Ploscii, un cătun izolat

> De câteva săptămâni, oamenii de aici pot ieși din sat doar pe cărările din munți, căile de acces fiind complet distruse de ape
Alături de satul reședință, comuna Izvoarele Sucevei are două sate mari, Brodina de Sus și Bobeica și vreo 7 cătune răsfirate printre munți, acolo unde oamenii au avut pământ de la moșii și strămoșii lor și și-au putut înjgheba câte o gospodărie. Ploscii este unul dintre cătunele mai răsărite, cu școală generală, o biserică și un schit, magazine sătești (private) și mai multe case, în total vreo 60 de gospodării.
 

Privită de sus, așezarea este deosebit de pitorească, numai că oamenii de aici își duc traiul cum pot și puțină lume știe de necazurile lor. Încă mai sunt case neelectrificate, copii ce scriu și învață, seara, la lumina lămpii cu gaz, dacă există și acesta, iar căile de acces sunt ca vai de ele. Nu mai vorbim de alte necazuri. Din nefericire, peste această mână de oameni, parcă bătuți de soartă în ultima perioadă de timp, s-a abătut un alt mare necaz. O furtună puternică înregistrată cu câteva săptămâni în urmă în zona Izvoarelor (lucru despre care s-a scris, la vreme, în ziarul nostru), s-a lăsat cu urmări. Pe lângă alte stricăciuni din gospodăriile cetățenilor, apa a distrus o parte din drumul ce ducea spre satul centru de comună, Izvoarele Sucevei. Practic, legătura a fost în-treruptă, singura cale de acces spre… restul lumii făcându-se prin comuna vecină, Ulma, care este la distanță mult mai mare. „Potopul” abătut la sfârșitul săptămânii trecute asupra județului nostru a adâncit și mai mult situația critică existentă pe raza comu-nei amintite. Drumul comunal ce duce spre Ploscii, ce urma să fie reparat, a fost rupt din nou în mai multe locuri. Ulma a fost și ea izolată prin ruperea unui pod ce ducea spre Brodina așa că, în această zonă, nu se poate ajunge decât pe jos, la pas, sau pe calea aerului, cu elicopterul. Dar de unde elicoptere? Nici căruța trasă de cai nu poate fi folosită pentru deplasare. Domnul inginer Ionel Vovciuc, încadrat ca profesor la Școala din Ploscii, trebuia să ajungă neapărat la Suceava, întrucât are de susținut un examen de titularizare pe post. E vorba, în definitiv, de situația profesională a unui tânăr, așa că cel în cauză s-a echipat cu cizme și pelerină de ploaie și a pornit, pe jos, spre Ulma, cu gândul că, de aici, se va descurca mai ușor, cu un mijloc de transport. Când a ajuns în comuna amintită, stupoare! Abia aici a aflat că, din cauza unui pod distrus, și această comună a rămas izolată. Doar prin Ucraina dacă se mai poate merge, dar și acolo sunt necazuri mari. Deși panicat, obosit de atâta mers și amărât de situația ivită, domnul inginer nu s-a lăsat bătut. Trebuia să învingă. A revenit, pe aceleași cărări, la Ploscii și, de aici a parcurs alți 10 km, pe alte cotloane, până în Izvoarele Sucevei. Cum a fost drumul, ne-a declarat chiar dânsul. „A plouat tot timpul. La un moment dat cădea apa din înaltul cerului ca din găleată, așa că, deși aveam cizme și o pelerină, eram tot ud. Am văzut cu ochii mei cum se umflau pâraiele, cum puhoaiele rupeau copaci și-i duceau în vale sau cum veneau buștenii din deal. Am reușit să-mi protejez de ploaie aparatul de fotografiat și documentele ce le aveam asupra mea. După 37 de km de drum, dar ce drum! parcurși în condiții de groază, am ajuns la Izvoare, la niște rude. Din păcate și ele erau necăjite, erau afectate de inundație. Când m-am văzut urcat într-un microbuz cu care să ajung la Câmpulung Moldovenesc, am zis că, totuși, am avut noroc.” Domnul ing. Ionel Vovciuc a reușit să… evadeze, cu greu din izolare. A izbândit printr-un efort nemaipomenit. Consătenii lui au rămas la casele lor, așteptând o mână de ajutor de la autoritățile județului sau chiar cele naționale. Pentru că, la nivel local, este greu de crezut că, prin mijloacele de intervenție existente, se poate face ceva. Iar oameni din acel cătun au, realmente, în aceste zile, nevoie de ajutor. Ieri dimineață am aflat că și satul Brodina de Sus este complet izolat. Un pod spre Brodina s-a rupt, ca și cel spre Izvoare. Oamenii nu mai au cum părăsi satul decât pe jos, chiar dacă au numeroase probleme de rezolvat, iar pe raza așezării sunt mai multe societăți comerciale, inclusiv de prelucrare a lemnului, care trebuie să-și expedieze marfa, să facă aprovizionare cu materie primă etc. Trist, dar adevărat. O nenorocire adusă de ape, un puhoi de necazuri pe care foarte mulți locuitori ai județului nostru sunt nevoiți să le îndure în aceste zile.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: