lui, precizând: «Acest Iisus, care S-a înălțat de la voi la cer, așa va veni, precum L-ați văzut mergând la cer». Vă pare rău că El se ia de la voi, însă nu vă întristați, El iarăși va veni precum L-ați văzut mergând la cer! (Fapte I, 11)”. Zice apoi Sfântul că “A doua pricină, pentru care îngerul a adăugat: «El S-a înălțat la cer» a fost ca să arate că Singur S-a ridicat la cer și nimeni altcineva nu a mijlocit această minune, așa precum se petrecuse în alte împre-jurări”, și că “de aceea s-au înfățișat îngerii, spre a încredința pe ucenici de-spre înălțarea Sa la cer, ca ei să nu creadă că El a fost luat la cer ca oarecând Ilie cu o căruță de foc”. Mai adaugă Sf. Ioan că “Iisus a fost luat de un nor, căci și Tatăl, precum zice Isaia, «șade pe nor» (Isaia 19, 1), că Ilie, la înălțarea sa, a slobozit cojocul său asu-pra ucenicului său Elisei, dar Iisus, după ce S-a înălțat, a făcut să se pogoare asupra ucenicilor Săi darurile Harului și a făcut nu numai un prooroc, ci mii de prooroci, care au fost cu mult mai mari și mai slăviți decât Elisei”. Arhimandritul Teofil Pârâian spune că “aceasta se potrivește mai ales la Înălțarea Mântuitorului, când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: „Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginea pământului” (Fapte 1, 8). E ultimul eveniment din viața pământească a Mântuitorului, care și încununează activitatea publică, așa că nu este de mirare că în legătură cu acest eveniment se pune și problema mărturiei. De fapt, mărturie despre Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos dăm toți credincioșii, așa cum dăm mărturie și despre celelalte evenimente, mai ales despre Învierea Domnului Hristos dăm toți cei care credem în Înviere, precum tot așa dăm mărturie despre Înălțarea Domnului Hristos prin credința în Înălțare, dar pentru a avea calitatea de martori trebuie să fim de față așa cum au fost Apostolii, adică să fim de față la Sfânta Liturghie, care recapitulează toate momentele principale ale vieții și activității Sale, și văzând pe Hristos cum se înalță să dorim a vedea și a doua Sa venire întru slavă. S-a înălțat la cer ca să coboare cerul pe pământ și să ne ridice pe noi întru slava Împărăției lui Dumnezeu. Trebuie să știm că: • Înălțarea Domnului este totodată o garanție și a înălțării noastre, așa cum ne-a încredințat Mântuitorul când a zis: “Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (Ioan XII, 32), și nu este vorba doar de o înălțare spirituală, ci la aceasta va participa și trupul nostru • Muntele Eleonului (sau al Măslinilor) a fost locul de unde Mântuitorul s-a înălțat la cer, iar urmele picioarelor încă se mai pot vedea • Pelerinii, binecuvântați de Dumnezeu să viziteze la Locurile Sfinte, vor să ajungă acolo ca “să ridice privirea, cum au făcut și Apostolii, pentru a vedea cu ochii minții cum Domnul a mers la cer și să audă în urechi glasul îngerilor”, ca apoi, întorcându-se, să ne spună și nouă: “Cum L-am văzut mergând la cer, tot așa va veni ca să judece lumea”. De aceea, cu Sf. Simeon să ne rugăm: „Cel ce cu preaslăvită înălțarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care l ai luat și l-ai cinstit cu șederea de-a dreapta Tatălui, învredniceș-te-ne prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândim partea cea de-a dreapta a celor mântuiți!” Pr. IONEL FILON

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: