Șold la șold

Fuse și se duse…

Spune Înțeleptul cam așa, două puncte: Creștinii recită și cântă punându-și toată încrederea și speranța în Domnul, în Hristos, în îngeri. Dar de ce mulți dintre ei sunt mereu slabi, nesiguri, nefericiți?… Fiindcă se mulțumesc să cânte și să recite, ei nu fac nimic pentru a atrage ajutorul Cerului.
 

Dacă un grădinar nu a semănat nimic în grădina sa, nimic nu va crește, chiar dacă el îl va chema în ajutor pe Dumnezeu sau soarele, ploaia și toate forțele naturii. Domnul a făcut legi pe care oamenii trebuie să le cunoască, iar dacă ei nu le cunosc sau nu doresc să le aplice, Domnul nu va face altele ca să le fie pe plac. Ei trebuie să semene câteva grăunțe în pământul lor interior, gânduri de înțelep-ciune, sentimente de iubire: atunci toate legile cosmice vor contribui la creșterea lor. Trebuie să contați mai întâi pe munca voastră, și apoi să vă bazați pe Dumnezeu, adică pe legile pe care El le-a stabilit de la originea lumii. Corect. Împărtășim. Universitara umanistă Ioana Pârvulescu, intelectual subțire, dar de calibru, procesează, în „România literară” din vremea din urmă, un interviu cu Michael Kruger, scriitor și, pesemne, cea mai străluce personalitate din lumea editorială a Germaniei de azi. Îmi plăcură răspunsurile omului atât de mult, încât mi-am zis că nu mă las până nu ți le aduc și ție la cunoștință, iubite cetitoriu. S-auzim, atuncilea… Scopul meu e să le arăt oamenilor că o zi în care nu citești o poezie – mă rog, aci poate ar fi mai nimerit enunțul O zi în care nu citești nimic… – este o zi pierdută. Îmbrățișăm, chit că nu mai trăim pe vremea cronicarului Mironică Costin, care și el, gogonatul cărturar, la rându-i, îndemna dupe cum bine se știe… că nu iaste alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților. Fost-ai lele… Astăzi cu totul altă făină se macină la moară. Fuse și se duse. Meseria de manelist ori cea de politruc îs cu mult mai seducătoare… C-am ajuns acilea, nu-mi reprim a-ți cita, cu maximă fidelitate (p. 211), din considerațiile unui mare gânditor al veacului 20 din cărțoiul de 684 de pagini intitulat „Secretul secretelor” (Ed. Mar). Ascultați și vă minunați: Ei (politicienii, cum ar veni) reprezintă oamenii care suferă de complexe de inferio-ritate. Asta este ceea ce spune marele psiholog Adler: un om ajunge în politică doar dacă suferă de un complex de inferioritate. El vrea să își dovedească lui însuși că este cineva. El trebuie să își dovedească, altfel este o mare neliniște în ființa lui cum că „sunt inferior”. Oameni netalentați, oameni neinteligenți ajung în politică. Cei care sunt talentați devin artiști, pictori, poeți, filozofi, mistici, dansatori. Ei au o mie și una de alte lucruri frumoase de făcut, nu politică. Doar cea de mâna a treia, partea cea mai neinteligentă, de mâna a treia, a țării se îndreaptă către politică. Cei ce nu pot face nimic altceva, cel puțin ei pot ajunge în politică. Politicienii sunt aproape criminali ascunși; oameni de aceeași calitate devin criminali. Dacă nu pot ajunge la putere, ei devin distructivi… Am citat, n-am dat cu paru’… Da’, îî, să-i lăsăm, să-i dăm pocnetului pe politruci (fiștecare pre limba sa piere, ca la gobăi, nu!?) și să duc mai departe frumusețe din interviul neamțului anunțat mai la deal – Michael Kruger. Acilea da intelighenție! Fritzească… Nimeni nu se mai simte acasă, pe lumea asta. Și n-o spun numai pentru că sunt, nu-i așa, un domn așezat, de o anumită vârstă. Am pierdut controlul… Adevărul e următorul: suntem pe drumul cel mai sigur către a ne tâmpi cu totul. Ajută literatura la viață?! Răspunde neamțul: Cu siguranță. Vrei să afli despre grijile și necazurile oamenilor, despre căderile lor. La fel, vrei să afli despre reușitele oamenilor, cum faci să mergi frumos prin viață, cum să ai ținută. Pe scurt, prin intermediul cărților vrem să înțelegem viața mai bine. Da’ ce mi-a plăcut cel mai tare la omul ăsta (la privirea lui asupra programelor de învățământ) e – probabil cândva și realitate – răspunsul deștept: O oră pe săptămână ar trebui să li se predea elevilor cum să tacă, cum se tace. Într-o altă oră ar trebui să învețe cum să fie singuri. Superb! Negrăite bucurii și splendori! Că vorba noului Trandafir-dascăl: A învăța să taci, deschizându-ți vocea interioară sau ascultându-i pe ceilalți, a învăța singurătatea într-o lume a mulțimilor dezlănțuite, ce lecție frumoasă! d. b.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: