Un spațiu privilegiat

După consumarea mai multor ediții ale Festivalului de Literatură „Magda Isanos – Eusebiu Camilar”, casa și ograda ce au aparținut, cândva, scriitorului udeștean, sunt din nou pregătite de ceremonial.

 

Sub eșarfă tricoloră, noul primar de Udești, Savel Viorel Botezatu, este nerăbdător să-și primească oaspeții, încercând să ne convingă (pe mine și pe directorul acestei ediții a Festivalului, poeta Carmen Veronica Steiciuc) că ospitalitatea udeșteană are în el un reprezentant de nădejde. Avea atâta tărie pusă în cuvânt, că altceva nici nu am putut crede! Amintindu-mi de prima ediție a seriilor de întâmplări literare, constat cu bucurie că șansele lor, în lupta cu timpul, sunt sortite izbânzii. Sub tirul acuzelor că sufăr din exces de modestie, iată și o mărturisire ce mă salvează din ghearele încordării: ideea de Festival îmi aparține. Implicarea nu numai financiară a Consiliului Județean Suceava, în a-ceastă chestiune, este extrem de benefică și trebuie salutată cu orice ocazie. Cu modestie, devotament și echilibru, poeta Carmen Veronica Steiciuc a convins că este omul potrivit la locul potrivit și orice acuză ce ar veni, la adresa Festivalului (în privința organizării lui), trebuie privită ca o excentricitate premeditată. Cunoașterea de care se bucură Udeștiul, la nivel național (dată de faptul că premianții Festivalului vin din mai toate colțurile țării), l-a îndreptățit pe cunoscutul critic literar Adrian Dinu Rachieru (prezență permanentă la manifestări) să constate (o ironie „de calitate” poate veni oricând în sprijinul adevărului) că „Suceava este un orășel de lângă UDEȘTI”. În spațiul de veghe al „Everestului” udeștean (dealul Oadeci), nume sonore și-au împlinit copilăria, ca mai apoi să izbutească în planurile înalte ale spiritualității: Eusebiu Camilar, Valeria Boiculesi, Gavril Rotică, arhimandrit Dionisie Udișteanu, academicianul – lingvist Haralambie Mihăescu, Constantin Ștefuriuc, Mircea Motrici, Mihai Camilar, Gheorghe Vasile Ciubotaru, Constantin Călin, Constantin T. Ciubotaru, Ioan Căpreanu, Valeriu Cimpoeș, Veniamin Ciobanu, Viorel Munteanu și, cu voia dumneavoastră, Liviu Popescu. Am fi cădea în mare păcat dacă nu am aminti, aici, de cea ce e considerată „deschizătoare de drum în poezia modernă”, Magda Isanos. Magda Isanos și Elisabeta Isanos, mamă și fiică, alături de un soț și tată mult iubitor: Eusebiu Camilar; un tablou de familie, în care scriitorul, din „zarea nemuririi”, apare, pentru o clipă, în chip de statuie, „c-o zdreanță de zăpadă pe umărul gol”. În confruntarea cu timpul „ce va să vină”, bustul poetului Constantin Ștefuriuc, din holul de intrare la școala din Udești, poartă semnătura sculptorului cu „rădăcini” udeștene Cezar Popescu. În spațiul spiritual al acestui tărâm bucovinean, numele lui Emil Simion are o rezonanță aparte. Fostul director de școală și profesor de limba română publică două cărți; prima fiind plină de spectacol cu iz de promenadă. Care ar fi soarta acestor locuri fără soții învățători Aneta și Dumitru Iacob? Nici nu-mi pot închipui! „Sub bagheta lor dirijorală”, Centrul Cultural „Unirea sub Oadeci” funcționează mereu „cu toate motoarele pornite”. Locul de desfășurare: oriunde în comună, acolo unde viața o cere! Superbii elevi ai soților Iacob cântă și dansează în spiritul tradiției locale. Prezența lor va fi înregistrată și la actuala ediție a Festivalului, marcată fiind și de un recital de poezie, din creația poeților udeșteni. La Udești vor veni și în acest an laureații. Le vor zâmbi pomii în floare și dulce-amar „le vor face cu ochiul” premiile obținute. Pentru ei, de aici începe greul. Anii de trudă, cu mult studiu în biblioteci, le va aduce, celor cu mult talent, deplina confirmare. Să fie într-un ceas bun urarea mea pentru fiecare! LIVIU POPESCU