Surpriză

Ne-am referit și cu alt prilej la riscurile unor analogii lipsite de temei. Mai exact, la aplicarea unor reguli (insuficient stăpânite) asupra unor situații care nu li se circumscriu de fapt. Un asemenea caz aducem astăzi în atenție.

 

Depistarea lui se asociază cu surpriza și bucuria încercate recent constatând că revista „România literară” și-a înnoit (modernizat, îmbogățit, înfrumusețat) site-ul (cu aceeași adresă: www.romlit.ro). O similară încântare au trăit, probabil, și alți cititori pe internet ai acestei reviste, care, declarându-se „prima publicație din țara noastră care a fost difuzată în formă electronică” pe rețeaua globală, își păstrase prea multă vreme forma primară în care fusese lansată. Acum, noul format al site-ului e la înălțimea prestigiului celei mai valoroase reviste românești de literatură și ne face plăcere să semnalăm evenimentul. Eveniment care i-a determinat poate și pe alți cititori să parcurgă cu interes „Prezentarea revistei”. Aici, în cea de a doua frază, au întâlnit, desigur, formularea „Ea se atașază totodată unei mari și glorioase tradiții…”, în care cuvântul subliniat (de noi) are o formă surprinzătoare, de natură să intrige. Prima bănuială pe care o insinuează în mintea lectorului este că ar putea fi vorba de o greșeală de literă (o scăpare la tastarea cuvântului). Apare însă întrebarea: de ce, în noua variantă a prezentării (restructurată, dezvoltată), n-a fost corectat acest cuvânt din fraza existentă și anterior? Și altă bănuială capătă consistență: pesemne, autorul, lăsându-se păcălit de sonoritatea similară a finalului a două cuvinte diferite, a considerat că atașează trebuie scris fără e (din sufixul ează), după modelul lui așază (a cărui grafie este însă corectă astfel, pentru că nu mai avem de-a face, în final, cu acel sufix; -ez- sau –az- , în așez, așezi, respectiv așază, fac parte din rădăcină). Poate că unii cititori ai ziarului nostru își mai amintesc că am tratat, la această rubrică, subiectul scrierii lui așază sub un titlu care atrăgea atenția și asupra formelor corecte ale altor două cuvinte: „Cine se înșeală cade în greșeală”. Menționam atunci și titlul (mai cuprinzător, dar cu aceeași intenție, de a impune formele corecte) pe care-l dădea Flora Șuteu unui subcapitol al cărții „Dificultățile ortografiei limbii române” (1986): „Se așază și se-nfățișează o croială ce înșală din greșeală”. Că ipoteza noastră are ceva temeiuri de adevăr o dovedește faptul că eroarea cu pricina nu este foarte rară (405 prezențe pe internet, față de 35 300, câte are varianta corectă, atașează). Se întâmplă, de asemenea, ca ea să apară chiar în publicații de cultură, la autori cu reputație intelectuală consolidată. Iată, în final, două exemple: „Sabina se atașază repede de el, îi vizitează familia de sărbători” („Dilema veche” nr.245, sub semnătura unui cunoscut critic literar); „Instituțiile de presă se atașază una câte una subiectului…” („Dilema veche” nr. 112). Autoritatea culturală a unor asemenea publicații și autori n-ar trebui însă, nicidecum, să influențeze deprinderea ortografică majoritară, care-l avantajează pe corectul atașează.