Rupte din viață

Când animalele locuiesc la bloc

Într-un bloc din Suceava, cartierul George Enescu, o familie și-a reamenajat, în urmă cu aproximativ un an, locuința. A investit, a trecut prin momente de disconfort, dar în cele din urmă a meritat. De atunci însă și până în zilele din urmă, coloana pentru dejecții la care este conectat și apartamentul respectiv s-a înfundat de trei ori, iar toate scursorile din partea aceea a blocului au năvălit în apartamentul proaspăt reamenajat.
 

La ultima scârboasă inundație de acest fel, meșterii în instalații veniți să desfunde conducta ce credeți că au găsit? Deșeuri menajere de tot soiul, felurite desu-uri și chiar bucăți de scându-ră!!! Așadar, unul sau mai mulți dintre vecinii proprietarului astfel năpăstuit au con-fundat sistematic (din lene, inconștiență, tâmpeală sau reîndobitocire) buncărul de gunoi cu vasul closetului (cred că în unele clipe chiar au transpirat vârând pe conductă fel și fel de…). Acum, victima se străduiește să dea de dobitoc/dobitoace și să le ceară socoteală. Ne-ar plăcea să știm că-i dibuiește și că-i dă în vileag. Dar ne și temem că ar putea avea surpriza ca, reperându-i în vizuini, ăia să sară la spurcat, să grohăie, să latre și să muște. > Probabil că mai toți dintre dumneavoastră aveți prin preajmă astfel de nean-derthalieni (nu aveeeți?? – feri-ciților!). Așadar, cred că îmi dați dreptate dacă plăsmuiesc o ficțiune în care respectivii sunt izolați undeva, într-un padoc la marginea urbei, ori într-un parc îngrădit, în care fiecare, după bunul plac, să-și găsească culcușul, vizuina sau scorbura. > S-a întâmplat ca, peste ani, să păstrez câteva instrumente de scris cu pastă (care încă mai există și cărora le spunem pixuri, de la engle-zescul pick); fie din rațiuni estetice, fie că se lipeau bine de degete, fie că am crezut că voi fi scris cu unele și rânduri mai importante ca acestea. Mi-a venit într-o zi să le pun iar la treabă pe câteva și m-am în-vârtit prin papetării întrebând de “mine de pix obișnuite”. N-am aflat; am fost invitat să-mi cumpăr alte pixuri, de altfel comode și ieftine… Mi s-a răs-puns că mine din acelea nu s-ar mai fabrica și mi s-a dat de înțeles că pixurile mele au devenit deja obiecte de colecție, în epoca din ce în ce mai consumistă, în care până și instrumentele de scris devin de unică folosință. > Apropo. Știți, care au fost primele o-biecte de unică folosință (patentate ca atare)? Căpăcelul (metalic) pentru îmbuteliat și lama de ras inventată de un socialist utopic american (da-că i-aș da numele, s-ar zice că-i fac reclamă) care, înainte de a deveni om de afaceri, scriind “The Human Drift” (1894), gân-dea că toți lucrătorii ar putea fi strânși și puși să robotească într-o singură fabrică, lângă Niagara.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: