Din calendarul popular

Oamenii de gheață

Putem afirma cu deplină convingere că majoritatea practicilor, credințelor și cutumelor aparținătoare calendarului popular pot fi încadrate în structurile unui creștinism cosmic de factură populară, creștinism care s-a manifestat ca un fenomen creativ în paralel cu cel de sorginte teologică.
 

Creștinismul cosmic de factură populară cuprinde fel de fel de credințe, mult anterioare apariției creștinismului de factură cultă, precum și zeități, între care își găsesc locul și cele pe cale le vom invoca în rândurile de față. Oamenii de gheață erau pentru societatea tradițională niște închipuiri, niște reprezentări fantastice, iar comemorarea acestora în zile speciale era un fel de subordonare sau de integrare a pământenilor în marea simfonie a ritmurilor cosmice, având o putere inconfundabilă asupra întregii ființe a actanților. Zilele oamenilor de gheață erau instituite conform realității atmosferice în special în acest spațiu al Bucovinei, spațiu care prezenta anumite particularități. Aici, prezența oamenilor de gheață a fost o realitate atât în calendarul autohtonilor bucovineni, cât și în al celor catolici. Spațiul bucovinean a fost unul în care mitul reprezenta suma ideală a tuturor aspiraților umane, el satisfăcând în timp nu numai nevoi religioase, ci și exigențe estetice, năzuințe morale și chiar imperative de ordin practic. În străduința de a descifra tainele și disponibilitățile naturii și ale universului local, oamenii de aici și-au creat, conform simțămintelor și nevoilor proprii, credințe și datini, „zilele oamenilor de gheață” fiind un exemplu. Oamenii de gheață erau pentru omul tradițional bucovinean niște reprezentări fantastice, niște patroni ai unor fenomene atmosferice (gheață, zăpadă, îngheț), care în unii ani se manifestau și în prima parte a lunii mai. Ei alcătuiau un ciclu de patru zile (12-15 mai) respectate cu strictețe, în special de locuitorii din partea nordică a Bucovinei, zonă supusă mereu capriciilor naturii. Relația directă și foarte strânsă dintre pământean și natură i-a determinat pe oameni să dezlege secretele ciclurilor naturii, ei semănând primăvara și în funcție de acestea. În multe sate lumea nu însămânța nimic și mai ales în „zilele oamenilor de gheață” sau chiar și înaintea acestor zile, deoarece în închipuirea localnicilor, aceștia erau niște figuri mitologice stranii și răzbunătoare, aducătoare de frig, îngheț și ploi cu gheață. La bucovinenii autohtoni întâlnim o singură reprezentare de acest gen, Ghermanul, sărbătorit pe 12 mai, o divinitate populară răspunzătoare de belșugul holdelor precum și de sănătatea vitelor, care de fapt se ținea pentru apărarea ogoarelor de grindină, îngheț și de secetă. Pentru catolicii din Bucovina fiecare zi din ciclul celor patru avea câte un reprezentant. Primul om de gheață, cel de pe 12 mai (la români era Ghermanul) purta numele de Pankratius, al doilea, de pe 13 mai, era Servatius, ziua aceasta fiind de multe ori înșelătoare, cu soare și vreme bună, cu grindină și lapoviță sau cu îngheț la sol. Cel de-al treilea om de gheață, numit Bonifatius, era pe 14 mai, ziua sa vestind primăvara călduroasă, iar ultimul, cel de pe 15 mai, dădea lumii rurale dezlegare pentru toate semănăturile, la catolici, această zi numindu-se Kalte Sofia. Sfințenia și pioșenia cu care catolicii din Bucovina celebrau aceste divinități populare i-a determinat și convertit și pe românii de aici să le adopte în contextul unor interferențe culturale sublime.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: