D.N. 17 – un calvar parcă fără de sfârșit

Atenție! Coborârea Mestecănișului, spre Iacobeni, cu mașini joase, înseamnă un mare risc
A avut dreptate dl profesor Alexandru Băișanu, prefectul județului, când a afirmat că firmele de construcții și proiectare implicate în modernizarea Drumului Național 17 (Suceava – Dej) constituie dușmanul numărul unu al dezvoltării județului nostru. Dânsul a efectuat o documentare, de la un capăt la altul al acestui întins și mult hulit șantier și s-a ales cu niște concluzii clare despre neputința și nepriceperea unor oameni de a termina de reabilitat un drum, concluziile expunându-le în cadrul Colegiului Prefectural și într-o întâlnire avută cu ministrul Transporturilor, Ludovic Orban. Așa am procedat și noi, cu câteva zile în urmă, de la Suceava la Vatra Dornei, și, din nefericire, ne-am ales, pe lângă documentare, și cu baia de ulei de la mașină distrusă. Câteva milioane de lei aruncate în vânt, din cauza iresponsabilității unor inși plătiți cu bani grei să-și facă treaba. Atât este de rău drumul peste Mestecăniș, mai ales la coborâre spre Iacobeni, încât a devenit un risc să circuli pe aici cu o mașină mai joasă. Dar să nu mai lungim vorba și să facem o radiografie a celor întâlnite chiar de la ieșirea din municipiul Suceava… Este ora 9,15 dimineața, iar la podul de la Șcheia, care a creat atâtea probleme circulației rutiere din această zonă, se lucrează intens. Se pare că cei de la SCCF Iași – Collas Grup, ce au câștigat licitația pe tronsonul Gura Humorului – Suceava (33 km), s-au ambiționat și vor să arate că, totuși, se poate. Asta numai într-un anumit punct, „nodal” l-am numi noi, pentru că aici se făceau, uneori, cozi de mașini până sus, în oraș, la Mara-ton. Dacă la podul cu pricina se lucra cu spor, în zona Comple-xului Comercial „Rozita”, spre ieșire din Șcheia, unde lucrarea a fost începută, iar marginea drumului „marcată” cu cauciucuri și bare metalice vopsite în alb și roșu, nu am văzut țipenie. Nici la plecarea noastră spre Vatra Dornei și nici la sosire, în Suceava, dovadă că nu se lucrează. Așa stând lucrurile și cum asemenea situații am întâlnit în mai multe sectoare de pe D.N. 17, nu trebuie să fii specialist ca să te întrebi: măi, oameni buni, dacă ați știut că nu aveți forță de muncă, de ce ați mai început treaba? Numai ca să creați necazuri participanților la trafic?
 

DN 17 – iulie 2008

DN 17 – iulie 2008

DN 17 – iulie 2008

La Stroiești, deși era ora 9,30, două utilaje mari încă nu fuseseră mișcate din loc, în timp ce 3 persoane se învârteau prin jurul lor. La ieșirea din această localitate, undeva, pe partea stângă a drumului, așezată parcă să încurce traficul rutier, staționa o macara, în timp ce doi inși, așezați pe un scaun improvizat, depănau, cu voce tare, …amintiri din copilărie, fiind, la ora a 9,34, în pauză prelungită, dar, probabil, plătită. Atât de concentrați erau în discuție, că nici aparatul de fotografiat nu i-a deranjat. Primul semafor și prima „gâtuire” mai… serioasă a traficului o întâlnim pe raza comunei Ilișești, aproape de intrare în această localitate. Deja erau 25 de grade Celsius afară, situație nu prea plăcută pentru mulți conducători auto, la podul din pricina, căruia i s-a instalat semaforul, se lucra în ritm de melc. Doar 4 oameni am văzut aici, care, sinceri să fim, nu se prea omorau cu lucrul. Ce să mai zici? Ziua trece, leafa merge, noi cu drag… muncim. Ne continuăm drumul, constatând că și la ieșirea din Ilișești, spre motel, drumarii au atacat noi fronturi de lucru. După câte am înțeles, pe porțiunea Gura Humorului – Suceava, de 33 km, stadiul fizic al lucrărilor este mult în urmă (în jur de 40%), iar SCCF Iași – Collas Grup ar dori ca acest tronson să fie terminat în toamna acestui an. Dă Doamne!, vorba cuiva, dar dacă ritmul de lucru nu va fi grăbit, iar pauzele muncitorilor vor fi lungi și dese (așa cum am văzut), nici la anul și la mulți ani drumul nu va fi gata. „Toți avem de suferit…” Dl Marius Ursaciuc, primarul orașului Gura Humorului, este, totuși, optimist în privința drumului european și național ce traversează așezarea, convins fiind că, la terminarea lui, toți vom avea de câștigat. Până atunci, însă, după cum s-a exprimat domnia sa, „toți avem de suferit”. „Bucuria că se realizează un drum trainic te face parcă să uiți de necazuri”, a mai precizat primarul, știind bine că, de la Gura Humorului la Câmpulung Moldovenesc, e vai și amar de cei aflați la volan, motiv pentru care, după cum tot dl Ursaciuc ne-a spus, se face o oră și jumătate cu mașina. N-am crezut, inițial, dar ne-am convins pe traseu. Calvarul începe chiar de la podul din centrul orașului, peste care se circulă numai pe un „fir”, dar la care nu am văzut pe nimeni să facă ceva. Absolut niciun muncitor! Strangulări De la Gura Humorului la Câmpulung Moldovenesc (39 km), licitația pentru reabilitarea D.N. 17 a fost câștigată tot de SCCF Iași – Colllas Grup. Nu avem nimic cu această firmă, dar cele constatate „pe viu”, ne fac să credem că domnul prefect a avut dreptate când a afirmat că „aceste firme de construcții și proiectare sunt dușmanul numărul unu al dezvoltării județului”; iar imaginile surprinse din activitatea așa-zișilor drumari sunt de-a dreptul grotești. Bunăoară, la ieșire din Frasin, înainte de Molid, drumul a fost strangulat pentru că, într-un anumit punct, a început „lucrul”. S-a spart asfaltul, s-a înconjurat locul cu moloz și niște indicatoare de ocolite rămase parcă din evul mediu și… atât. Un singur om, la ora 10,30, stătea cu mâinile în șolduri și privea, parcă amuzat, când la calvarul șoferilor nevoiți să aștepte să le vină rândul să treacă de acel punct, când la un coleg de-al său care plimba o roabă, acest „utilaj” fiind indispensabil în secolul nostru, la o lucrare de anvergură, la un drum european (?!). Următoarea strangulare, mai grea și mai chinuitoare, cu puțin înainte de intrare în Vama. Aici, coadă imensă la semafor; zeci de mașini, de mai mare sau mai mic tonaj, așteaptă. Câțiva po-lițiști încearcă să facă ceva pentru decongestionarea tra-ficului; dar, degeaba. Se aud claxoane, se aud înjurături. Pro-babil că le aud, zilnic, și cei care s-au angajat să efectueze lucrările de reabilitare a dru-mului. Și dacă aud, ce? Cui ajută? „Nu putem spune că suntem mulțumiți” Discutăm despre D.N. 17 cu dl Gabriel Șerban, primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc, localitate ale cărei artere rutiere, dar mai ales cea principală, nu arată prea roz. „Niciodată nu putem spune că suntem mulțumiți de mersul lucrărilor – ne-a spus dum-nealui –, dar ne gândim că, la finalizarea lor, va fi bine și vom avea mult de câștigat. După câte am înțeles, în zona noas-tră, lucrările vor fi terminate în iulie – august, anul viitor. Până atunci, trebuie să răb-dăm. În orașul nostru, în zona centrală, proiectul a fost modi-ficat, pentru mai mult confort și siguranță a traficului. Acest lucru însă a necesitat multe aprobări și avize, ceea ce a făcut ca lucrările să fie întârziate. La terminare, însă, situația va fi cu totul alta, mai ales că întregul trafic rutier va fi dirijat pe variantă, centrul urmând să rămână, în exclu-sivitate, pentru pietoni”. Vai, Mestecănișul ! Era de așteptat ca lucrările pe Mestecăniș să fie greu de executat. Se „mușcă” din mun-te pentru lărgirea carosabilu-lui, se lucrează cu dificultate, iar toate acestea creează mari necazuri multor conducători auto. La coborâre în satul Mestecăniș, comuna Iacobeni, pe o porțiune de vreo 50 de metri, denivelările de pe carosabil sunt atât de mari încât distrug mașinile. La cea mai mică neatenție poți fisura baia de ulei și distruge motorul. Cui îi pasă? Indiferent cum arată, până una alta, e drum național și european și plătim taxe și suprataxe că circulăm pe el. Rovinietă, accize, adaosuri nejustificate la prețul carburanților. Că doar trăim în România. Gustul amar al documentării și bucuria unei constatări: se poate ! M-am întors din deplasarea făcută cu un gust amar. La noi, ca la nimeni. Am umblat prin toată Europa, am mai văzut dru-muri în lucru, dar așa de anapoda n-am mai întâlnit nicăieri să se lucreze. Cu o singură excepție, care, parcă ne-a uns la inimă. Nu ne-a venit să credem că pe tot acest șantier există și oameni serioși. În zona Argestru (Vatra Dornei), la ora 19,50, deși încă mai ploua mărunt, era vineri și zi de salariu pentru muncitori, o echipă de oameni încă mai lucra. Un tânăr, politicos, văzând că fotografiem, ne-a întrebat cu cine are onoarea și ne-a explicat de ce sunt, la acea oră, la lucru: „Pentru că se toarnă un zid monolit de greutate și este o lucrare delicată, ce nu poate fi amânată”. Deci, se poate! Cum interlocutorul nostru, salariat la Cominco Frasin, ne-a rugat să nu-i publicăm fotografia și nici numele, i-am respectat dorința. Năvala cerșetorilor Un aspect urât, o pată peste imaginea zonei, pe care nu înțeleg de ce nu o văd cei ce ar trebui să ia măsuri, o constituie, pe D.N. 17, năvala cerșetorilor asupra mașinilor care opresc la semafoare. La Molid, în special (dar nu numai aici), nici nu oprești bine autovehiculul și un grup de puradei îmbrăcați sumar, în haine ponosite, mur-dari, se reped spre portierele mașinilor și cerșesc. I-am în-tâlnit dimineață, i-am întâlnit și seara, după ora 20, parcă mai mulți, trăgându-se unii pe alții de mâini, agățându-se de scările înalte ale unor auto-trenuri în staționare, pentru a ajunge la „nenea șoferul”, care le întinde câțiva bănuți. Am mai văzut și mașini străine, ale căror conducători auto le făceau fotografii, după care le dădeau câțiva creițari…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: