Undeva, departe, un suflet pereche…

Pășesc pe scara blocului și îmi deschid cutia poștală cu gesturi de om plictisit, parcă uitând că sunt în viață și că în definitiv asta nu mi se poate întâmpla pentru totdeauna. Azi am sunat o cunoștință care mi-a răspuns rece și convențional. Am întrebat-o care este cauza tristeții sale și mi-a răspuns că nu are niciun motiv să fie bucuroasă. O biată ființă inconștientă, îmi spun acum, știind că numai un om nebun poate răspunde astfel. În fond, atunci când suntem sănătoși avem o mie de motive să ne bucurăm de viață…
 

Din cutia poștală, îmi lunecă un plic misterios, de culoare albastră. E un albas-tru deschis cum e cerul uneori în dimi-nețile de noiembrie în Bucovina, când aș-tepți iarna și deja începi să te gândești la luminile fosforescente ale sărbătorilor. Deschid plicul cu gesturi nervoase, de fapt mai mult îl sfâșii cum își sfâșie pisica flămândă prada. Mi-e foame de o veste bună, dar… „Vă invităm să participați pe data de 2 noiembrie, orele 12,30, la punerea pietrei pe mormântul din Cimitirul Evreiesc din Rădăuți a celei care a fost profesor Tania Grimberg. Slujba religioasă va fi oficiată de Prim Rabinul Slomu Sorin Rosen. La ceremonie va participa domnul Paul Schwartz, vicepreședinte al Federației Comunităților Evreiești din România”. Astfel scrie pe invitația semnată de Igo Koffler, președintele Comunității Evreiești din Rădăuți, al cărui spirit ales a fost Tania Grimberg. Urc scările și pătrund în apartament. Mă așez pe canapea și prin minte îmi trec zeci, sute de imagini ale Taniei Grimberg. Visez sau chiar ea este moartă cu adevărat? Atunci care este dife-rența dintre realitatea din mintea mea și zâmbetul ei de anul trecut sau de acum doi ani? Încă nu sunt sigură că ea nu știe ce gân-desc, încă nu sunt convinsă că nu mă aude, încă nu am certitudinea că nu este mai fericită. Fiecare dintre noi am pierdut pe cineva apropiat și nu oare speranța de a ne revedea cu acel cineva într-o lume mai bună ne-a ținut în viață? Da. Într-un fel este absurd, dar numai visul ne mai ține agățați în hăul care oricum ne poate înghiți dintr-o clipă în alta. Astăzi speranța mea capătă contur știind că poate undeva, departe, un suflet pereche încă îmi este aproape. Mâine aș putea deveni un vis, aș putea să mă strecor dintr-o cutie poștală în formă de scrisoare de bun-rămas… Atunci care este astăzi diferența dintre viața și moartea Taniei Grimberg? Poate cineva să răspundă?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: