Din vorbă-n vorbă

Din educator, birar

O „familie” lexicală care – solidară! – se pronunță sau se scrie adesea greșit este cea a substantivului precept. Prezen-tăm ca dovadă doar trei citate, însă fiecare a auzit sau a văzut scrise de multe ori asemenea variante eronate: „ghidându-și mai degrabă acțiunile după perceptul <>” („Jurnalul Național”, 30 octombrie 2007, p. 12); „calcă perceptele islamice” (în rostirea crainicei de la emisiunea de știri din 12 februarie 2008, ora 18.50, a postului Kanal D); „perceptor al copiilor domnitorului Grigore Alexandru Ghica…” („Gândul”, 21 noiembrie 2006, p. 29).
 

De fapt, în acest caz, putem vorbi de o familie numai in-cluzând și „rudele apropiate”, fiindcă preceptor nu a fost creat în limba română din precept, ci a fost împrumutat ca atare din franceză ori latină (fr. précepteur; lat. praeceptor). În cartea sa „Cuvinte înrudite”, apărută în 1980, Al. Graur extindea, pentru limba latină, această familie, așezând laolaltă, pentru că aveau un element comun, strămoșii lui captiv, capabil, a accepta, a anticipa, a concepe, a începe, a percepe, percepție, preceptor, a pricepe etc. În cazul lui precept, în citatele de mai sus avem clar de-a face cu o abatere, întrucât niciun dicționar nu atestă existența unui cuvânt care s-ar scrie *percept (desigur, cu excepția dicționarelor limbii engleze, în care există această unitate lexicală, explicată prin „obiect sau rezultat al perceperii; percepere”). Astfel că, realizând o căutare pe internet, vom găsi 6660 de atestări pentru forma corectă (românească) și 2240 pentru cea greșită (semn că incultura și neatenția fac ravagii). Ceea ce nu mai putem face pentru preceptor și, respectiv, perceptor, fiindcă acestea există cu… drepturi egale în limba română, ca omonime, încât rezultatele unei căutări electronice n-ar fi deloc concludente. Precept, precepte înseamnă, conform DEX, „formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită” și provine din fr. précepte, lat. praeceptum. La forma greșită s-a ajuns prin metateza sunetelor re / er. Preceptor este definit de același dicționar ca „persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată)”. Este accentuat (conform DOOM) pe ultima silabă, dar DEX semnalează și accentuarea pe penultima. Forma sa greșită este omonimă, așa cum anticipam, și omofonă cu cea utilizată (corect!) pentru a denumi „funcționarul însărcinat (în trecut, menționează DEX, deși se pare că funcția și numele au fost reactivate) cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție”. Ca și percepție (din lat. perceptio, -onis, fr. perception), perceptor este totuși un neologism(din lat. perceptor, fr. percepteur), în limba veche circulând pentru a denumi ocupația respectivă cuvinte ca birar, taxidar, dăbilar etc. Numai din context ne dăm, așadar, seama dacă, într-un text, cuvântul perceptor apare ca eroare, în loc de preceptor, sau ca termen propriu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: