Din vorbă-n vorbă

Spontaneitate… studiată

Uimire, plăcere, încântare; sau, dimpotrivă, dispreț, durere, mâhnire, deznădejde… Asemenea stări ori senzații și multe altele, pozitive sau negative, și-au găsit prin timp modalități de expresie intensă și adesea spontană. Unele s-au fixat în limbă, iar gramaticile și dicționarele le numesc interjecții, definindu-le ca „un fel de” semnale lingvistice cu semnificație instabilă etc., etc.
 

Pe lângă interjecțiile comune mai multor limbi, fiecare comunitate etno-lingvistică și-a creat un tezaur de semnale la îndemână pentru a-și exterioriza trăirile acute. Cu ascendență latină, dacică și cu ceva influențe slave, plus balcanismul în doze substanțiale, era de așteptat ca și românii să-și manifeste preaplinul emoțiilor ori chiar pe cel al senzațiilor și senti-mentelor mai potolite printr-o gamă bogată de interjecții. Iată însă că aceasta pare să nu ne mai ajungă și, ca tem-peramente vulcanice, cum ne credem, izbucnim uneori în exclamații… de împrumut. Cam căutate și destul de conven-ționale asemenea forme de dezlănțuire emotivă în vorbe – veți zice pe bună dreptate –, de vreme ce aparțin unor registre străine de limba maternă. Înainte de a trece câteva în revistă (dintre cele care apar și în scris), să recunoaștem că și în alte epoci au fost adoptate interjecții străine. În acest sens, noua Gramatică a Academiei amintește că, în limba veche, lista interjecțiilor s-a îmbogățit cu împrumuturi precum aleluia (din sl. aleluja), amin (din sl. aminÔ), bre (din turc. bre), haide (din turc. haydi, bulg. haide), iar în perioada modernă și contemporană, cu adio (din it. addio, fr. adieu), alo (din fr. allô), bravo (din fr. bravo), mersi (din fr. merçi), pardon (din fr. pardon, germ. Pardon), stop (din fr., engl. stop) etc. Prezentăm, în continuare, câteva împrumuturi ceva mai proaspete, care, în ultima vreme, ne ajută (și în texte) să dăm curs… necuprinselor noastre stări sufletești. > Bla, bla. Numai DOOM2 o înregistrează (astfel, deși dicționare ale limbii franceze – dar și exprimările autohtone – preferă varianta triadică, bla, bla, bla). Are o utilizare internaționalizată (se poate auzi și în filme americane), sugerând disprețul față de vorbăria goală și discursul neinteresant: „care este eficientă bla, bla, bla…!”; „tot stat este, bla, bla, bla… sau, cum s-ar spune, tot un drac este”; „cu același răsuflat bla, bla, bla… al eficienței” („Revista 22, 16 decembrie 2008). > Helas! Este interjecția la care apelează, de obicei, persoa-nele cultivate, cunoscătoare ale limbii franceze. Unele o scriu chiar ca în limba de origine (cu accent ascuțit pe e: „între «Realpolitik» și drepturile omului survin, hélas, oarecari discontinuități” – „Dilema veche” nr. 253); altele o românizează, fără a renunța la s final, care, de fapt, ca și h inițial, nu se pronunță. Dicționarele noastre încă nu i-au acordat „cetă-țenie”, mulțumindu-se cu neaoșul vai (pentru a cărui etimologie fac trimitere la lat. vae și albanezul vaj). Cunoscătorii de engleză privilegiază varianta alas („și alas, în America bogații sunt leaderii (sic) cu predilecție” – „Jurnalul Național”, 22 decembrie 2008), care provine tot din franceză. > Oops! se aude frecvent în vorbirea tinerilor, dar apare și în scris: „Oops! Nevasta lui Cernat….” (titlu în „Academia Cațavencu”, 3 noiembrie 2008). Poate fi întâlnită și în titlul unei piese a formației „Fără zahăr” (cu intenții ironice), se aude în genericul unei emisiuni matinale pentru / despre copii a postului de radio „România actualități” etc. Uneori, în scris, este românizată (Uuuups, ăsta e patronul ziarului” – pe forumul „Cotidianului”, 4 ianuarie 2009), DOOM2, singurul dicționar care o consemnează, notând-o sub forma ups. Ca și în engleză, de unde provine, este folosită ca exclamație ce marchează momente în care scapi ceva, lovești pe cineva din neatenție sau faci ceva ce-ți trădează lipsa de îndemânare, stângăcia. > Wow! Anglicism ce exprimă surpriza, admirația, uimirea sau plăcerea. N-a intrat în dicționarele noastre, dar este atestat în texte românești pe internet de circa 732000 de ori. Iată-l și în texte publicistice: „Wow, mai clar de atât nici că se poate…” („Jurnalul Național”, 13 decembrie 2008); „Wow! Și cum? Tocmai….”; „Wow again!” („Jurnalul Național”, 20 decembrie 2008). > Yummy [citit: iami] – are peste 42000 de atestări în pa-gini românești de pe internet și nici el n-a intrat în dicționarele noastre. Exprimă, îndeosebi în limbajul tinerilor familiarizați cu engleza, senzația de gust ori miros plăcut, fiind sinonim cu „delicios”. E greu de găsit în publicații, dar nu lipsește de pe forumuri sau bloguri: „Vin fiert. Mult. Cu scorțișoară. Yummy!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: