Cu un român roman, dl Ionuț Gabriel Rusu, despre românii din Italia

Nume cunoscut cititorilor noștri, dl Ionuț Gabriel Rusu, este românul care a obținut cele mai multe voturi la ultimele alegeri locale, care a fost solicitat pentru importanta responsabilitate de expert pentru problemele emigranților în cadrul Comisiei naționale a emigranților și care, și în fața presei italiene, contează ca unul din cele mai autorizate glasuri ale conaționalilor noștri în Peninsulă: “Singurul român contactat de presa italiană pentru o opinie asupra întâlnirii cu președintele Băsescu, a fost Gabriel Rusu, expert în imigrație”, scrie “Gazeta Românească”, ziarul românilor din Italia, în numărul său din 8 august – 4 septembrie, reproducând un articol din “Il Messaggero”. În vizită în Redacția noastră, al cărei distins colaborator este, dl Ionuț Gabriel Rusu a avut amabilitatea unei mai lungi discuții despre românii din Italia. Astăzi, prima parte.
 

Ionuț Gabriel Rusu

    > Eu nu am uitat, nu uit și nu voi uita niciodată că sunt român. În același timp îmi face plăcere și conferirea cetățeniei italiene > Și străinii care trăiesc aici sunt ai Italiei > Din decembrie 2006, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, s-a creat un climat de ostilitate și intoleranță împotriva românilor > Nu spun de etnie romă, spun români > În Italia, romii sunt foarte discriminați > Plătesc nu numai românii din Italia, dar și românii din România > Comunitatea românească este cea mai numeroasă din Italia, se vorbește de peste un milion de persoane > Există anumite lacune și în sistemul juridic italian > Am fost intervievat și de o televiziune din Canada > Când se comite o infracțiune și nu i se cunoaște autorul se speculează că ar fi fost român sau ar fi vorbit românește > Trebuie luate măsuri nu numai la nivel social, dar și la nivel politic, între cele două guverne, guvernul român și guvernul italian > Mulți italieni nu cunosc cine sunt românii, nu-i cunosc pe români, numai dacă au avut un contact direct cu ei, adică dacă au muncit pentru ei > Românii reprezintă și prima etnie care cumpără case, apartamente în Italia sau cumpără proprietăți > Sunt aproape 20 000 de societăți care au ca acționar principal un român > Și noi trebuie să avem un cuvânt de spus în Italia

*** – Începem cu noutățile personale, stimate dle Ionuț Gabriel Rusu? – Cea mai importantă ar fi că am obținut în primăvară cetățenia italiană, având acum dublă cetățenie. Aceasta este, desigur, și o consecință a faptului că îmi doresc să rămân în Italia încă mult timp, pentru că implicarea mea socială și politică s-a consolidat. Sunt însă orgolios, deoarece nu se obține ușor, procedura birocratică este destul de anevoioasă. – Mi-ați spus că nu li se acordă nici copiilor născuți în Italia… – Copiilor născuți în Italia din părinți străini. Ei o pot cere abia după împlinirea vârstei de 18 ani. Situația se schimbă, dacă unul din părinți este cetățean italian. De fapt, cetățenii italieni o pot cere și pentru rudele lor până în al treilea grad. Este o procedură care poate dura ani de zile. A mea a durat trei. – Și sunteți în Italia de… – Sunt plecat din România și trăiesc la Roma din 1993. Sunt 15 ani buni. – Sunteți roman de-acum! Român roman! – Da, eu sunt român în primul rând, și mă mândresc cu asta, și asta fac în primul rând în Italia, încerc să promovez cultura românească, valorile culturii române, ale spiritului românesc. Și mai ales încerc să apăr drepturile emigranților, în general, și în special ale românilor. Eu nu am uitat, nu uit și nu voi uita niciodată că sunt român. În același timp îmi face plăcere și conferirea cetățeniei italiene. Este o realizare importantă, pentru că, așa cum v-am spus, nu se obține ușor. Acest lucru îmi va permite totodată să lupt în continuare, și mai bine, pentru apărarea drepturilor noilor cetățeni ai Italiei, fiindcă și străinii care trăiesc aici sunt ai Italiei. Care s-au stabilit și muncesc aici și s-au integrat destul de bine în societatea italiană. Numai că la capitolul drepturi… Ei, bine, se vorbeș-te foarte mult de îndatoririle și prea puțin de drepturile lor. Și-atunci și pe plan politic este nevoie de persoane care să-i reprezinte, care să se implice în această luptă pentru drep-turi. – Aveți perfectă drepta-te. Mai ales că veștile care ne vin din Italia nu sunt bune, cazurile promovate și de presa italiană, dar și de-a noastră, pun accent pe spectaculosul negativ, pe excepția negativă. – După acel caz nefast din 2007, al lui Mailat, dar și mai înainte, din decembrie 2006, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, s-a creat un climat de ostilitate și intoleranță împotriva româ-nilor. Acest climat a fost, în general, alimentat de mass-me-dia italiană printr-o excesivă publicitate făcută cazurilor de infracționalitate în care sunt implicați cetățeni români. Nu spun de etnie romă, spun ro-mâni, fiindcă și romii sunt cetățeni români, cu drepturi depline, sunt cetățeni euro-peni, și nu trebuie să fie dis-criminați. Iar procentajul in-fractorilor de etnie romă res-pectă procentajul prezenței acestei etnii atât pe teritoriul italian, cât și în România. Da-că în România, cetățenii de etnie romă reprezintă 10 la sută din întreaga populație, și în Italia infractorii reprezintă cam 10 la sută din infractorii români, în general. Deci nu sunt mai mulți romi decât români sau sunt la egalitate, romii sunt tot 10 la sută din românii prezenți în Italia. Dar, ca și în România, există și pro-bleme de discriminare etnică. În Italia, romii sunt foarte dis-criminați – însă romii de toate naționalitățile, nu neapărat români. Poate de multe ori ro-mânii reușesc să se integreze mai bine în Italia. Sunt însă și romi italieni constrânși să trăiască încă la marginea so-cietății. La marginea orașelor, în mizerie. În Italia sunt 150 000 de romi, din care 80 000 sunt italieni. Care trăiesc de ge-nerații în Italia. – Dar raportat la populația Italiei… – Sigur, sunt mult mai pu-țini. Reprezintă 0,03 la sută. – Și cu toate că sunt atât de puțini, sunt marginalizați? – Da, populația Italiei ajunge la 56 de milioane. – Când o etnie e foarte mică este mult mai ușor de integrat. Să înțelegem că deși sunt atât de puțini, italienii nu au izbutit să-i integreze pe romii lor? – Nu au izbutit pentru că noi am văzut, și în mass-media, și în ceea ce a declarat Comu-nitatea Europeană, că nu au fost accesate fondurile desti-nate integrării comunităților etnice, în cazul acesta destina-te romilor, iar din punct de vedere social nu au existat strategii pentru a le acorda o asistență deplină. Astfel, ei au dificultăți în integrarea șco-lară, sunt mulți copii romi ca-re nu sunt acceptați în școlile italiene, ori din cauza colegi-lor, ori din cauza unor di-rectori care nu vor să-i înscrie în școlile lor. – Școli de stat? – Școli de stat. Mai ales că școala este obligatorie în Italia. După aceea și la nivel social, își găsesc foarte greu loc de muncă. Spre deosebire, după părerea mea, de ceea ce se întâmplă la noi, în Româ-nia, unde țiganii, romii sunt foarte avantajați, beneficiază de foarte multe avantaje. Ei reușesc să se integreze, de exemplu, în câmpul muncii. Am văzut că mulți lucrează în primării, la curățarea străzi-lor. Sunt mulți florari… – Iar dacă au școală, se vorbește chiar de o discri-minare pozitivă. – Pentru că sunt foarte mulți cei care reușesc să termine o facultate. Ceea ce nu se vede în Italia. Foarte puțini ajung să aibă studii superioare. În Italia, și la negru găsesc foarte greu un loc de muncă. Patronii nu vor să-i angajeze pentru simplul fapt că sunt romi. Alt lucru foarte important: romii, în România, trăiesc în lo-cuințe. Nu trăiesc în barăci, cum trăiesc în Italia. În Italia de cele mai multe ori sunt constrânși să trăiască în acele barăci, pentru că italienii nu vor să le închirieze aparta-mente sau pentru că nu reu-șesc să obțină credit ca să-și cumpere unul, neavând un loc de muncă, un contract de mun-că. Și, cum trebuie să su-praviețuiască într-un fel sau altul, se aranjează cum pot. Iar singura soluție pe care au găsit-o și o găsesc încă de ani buni este aceea de a trăi la marginea orașelor, la peri-ferii, în barăci mizere, fără cu-rent, fără apă, lipsiți de igienă. În aceste barăci sunt con-strânși să le trăiască și copiii care merg la școală, după care, depinde de sensibilitatea pri-marului din orașul respectiv sau din respectiva zonă, multe din aceste barăci, cum se în-tâmplă deseori și la Roma, sunt demolate, obligându-i pe ocupanții lor să fugă în altă parte, deoarece asta fac, fug. Se creează astfel situații dra-matice, mai ales în sânul fa-miliei, copiii nu mai merg la școala pe care au început-o, trebuie să găsească alt loc în care să se adăpostească, nu reușesc, nu găsesc de lucru ș.a.m.d. Vorbesc de toți romii, în general, din Italia. – Deci aceasta este si-tuația pe care romii noștri au găsit-o în Italia. – Da. Dar să știți că a fi ți-gan, rom nu este sinonim cu a fi infractor. Infracționalitatea, eu am spus-o mereu și în Ita-lia, nu are naționalitate, iar ci-ne a greșit, cine a încălcat legea trebuie să plătească. Iar pentru vina celui care a greșit nu tre-buie să plătească o etnie întrea-gă, o comunitate întreagă, cum este cea românească din Italia. Prea des se întâmplă acest lucru: din vina unui infractor, în cazul acesta, român, plă-tesc nu numai românii din Ita-lia, dar și românii din Româ-nia, pentru că se creează, ine-vitabil, o imagine negativă despre un popor întreg. De multe ori a apărut în presa italiană, cu titluri foarte mari, de-o șchioapă, “românii = rasă violentă” sau “românii – cri-minali”, generalizându-se foarte mult. Acest lucru a creat în imaginarul colectiv italian frică, foarte multe prejudecăți și mai ales această stare de neliniște în sânul populației italienești. – Din păcate, abia se stinge răsunetul unui caz, că și apare un altul. – Sigur, apar noi cazuri, de-oarece, trebuie să știți, comu-nitatea românească este cea mai numeroasă din Italia, se vorbește de peste un milion de persoane, cei cu situația în regulă din punct de vedere legal erau acum câteva luni, acum două-trei luni, peste 650 000 și sunt mulți care sunt în curs de regularizare, caritas-ul italian a estimat o prezență de peste un milion. Firește, la o prezență atât de numeroasă există și un mic procent de in-fractori, exact cum se petrece în orice stat. În pădure există și uscături, sunt și persoane care au intenții rele, dar aceste persoane trebuie imediat iden-tificate de către autoritățile competente, cum ar fi poliția, carabinierii și alte autorități, și date pe mâna justiției. Ele trebuie să plătească. Or, trebuie ținut cont că în Italia, de multe ori, există și o lege permisivă. Nu o dată aceste persoane ajung în fața judecătorilor, dar sunt eliberate pentru că multe dintre ele poate nu au mai comis niciun delict. Și atunci sunt pasibile, din nou, de altă infracțiune. Din acest punct de vedere, există anumite lacune și în sistemul juridic italian, care de multe ori nu ar trebui să fie permisiv cu delincvenții. Cred că ar trebui luate măsuri severe împotriva celor care au comis infracțiuni pentru a nu cădea victime cei nevinovați, cum sunt românii, cum este România, fiind discreditați nu numai în Europa, ci în fața întregii lumi, deoarece aceste știri circulă, în general, pe tot globul. De mai multe ori, eu am fost intervievat și de o televiziune din Canada, venită la Roma, care se interesa de aceste cazuri de infracționa-litate, pentru că se auzise și de climatul de intoleranță îm-potriva romilor, împotriva ro-mânilor. Fiindcă au existat și multe acte de xenofobie, de ra-sism împotriva românilor. Multe înscrisuri antiromâ-nești pe bisericile cu slujbe ortodoxe din Italia, zvastici. De asemenea, au fost incen-diate baruri, mașini ale româ-nilor, care trăiesc și muncesc onest și legal în Italia. Alții au fost înjunghiați sau au fost bătuți de către echipe mascate de tineri italieni. Și poate nici acum nu se știe cine au fost acești oameni violenți, acești tineri italieni. De multe ori însă acestea nu reprezintă o știre importantă în ziarele italienești. Dar românii au de suferit în urma lor. Eu cred că ar trebui să existe, în primul rând, o conștientizare și o res-ponsabilitate mai mare din partea mass-mediei, în ge-neral, italiene, în a reproduce și a controla mai bine cine au fost autorii infracțiunilor la care se referă, deoarece, de multe ori, când se comite o infracțiune și nu i se cunoaște autorul se speculează că ar fi fost român sau ar fi vorbit românește. Deci, există și o probabilitate reprodusă, fără a avea date concrete, date certe. Lucru care alimentează prejudecățile, ostilitatea împotriva românilor. – Dar când este vorba de ac-țiuni împotriva românilor? – Când este vorba de acțiuni împotriva românilor, bineîn-țeles, nu mai sunt articole așa importante, pe prima pagină, relatările nu sunt date de toate ziarele, ci numai de anumite ziare. De aceea, subliniez încă o dată marea responsabilitate pe care o au jurnaliștii. Poate găsim țap ispășitor pe cine nu trebuie în anumite situații, poate creăm un climat, dacă nu de intoleranță, de neîncredere față de o etnie care de-acum s-a integrat foarte bine în Italia. Și este una din primele etnii, cea a românilor, care s-au in-tegrat și care colaborează foarte bine cu italienii, văzând că marea majoritate a româ-nilor lucrează onest în Italia și sunt apreciați și respectați pentru munca lor. Din această cauză trebuie luate măsuri nu numai la nivel social, dar și la nivel politic, între cele două guverne, guvernul român și guvernul italian, pentru a cal-ma această situație și pentru a crea un raport de colaborare, de strânsă colaborare și con-stantă colaborare, nu trebuie făcute întâlniri numai sporadic, ci, cred, cel puțin lunar, să se facă anumite acțiuni de promovare culturală, dar și de cunoaștere a fenomenului migratoriu în ceea ce îi pri-vește pe români. Pentru că mulți italieni nu cunosc cine sunt românii, nu-i cunosc pe români, numai dacă au avut un contact direct cu ei, adică dacă au muncit pentru ei, nu știu prea multe despre România, despre valorile culturale ale României, ale poporului nos-tru, despre valorile noastre spirituale. Iar această necu-noaștere poate să se soldeze cu mari prejudicii pentru un popor care are o istorie înde-lungată și importantă. – Românii din Roma, cei pe care îi cunoașteți cel mai bine, pentru că de cu-noscut, ca expert în pro-bleme de imigrație, îi cu-noașteți pe toți, trăiesc mai rău, o duc mai rău decât anul trecut, decât acum doi ani? – Să știți, nu că trăiesc mai rău, dar cel puțin în centrele în care îmi desfășor activitatea de voluntariat de trei ori pe zi, vin mulți români care îmi po-vestesc despre foarte multe situații în care au fost impli-cați fără a fi vinovați cu ceva. Sunt români care sunt discri-minați pe stradă sau sunt apostrofați când sunt auziți vorbind românește, care nu mai reușesc să-și găsească de muncă pentru că sunt români sau au fost dați afară de la lucru de frica patronului că îl vor fura sau îi vor face altceva. Sunt, de asemenea, mulți români care nu mai reușesc să găsească o casă cu chirie. Noi însă trebuie să ținem cont și de lucrurile pozitive pe care le fac românii, pentru că de obicei se vorbește de ei, în mass-media, numai la cronica neagră și numai de cei care nu ne reprezintă. Noi trebuie să le spunem că românii repre-zintă și prima etnie care cum-pără case, apartamente în Italia sau cumpără proprietăți. Co-piii românilor sunt printre pri-mii care frecventează școlile italiene. Românii sunt primii care au în posesie un autotu-rism în Italia. Românii sunt primii care au o societate. Sunt aproape 20 000 de societăți care au ca acționar principal un român. Sunt date pozitive care ar trebui să facă mândrie românilor și României și care de multe ori nu sunt scoase în evidență de mass-media din Italia și nici din România. Și în România se vorbește de ro-mânii din Italia când apare un caz de infracționalitate. Dar de ce nu și de faptul că românii din Italia sunt primii care au un contract de muncă, că sunt foarte mulți, în special per-soanele de sex feminin, care lucrează în familiile italie-nilor, în asistența la domici-liu. Sunt foarte mulți români, bărbați, care lucrează în con-strucții, sunt mulți asistenți medicali și au început să vină mulți medici români. Sunt și ingineri români, și informa-ticieni români foarte apreciați în Italia. Au început să existe și foarte multe persoane care au roluri de răspundere, atât administrativă, în cadrul so-cietăților italiene, dar și în cadrul instituțiilor de stat. Persoane apreciate pe toate planurile, în toate domeniile. Sunt și foarte mulți studenți, care vin să învețe în Italia. Poate că ei vor fi viitoarea clasă profesionistă din Italia. Poate mulți vor dori să rămână în Italia. Profesioniștii de mâine poate vor fi cetățeni români. Sau româno-italieni. Sunt și foarte multe românce care au hotărât să se mărite cu cetățeni italieni. Ar trebui, așadar, să evidențiem și aceste aspecte pozitive. Mai ales că românii în Italia, fiind foarte numeroși, contribuie la creș-terea ei economică și socială. De aceea și noi trebuie să avem un cuvânt de spus în Italia, nu numai să fim judecați după faptele celor care nu ne fac onoare și nu ne reprezintă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: