Inimă și suflet deschis pentru frații noștri…

10 sucevițeni de bază s-au preumblat, preț de 10 zile (și… nopți!) prin cele alese, jinduite și frumoase străinătățuri. În principal, în Italia, în Cetatea Eternă, că pe-aci, mai abitir, aveau domniile lor treabă. 10 sucevițeni de treabă (îi înșir la iuțeală și la… nimereală!, barem cu numele – Onufrei, Cazacu, Pănculescu, Vatamaniuc, Molea, Chetraru, și iar Cazacu, și Pânzar, în fine, câțiva dintre ei cu… consoartele și aci, s au erijat în ambasadori ai faimoasei comunități movileștene și-au pornit, spre fârtați (și suratele) de sânge, să-și dea binețe și… să se mai înfrățească, pe deasuprălea, o dată, de ce nu?! Că doar… ochii care nu se văd se…, nu?!
 

10 sucevițeni… bazați (adicătelea, de la vlădică la opincă, de la primar la preot, cum ar veni, și de la… agent (agricol) la agent (de dezvoltare), au ajuns în regiunea Abruzzo (mai exact, în localitatea Moreno) cu care au bătut frumușel palma și au pus ei, acolo, de-o înfrățire, de-un pact! Cum, altminteri, zice și la documentul de protocol: Localitățile Sucevița și Moreno semnează prezentul pact de înfrățire, pentru a urmări progresul, dezvoltarea și bunăstarea ambelor popoare, unite într-o dorință comună de conviețuire. Adicătelea, prescurtând noi la importantele chestiuni țipătoare, instaurarea între părți, mutual convenabil, avantajos, a unor relații de colaborare și ajutor complexe, durabile (social, cultural, economic, sportiv, turistic…). Da’, haideți mai bine să las eu vorba și s-apuc scriptura. Și… să dau cuvântul/cuvintele nimerite chiar personagiilor din poveste, eroilor cu pricina. Un detaliu pe care am uitat a-l pomeni mai la deal: sucevițenii, bravii noștri sucevițeni, au fost acompaniați în demersul lor de garnituri similare de persoane din Frasin, Panaci și Gălănești. Să ne ierte domniile lor, că ne-a fost mai lesne să convorbim – după – doar cu cei care ne-au răsărit mai iute în cale. Mulțumim, de aceea, cu reverență pentru prietenoasa înțelegere. Dar, atunci, haideți să depănăm reavănul subiect mai la vale. Pornind și sfârșind totul de la / cu o singură întrebare, oameni buni: Ce-ați dus și ce-ați adus de pe-acolo de pre unde vă preumblarăți?! Că presele-loco – și le văzurăm și noi, d.b. – au și consemnat taare frumos din isprăvile și peripețiile înfăptuite. Auzim?! Arta de a vedea… Ioan Onufrei, primarul Suceviței: În afară de relațiile de colaborare stabilite între Sucevița și Moreno, este un lucru extraordinar să vă spun că… a vedea Roma este mai important decât ceea ce vreau să spun. În afară de înfrățire și un act semnat, sperăm în multe programe și multe fonduri europene pe care să le atragem împreună. Și aceasta, să se materializeze, în primul rând, prin turism (punctul forte de atracție al Suceviței), iar turismul se poate face prin cela ce se cheamă, la ora actuală, agrement. Și unul din punctele de agrement ar fi o pârtie de schi, în care noi, Consiliul Local, oamenii de afaceri din Sucevița și nu numai…, încercăm s-o materializăm la Sucevița; parteneriatul cu ei ar fi / ESTE! un lucru extraordinar! Apoi, e de subliniat aspectul cultural al colaborării noastre. Practic, am remarcat multe coincidențe între noi și ei; nu știu, poate că astea sunt… telepatice! Sau ar trebui să fie… Simbolul pentru artă, pentru tradiție, și nu vorbesc de arta… Michelangelo sau Leonardo Da Vinci, sau chiar… Machiavelli… Cultura, tradițiile… Gândurile bune, experiența… Prof. Corina Pănculescu, șefa Asociației de Turism Sucevița: Ne-am dus cu gânduri bune și ne-am întors c-o experiență bogată. Vreau să spun că ceea ce m-a impresionat, în mod deosebit, în această întâlnire cu italienii din zona Abruzzo, a fost ideea cu care au plecat ei la drum. Ca acest proiect de înfrățire să se adreseze oamenilor simpli. Pentru că și noi, și italienii, și francezii, și nemții, și toate celelalte popoare, alcătuim deja comunitatea europeană. CE nu trebuie să rămână, pentru omul simplu, o noțiune abstractă. Când spun că această idee a lor a fost deosebit de frumoasă și de generoasă, este că primii pași trebuie făcuți prin cultură, prin cunoașterea directă. Cunoașterea directă însemnând schimburile turistice. Cultura, tradițiile care ne apropie, limba, pentru că suntem limbi romanice și orice român, după două-trei zile, deja are în Italia un vocabular minimal, și pe lângă aceasta, am reținut ceea ce au repetat de mai multe ori reprezentanții diferitelor autorități la diferite nivele, fie că era vorba de reprezentanții regiunii Abruzzo, sau Vale Rovetta, cum se numește valea aceea unde există cele patru comune care s-au înfrățit deja cu patru comune sucevene, toată lumea, fie c-a fost președintele comunității montane…, toată lumea a spus: Inimă și suflet deschis pentru frații noștri, pentru înfrățire. Aceste cuvinte au fost de-atâtea ori repetate! Am stat de vorbă cu primarii, am beneficiat de faptul că mă descurc un pic în italiană și am remarcat că – eu nu știam – că ei vizitaseră deja județul Suceava și că rămăseseră profund impresionați de frumusețea acestei zone. Și zona lor e frumoasă, e o zonă de munte, cu munți până la 2300 de m înălțime, munți mai arizi, fac parte din Apenini, sunt calcaroși, dar care au un pitoresc deosebit. Sătuțe, sătulețe, în creierii munților, stil vechi, străduțe, ulicioare înguste. Am asistat la un festival local al teascurilor de măsline: deosebit de frumos! Într-un astfel de sat, fiecare familie și-a scos în fața casei o masă pe care a pus diferite produse: că erau spaghete, că erau fel de fel de prăjituri, că erau fructe, că era o grappa, o… țuică!, și îmbiau pe toată lumea, și fiecare pusese altă muzică… Și atmosfera era extraordinar de prietenoasă! Era ca o atmosferă de hram într un sat românesc. Apoi, ni s-a oferit un spectacol folcloric care pur și simplu ne-a încântat! Ceea ce ne-a plăcut foarte mult, pentru că văzând ceea ce se prezenta la televizor, că românii sunt priviți într-o anumită manieră, ce-au scris ziarele… Sigur că m-a interesat și această problemă. Absolut toată lumea a spus: „Aa, lăsați, asta este o prostie! Este o treabă politică, noi îi apreciem pe românii care lucrează la noi în zonă. Sunt oameni muncitori, serioși… Asta mi-a plăcut! Ne am întâlnit și cu câțiva români care lucrează acolo și spuneau că sunt foarte mulțumiți, că s-au integrat, că sunt socotiți ca din familiile lor… La Roma, a venit o doamnă tânără din Sucevița plecată de mai mulți ani, care a primit învoire o zi să se-ntâlnească cu cei din satul ei, a venit plângând. Da-că ar fi să vă mai spun o treabă care m-a impresionat foarte tare, deși eu am fost de 4 ori la Roma (acum, a 4-a oară), primele dăți am fost invitată de Federația Italiană a Doamnelor (din arte, profesii și afaceri), pe zidul Coloseumului era prezentată harta dezvoltării Imperiului Roman, ca ultima imagine să reprezinte Imperiul Roman în apogeul său. Și abia acolo era reprezentată și Dacia. Și acolo Dacia era reprezentată în întregime: și cu Basarabia, și cu nordul Bucovinei… Pe zidul Coloseumului! Asta pentru mine, om de formație mai veche, a fost o treabă impresionantă! Ce m-a impresionat pe mine… Pieta a lui Michelangelo, m a impresionat în mod deosebit Florența, deși n-am stat decât 3 ore, dar să admiri statuia lui Benvenutto Cellini, Perseu cu capul Meduzei, socotit cel mai frumos bronz din lume, este un câștig. Deci, eu spun că Italia are ce oferi; în egală măsură, și România are ce oferi… Stelian Cazacu, coordonator cultural-artistic: Noi am dus acolo produse reprezentative ale Sucevei, deci, ceea ce-avem noi mai frumos: și ouă încondeiate… La Festivalul uleiului de măsline, noi am fost patru români îmbrăcați în costume naționale – așa am vrut noi să mergem la festival – și am fost opriți de o fătucă blondă, care ne-a vorbit în românește: „Ce frumos că ați venit voi românii îmbrăcați național! – era româncă – și ați adus și aicia cultura noastră tradițională. În ziua în care am semnat Înfrățirea am mers tot îmbrăcați național, ceea ce a făcut o notă aparte; televiziunea a fost interesată și a luat multe interviuri… Eu cred că, din punctul meu de vedere, în calitate de referent cultural, că două lucruri, în perioada incipientă, se pot face: unul cu turismul, pentru că ei au un turism dezvoltat; și noi suntem o comună turistică și cred că asta merge în curând; și doi: schimburile culturale. Spectacolul de care amintea dna Pănculescu a fost un spectacol foarte frumos! Un spectacol de cântece și dansuri. Acest ansamblu a fost și la „Arcanul” de la Rădăuți, unde s-au simțit foarte bine, ne-au arătat fotografii. Și cred că niște schimburi culturale ar fi foarte bine venite. Pentru că cel mai bine ne putem înțelege prin cultură, ei sunt interesați de cultură, sunt interesați de produsele astea pe care le fac meșteșugarii noștri, pentru ei e ceva deosebit… Ceea ce m-a entuziasmat foarte mult acolo… este cultura veche a lor. Și faptul că ei țin foarte mult la chestiuni de cultură. Satele, spre deosebire de satele noastre (care la noi sunt pe firul văii sau până la jumătatea muntelui, mai sus nu), acolo sunt chiar pe vârful muntelui! Acolo sunt sate vechi care au rezistat ca niște cetăți, ca niște citadele care să-i apere de invadatori. Și n-au părăsit vârfurile munților, n-au stricat casele vechi (cum s-au stricat acuma la noi!), ei le-au reparat și se simt mândri, cu atât mai mândri cu cât stau într-o casă veche. Ceea ce este foarte frumos… Roma este… fără cuvinte! Primarul Ioan Onufrei (mărginean de obârșie, însă perfect naturalizat în comunitatea pe care o conduce): Eu aș putea să spun și altceva… Știți se vehiculează ideea că sunt un primar… migrator! N-oi fi eu… Badea Cârțan, da’ să știți un lucru, mergând la Roma, ca primar, unii s-au uitat așaa, hâtru: „Da’ de ce?!”. Am glumit! Voiam să spun altceva… Sigur, regretăm că n-am avut vreme să vizităm și Catacombele sau Capela Sixtină, dar am văzut Roma! Și vă spun un lucru foarte important, că eu vorbesc cu ochii sufletului și nu cu ochii capacității mele de a gândi: văzând Roma și iubind cultura, trecerea timpului poate este singura expresie care consemnează chiar… trecerea timpului. Nu pot să cred că, bunăoară, un Coloseum de-acu două mii de ani mai… există, iar un drum de astăzi, un prăpădit de drum, să nu reziste nici 5, 6, 7 decenii… Deci, sunt multe lucruri de vorbit pe chestia asta, dar vreau să vă spun încă o dată: Roma este fără cuvinte! Din punctul meu de vedere… Un singur trup spiritual… Preotul Traian Molea, parohul Suceviței: Eu mi-am justificat prezența acolo prin aceea că s-a tot vorbit, și-n Italia, de turismul religios. Părerea mea este că suntem cel puțin cu un pas înainte, din acest punct de vedere. Știți prea bine, zona Bucovinei, în general, zona Sucevei, în special, este presărată de mănăstiri, adevărate oaze de credință ortodoxă și nu doar de credință, ci și de cultură ortodoxă și de cultura neamului nostru, în general, astfel încât părerea mea este că suntem c-un pas înaintea lor! Important este ca să știm să ne conservăm monumentele acestea, să știm să ne bucurăm de ele și să știm să le facem cunoscute și altora, astfel încât și alții să se poată bucura de toate aceste odoare pe care noi le avem aici. Pentru mine a fost o experiență, un moment foarte important din viața mea personală (și din viața comunității). Și mă bucur nespus de mult că dl primar a ținut să fiu și eu prezent acolo alături de toți ceilalți oameni invitați… Mă bucur că dacă am putut fi de folos, cel puțin prin simpla prezență acolo…, iarăși mă bucur! Și încă o dată spun: sperăm ca tot ceea ce s-a făcut acolo să fie de bun augur, și să ne bucurăm împreună… 40 de oameni, 40 de prieteni, cum spunea dna profesoară! În momentul în care în biserică intră doi miri, ei ies din biserică un singur trup duhovnicesc, chiar dacă ei sunt două persoane distincte din punct de vedere fizic. Tot așa și noi… Am plecat în Italia 40, 40 și ceva de oameni, și-am venit un singur trup, fără a ne căsători, bineînțeles, un singur trup spiritual, prin tot ce s-a făcut acolo… 40 de oameni, 40 de prieteni… Înv. Dragoș Vatamaniuc, consilier local: Ne-am dus cu sufletul deschis spre ei și tot așa ne-au primit și ei. Avem multe asemănări, clocotește același sânge latin și ntrâșii, și-n noi; primitori, ca și noi… Au fost serviți, din partea noastră, cu… palincă!, ei sunt băutori de vin; la nicio masă de-a lor nu lipsește vinul… Am fost impresionați! A fost destul de obositor, 10 zile…, dar am avut ce vedea, alții nu văd într-o viață cât am văzut noi în 10 zile… Am vizitat cele mai importante orașe din Italia și cel mai impresionant a fost Roma, Cetatea Eternă; la Roma, cel mai impresionant, pentru mine, a fost că s-a potrivit, organizarea a fost în așa fel, că eram cu 5 minute înainte de a ieși Papa la balcon și a dat binecuvântarea, cum am ajuns și noi în Piață… Valea Abruzzo se aseamănă, în general, cu peisajul de pe la noi… Oricum, italienii au fost impresionați de noi, ne-au prezentat un spectacol artistic… N-am avut vreme, programul a fost încărcat, să vedem și niște școli… Ce-am mai învățat de la ei?! Că trebuie să fim puțin mai organizați. Drumurile sunt mult de admirat la dânșii, asfaltate până în creierul munților… Și sperăm că ne vom alinia și noi la standardele europene…Dar pentru asta, după cât mi-am dat eu seama, trebuie mulți bani și, poate, prin Înfrățirea asta – ziceau ei – vom fi învățați și mai bine cum să ne cheltuim banii alocați României de la Uniunea Europeană. An de an, fonduri alocate, banii… rămân necheltuiți. Beneficiază alții, ei cheltuiesc până la ultimul cent… Aa, și m-a mai impresionat, cu deosebire, Palatul Schonbrun unde am băut o cafea Maria Teresa…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: