Varza – materie primă valoroasă pentru „industria grea” a orașului Milișăuți

Milișăuți – „capitala verzei din România” > Există gospodari din această localitate care cultivă, anual, între 8 și 10 ha de teren numai cu varză > Viceprimarul orașului Milișăuți, Mircea Popescu, valorifică, anual, cam 240 tone de varză > Într-un an bun, beneficiul curat la o asemenea producție se ridică la circa 1,3 miliarde de lei vechi > Cele mai mari vane în care se pu-ne varza la murat au, fiecare, capacitatea de câte 5 tone
 

Festivalul verzei Timp de două zile, duminică și luni, la Milișăuți s-a desfășurat cea de a treia ediție a Festivalului verzei. O sărbătoare inedită în felul ei, un bun prilej al vestiților grădinari de aici de a-și vinde marfa sau de a cumpăra diverse produse, pentru că, în realitate, Festivalul verzei înseamnă și un târg imens, unde vin ne-gustori din toate părțile cu fel de fel de produse, de la artizanat la obiecte de uz casnic, gospo-dăresc, unelte agricole, produse alimentare etc. Cântecul, jocul, voia bună, asigurate de artiștii amatori ai formației „Trandafirul” din localitate, berea și micii din belșug i-au determinat pe mulți localnici să vină la locul numit „Pia-ță”, unde s-a desfășurat manifesta-rea. În prima zi, la deschi-derea festiva-lului, a parti-cipat și pre-fectul județu-lui, dl Alexandru Băișanu, care, am aflat, nu s-a ferit să stea de vorbă cu gospodarii așezării și chiar să mestece mămăliga uriașă, ce a fost consumată apoi, cu sărmăluțe în foi de varză, de multă lume. Printre musafirii de la… județ s-a numărat și dl Gavril Mîrza, președintele organizației județene a PSD. Lume multă, oficialități, ziariști… Domnul Mircea Laurus, primarul Milișăuțiului, a avut de dus greul, pentru că majoritatea celor ce doreau să se documenteze asupra acțiunii îl căutau pe el… – De ce un festival al verzei la Milișăuți?, l-am întrebat pe edilul-șef. – Pentru că varza de Milișăuți a ajuns să fie cunoscută în întreaga țară și chiar peste hotare. Putem spune că Milișăuțiul este capitala verzei din România. De aici, de la noi, s-a dus varză și la Bruxelles. Istoria acestei îndeletniciri a început ime-diat după cel de-Al Doilea Război Mon-dial. Văzând că, în anumi-te condiții, cultivarea și valorificarea verzei este o afacere renta-bilă, dar care necesită un volum uriaș de mun-că, mulți gospodari au trecut, de la stratul din grădină, la parcele întinse, pe câmp. Astfel, s-a ajuns ca, în ziua de azi, să avem oameni care cultivă, anual, până la 10 ha de teren cu varză. Unii iau pământ în arendă, special pentru această cultură. Virgil Păsăilă, Ioan Strelciuc, Ion Lesciuc, cu fiul său, Vasile, zis Șcura, Gheorghe Strelciuc, Alexa Levițchi, Ioan Miti-telu, Mircea Pascaru, Ion Pascaru (Mitruca) sunt doar câțiva dintre ei. Un calcul sumar arată că, anual, din Milițăuți pleacă pe piețele agroalimentare din întreaga țară mii de tone de varză crudă sau murată. – Ca să obții mii de tone de varză, de la răsadul firav până la căpățâna bună de murat, e o cale lungă. Se poate vorbi despre niște secrete în acest lung șir al cultivării și valorifi-cării verzei? – Orice meserie își are secretele ei. Dacă nu știi când și cum să tratezi recolta împotriva dăunătorilor, uneori poți pierde, în câteva zile, producția pe un an. Ș-apoi, ca să umpli o vană de 5 tone cu varză, în care pui, apoi, cu cisterna, saramură special făcută, nu-i simplu. Și nici să păstrezi varza murată în heleștee nu-i chiar la îndemâna oricui. „Secretele” verzei… Varză de Milișăuți. Un festival dedicat acestei plante care i-a făcut „oameni” pe mulți locuitori ai așezării. L-am rugat pe dl primar Mircea Laurus să ne ajute să-l cunoaștem pe unul dintre cei mai deosebiți cultivatori de varză din localitate. Și ne-a făcut cunoștință cu dl Mircea Popescu, viceprimar, fost, cândva, salariat la CCH Suceava. Am aflat de la el aspecte interesante, care ar putea fi numite chiar „secrete”. Bunăoară, nu știam că un kilogram de sămânță de varză, cumpărată de la magazine de profil, costă în jur de 6 milioane de lei vechi. Varza timpurie este însămânțată în sere începând cu sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie. Cea de toamnă este semănată, mai târziu, direct în câmp. După 11 zile de la răsărire, plantele trebuie stropite împotriva puricilor, pentru că, timp de 3 zile, au frunzele dulci și sunt devastate de insecte. În a patra zi, varza nu mai este așa dulce și scapă de atacul dăunătorilor. Urmează răritul, repicatul, prașilele, tratamentul împotriva fluturilor, a altor insecte și boli, iar, în final, recoltatul. Dl Popescu are 8 ha cultivate cu varză și obține, în medie, o producție de 30 t/ha. Deci, 240 tone de varză într-un an, pentru care lucrează întreaga familie, inclusiv cei 3 băieți, indiferent că unul a terminat o facultate de medicină, că altul a absolvit biologia sau că cel de al treilea, mezinul, a absolvit liceul și intenționează să urmeze o facultate de medicină veterinară. Când vin de la serviciu, toți îmbracă haină de lucru și… la varză! Soția dlui Popescu are „domiciliu” în Iași, unde desface marfa, pe care o primește la două-trei zile, după cum face comanda, prin telefon. Cât cei doi feciori mai mari au fost studenți la Iași, acolo își petreceau și ei vacanțele. Vânzând varză. E multă muncă, de aceea, în campanie, adică în perioadele de întreținere sau recoltare a producției, sunt aduși, la lucru, oameni din comuna Pătrăuți, care primesc câte 600.000 de lei vechi pe zi, plus transportul de la și spre domiciliu. În 1993, dl Popescu a încercat să facă o fermă zootehnică. A cumpărat 10 juninci de rasă, a pus la punct ferma, a reușit să obțină până la 28 de litri de lapte pe cap de vacă, numai că toată această afacere s-a dovedit a fi nerentabilă, întrucât un litru de lapte era plătit cât o jumătate de litru de apă minerală. De aceea, ferma a fost închisă, iar cei ce se îngrijiseră de ea au trecut pe cultura verzei. Cum e și firesc, ca în orice domeniu, după munca depusă și cheltuielile făcute, omul își face niște calcule. Rentează sau nu să depună atâtea eforturi? Pentru familia Popescu, rentează, pentru că a reușit să-și achiziționeze utilajele necesare cu care să lucreze pământul și să transporte marfa în diverse piețe. Într-un an bun, beneficiul net depășește un miliard de lei vechi. Ca Mircea Popescu, la Milișăuți, sunt mai mulți cultivatori de varză. E drept, ei sunt fruntea. Dar nici cei „mici” nu se lasă, chiar dacă prețul îngrășămintelor chimice a luat-o razna, iar statul nu-i ajută cu nimic. Ne referim la cei cu suprafețe mai modeste cultivate cu varză. În ciuda acestui fapt, în multe curți trecătorii pot vedea vane (butoaie) înalte până la strașina casei, de câte 3 –5 tone fiecare. Ei cunosc, cu toții, care sunt „secretele” verzei, cum se face rotația culturilor, pentru că nu se pune niciodată doi ani la rând varză pe același teren, cel mai rentabil fiind ca, după un an, pe suprafața respectivă să cultivi lucernă. Și ei mai știu că saramura folosită trebuie făcută dintr-o anumită sare, că butoaiele mai mici trebuie neapărat păstrate în heleștee cu apă, pentru că, în acest mod, marfa se menține proaspătă și gustoasă… La Festivalul verzei de la Milișăuți grădinarii din localitate și-au etalat tot felul de produse, care de care mai aspectuoase. Am văzut, bunăoară, dovleci de circa 20 kg, vinete, ardei, ceapă, conopidă, morcovi, murături la borcan și multe alte legume. Toate proaspete, din grădinile oamenilor. Bani de-ar fi…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: