Patriarhul Teoctist și ținutul Fălticenilor

Dintre toți patriarhii României, cel mai mult a îndrăgit ținutul Fălticenilor fericitul întru adormire Teoctist Arăpașu, al V-lea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. Printre marii ierarhi ai veacu-rilor trecute legați de acest ținut se nu-mără Sfinții Ierarhi Dosoftei de la Probota și Ioan de la Râșca, logodiți cu îngerescul chip în aceste mănăstiri, dar și marele mitropolit al Moldovei Veniamin Costachi care și-a trăit ultimii patru ani de viață în Mănăstirea Slatina, unde a și fost îngropat în decembrie 1846.
 

Legătura Patriarhului Teoctist cu Fălticeniul este veche, din tinerețea lui. Ca arhiman-drit la Iași, i-a fost încredințată condu-cerea procesiunii cu moaștele Sfintei Parascheva prin Moldova, procesiune care a ajuns pentru câteva zile și în ținutul Fălticenilor. Mai întâi a fost întâmpinarea lor la bariera Tâmpești, cu prezența a numeroși preoți și credincioși convocați de protoiereul Iacob Chiticaru. Moaștele Sfintei Parascheva au rămas peste noapte la biserica “Adormirea”, continuându-și a doua zi itinerariul du-hovnicesc prin Baia, islazul satului Ră-dășeni, Mălini, Drăceni și mănăstirea Slatina. A fost o binecuvântare pentru tot ținu-tul, încercat în vara fierbinte a anului 1947 de o cumplită secetă. După ani și ani, Patriarhul Teoctist își amintea de oameni și locuri, cunoscute lui încă din 1947. Fiecare își avea locul lui. Nimeni nu era uitat, nici chiar amănuntele aparent nesemnificative. Plecat de “amar de vreme” din Moldova, a revenit în 1977 ca mitropolit. Prima sfințire oficiată în această calitate a fost în protoieria Fălticeni, la Biserica “Sfinții Arhangheli” de la Fălticenii-vechi, unde slujea un preot admirabil, Ilie Ilisei. N-a venit singur la sfințire, ci însoțit de doi arhimandriți de la Muntele Athos. Era un eveniment în vremea aceea! A slujit frumos, cum nu mai văzusem și m-a onorat cu “cinstea” de a-i fi anagnost. Și soarele i-a zâmbit în acea zi târzie de toamnă, la 13 noiembrie 1977. Un an mai târziu, tot în noiembrie, revenea la Fălticeni să sfințească o biserică nouă, ridicată la Țarna Mare de neobositul părinte Zenovie Ghidescu. Atunci, în noiembrie 1978, a fost frig, dar s-a slujit afară datorită mulțimii nemaiîntâlnite. A venit și de data aceasta însoțit de oaspeți de la Consiliul Mondial al Bisericilor. Amfitrion binevoitor, mitropolitul le-a vorbit despre locurile sadoveniene și despre evlavia credincio-șilor care înfruntaseră frigul mai mult de patru ceasuri, cât a durat slujba. Aproape în fiecare an venea și la hramul Mănăstirii Slatina, voievodala ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu, ves-tită “Academie duhovnicească” cu pro-fesori renumiți ca ieroschimonahul Pai-sie Olaru, Arhimandritul Cleopa Ilie sau Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, An-drei Scrima și atâția alții. Venirea Mitro-politului Teoctist la Slatina era un eve-niment pentru întregul ținut. Poposea în mănăstire și a doua zi, la pomenirea cti-torilor, vorbea cu preoții, făcea vizite la parohiile învecinate și chiar la protoierie. Cunoștea bine zona și-l îndruma singur pe șofer să meargă într-o anumită direcție pentru a ajunge cu bine la destinație. Ca mitropolit al Moldovei și Sucevei a continuat lucrările de consolidare și restaurare de la Mănăstirea Râșca. Aloca anual sume importante de bani din bugetul Arhiepiscopiei și dorea să vadă terminate aceste lucrări care parcă nu se mai încheiau. L-am auzit odată plân-gându-se de starea precară în care se găsea mănăstirea și obștea ei, vorbind de un blestem care pusese stăpânire peste acest loc. Cu toate acestea, mitropolitul a venit de multe ori la Râșca, impulsionând rit-mul încet al lucrărilor și cerând autori-tăților de la Suceava ajutor și înțelegere. Mai la deal de Râșca, mitropolitul și patriarhul Teoctist a lăsat o importantă ctitorie, biserica parohială de la Slătioara. Gândindu-mă acum la dimensiunile acestei zidiri, la casa parohială, la clopot-niță și la toate celelalte construcții în anii aceia, realizez cât a fost de greu să facă atunci, în anii sfârșitului dictaturii, ase-menea realizări. Bunăvoinței lui, fon-durilor de la centrul eparhial i s-a asociat și râvna rar întâlnită a părintelui Vasile Bostan, ctitor alături de patriarh al “complexului” de la Slătioara. O sfințire “de pomină” în zona Fălti-cenilor a ră-mas cea de la Sasca Mare, din 30 august 1980. Mitro-politul Teoc-tist a venit și de data aceasta însoțit de un oaspete drag: Arhimandritul Cleopa Ilie. Acesta cunoș-tea bine zona și pe unii clerici și credin-cioși, întrucât fusese câțiva ani stareț la Mănăstirea Slatina. La sfârșitul slujbei mitropolitul l-a poftit să vorbească. A vorbit un ceas. Nu se auzea nici musca. A fost subiectul-istorioară cu inima de mamă. Ce mai, a fost un eveniment, neuitat după trecerea vremii. Autoritățile s-au alertat, dar sfințirea trecuse și comunitatea credincioșilor era întărită duhovnicește. A fost ziua aceea prilejul întâlnirii mitropolitului și a unui mare duhovnic cu mulțimea credincioșilor de pe valea pârâului Suha, de sub poalele Stânișoarei, ținut de basm și vechi loc sihăstresc în acest “colț de rai”. În aceeași zonă mirifică Mitropolitul Teoctist și-a legat numele de zidirea unei biserici impunătoare care a avut ca arhitect și paroh un preot de legendă, Petru Ciobanu. Este biserica construită în satul Herla, peste apă de Drăceni, în aceiași ani de încercări și restricții. Preotul Petru Ciobanu a trecut prin multe umilințe, a fost amendat, obligat să oprească lucrările de construcție, dar nu s-a lăsat. Mitro-politul îl susținea, asemenea și înțeleapta lui preoteasă Angela, putând până la urmă să ajungă la liman. La sfințirea bi-sericii, în haine albe, a venit însuși Patriar-hul însoțit de arhierei, arhimandriți și preoți mulți, iar norod, câtă frunză și iarbă. Tot la o resfințire de biserică, la “Ador-mirea” în Fălticeni, a poposit din nou Mi-tropolitul Teoctist, cu puțin timp înainte de a deveni patriarh al României. A răspuns atunci invitației părintelui Gheorghe Bal-tag, venerabil slujitor, fost protoiereu de Fălticeni, pe care-l cunoștea și-l aprecia de multă vreme. De altfel, în casa preotului Baltag a poposit de multe ori în drumurile pe care le făcea prin eparhie, trecând de la Neamț spre Suceava ori Botoșani. Ca mitropolit sau patriarh, vrednicul de pomenire Teoctist Arăpașu a făcut posi-bilă vizita în protoieria Fălticeni a trei mari patriarhi ai lumii ortodoxe. Este vorba de vizita Patriarhului Diodor I al Ierusalimului (1982), Pimen al Moscovei și a toată Rusia (1983) și Dimitrios I al Constantinopolului (1987). Aceste delegații au fost întâmpinate la Biserica “Adormirea” din Fălticeni de credincioși chemați de preotul Gheorghe Baltag și au vizitat apoi frumoasa biserică din Boroaia. Au fost acestea evenimente istorice care-și leagă numele de marele patriarh Teoctist care a fost un prieten, părinte și arhipăstor al acestui ținut. Desigur, astfel de legături sufletești au existat între fericitul patriarh și cu alte zone ale țării. Înclin să cred, fără să fiu subiectiv, că ținutul Fălticenilor a avut un loc special în sufletul mare al Patriarhului Teoctist. Această afirmație este probată de numeroasele vizite canonice făcute ca mitropolit și patriarh, de sfințirile de biserici în anii grei ai regimului comunist, de oaspeții importanți pe care i-a adus întotdeauna în zonă și de multele amintiri pe care le păstra în inimă despre oamenii și zidirile acestui loc. Primită să fie smerita mea mărturie că adeseori fericitul Patriarh Teoctist povestea cu bucurie întâmplări petrecute cu jumătate de veac în urmă. Numele și locurile nu erau uitate. Își găsiseră loc definitiv în inima păstorului cel bun. Arhim. TIMOTEI AIOANEI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: