Societatea arheologică română din Bucovina

(Der Rumänische archäologische Verein in der Bukowina).
122 de ani de la înființare –
În ziua de sâmbătă, 12 iunie 1886, la Cernăuți, s-a concretizat inițiativa mai veche a lui Dionisie Olinescu (jurist și arheolog, membru corespondent al Societății Geografice din București și al Comisiei pentru conservarea monumentelor artistice și istorice din Bucovina) și a unui grup de inimoși intelectuali bucovineni care, sprijiniți de autoritățile locale, au înființat Societatea arheologică română din Bucovina.
 

Știrea privind înființarea societății din Cernăuți a fost publicată și în ziarul sucevean Revista Politică. Conform datelor apărute în presă, la ședința de constituire s-a ales comitetul societății, astfel: președinte, Dionisie Olinescu; vicepreședinte I, dr. Emilian Voiuțchi; vicepreședinte II, Vasile Morariu; membrii comitetului erau următorii: Calistrat Coca, George Forgaci, Nicolai Ieremievici-Dubău, Constantin Morariu, Eugeniu Meședer, Diomed Nosievici, Ioan Procopovici, dr. Orest Popescu, Epifaniu Popescu, Teodor Popovici, George Popovici, Onisim Țurcan. În Comisia pentru strângerea documentelor și cărților vechi au fost aleși: Ioan Bumbac, George Popovici și Victor Olinescu. La acea dată, succint, era subliniat, în câteva puncte, scopul societății: „a) a deștepta la Români interesul pentru anticitățile lor naționale, bisericesci sau lumesci în genere, precum și a contribui, pe cât va fi cu putință, la răspândirea sciințelor arheologice printre ei; b) a aduna, a descrie și a conserva ori ce fel de anticități bisericesci sau lumesci, aflate în Bucovina și pe aiurea; c) a stărui pentru conservarea zidirilor, monumentelor și ruinelor istorice; d) a face cercetări arheologice” (Revista Politică, an I, Suceava, 1 iulie 1886, nr. 4, p. 11). Într-un comunicat de presă publicat în binecunoscuta revistă bisăptămânală Gazeta Bucovinei (Cernăuți), în ziua de duminică, 8/20 decembrie 1891, președintele societății, Dionisie Olinescu, și secretarul acesteia, Constantin Morariu, arătau publicului bucovinean progresele făcute în doar cinci ani de la apariția societății și recunoașterea importanței activității și colecțiilor acumulate, prin medalia de argint, obținută la Expoziția Bucovineană din 1886. Notița respectivă indică, în nu mai puțin de 28 de puncte, principalele obiective ale existenței tinerei societăți, dar și obiectele deținute de aceasta, din care amintim, la rândul nostru, câteva: „…4) 9 bucăți de unelte feliurite, anume cuțite, toporașe, ciocane etc. și doi idoli de lut din epoca de peatră. 5) 43 de obiecte de lut din epoca preistorică. 7) 3 obiecte fosile. 9) 39 de obiecte paleontologice. 10) 16 obiecte din epoca de bronz, anume lanțuri, lănci, vârfuri de săgeți, inele etc.”. În continuare, în dorința lor de a sensibiliza publicul, cei doi membri ai societății scriu următoarele: „…atragem atențiunea onoratului public român bucovinean […] și-l rugăm cu toată stăruința să binevoiască a se interesa de aflarea a orice obiect antic, fie și de valoarea cea mai mică, a raporta imediat societății și a trimite, dacă va fi cu putință, și obiectele aflate la adresa societății. Totodată rugăm pre publicul român, ca să binevoiască a sprijini societatea și în privința materială, oferind daruri bănesci, care se vor cuita pe calea publicității, sau înscriindu-se ca membri. Taxa de membru e 2 fl. pe an”. Iată, așadar, o bună organizare, obiective clar precizate și o dorință, pe măsură, de a face cunoscută oamenilor de rând, necesitatea îngrijirii patrimoniului arheologic, descoperit pe diverse căi. Societatea a beneficiat de numeroase și valoroase donații, ajungând să dețină, relativ în scurt timp, o bogată și variată colecție. Astfel, în sprijinul dezvoltării patrimoniului acestei societăți au venit mai mulți donatori, precum: Nicolai Baron Mustață, G. Forgaci, Aurel Procopean, Victor Vasiloschi, Dimi-trie Bucevschi, Vasile Morariu, Zaharia Voronca, preotul Nico-lae Sbiera din Siret (fratele academicianului I. G. Sbiera), Dio-med Nosievici, Onofrei Mironovici, W. Wickenhauser, Emanuil Ciuntuleac, Emil Cozub, Mihail Dracinschi, Dionisie Olinescu, librarul din Câmpulung, Gabriel Storfer, și mulți alții care au donat „monede, inele, cărți și alte lucruri antice, mai toate găsite în Bucovina” (Revista Politică, an I, Suceava, 1 iulie 1886, nr. 4, p. 12). Amintim, în acest context, că una din marile colecții arheologice ale Bucovinei, valorând la acea vreme peste 1200 de florini, aparținând conservatorului Josef von Gutter, fost primar al Siretului, a fost donată, după moartea acestuia, Socie-tății arheologice române de către soția sa, prin mijlocirea lui Zaharia Voronca și a lui Dionisie Olinescu, la 8 mai 1886. Conform listei din catalogul expoziției orașului Cernăuți, organizată în septembrie 1886, societatea deținea „47 de obiecte felurite”, iar drept recunoaștere a valorii exponatelor și a activității de sensibilizare a publicului, societatea a fost premiată cu „medalia de argint pentru merite”, fiind elogiată în reviste importante ale vremii, precum: Tribuna, Voința Națională, Revista Politică sau Neue Freie Presse. În spiritul promovat de membrii societății se vor desfășura și activități științifice concretizate prin prelegeri și publicații în diverse reviste (din Ardeal: Tribuna, Familia, Amicul Familiei; din Bucovina: Gazeta Bucovinei, Revista Politică), dintre care se evidențiază lucrarea intitulată Charta arheologică a Bucovinei (1894), realizată de Dionisie Olinescu, în care sunt amintite, printre multe altele, mormintele în cutie de piatră găsite pe Dealul Iancului de la Grănicești, săpăturile lui Joseph Szom-bathy, din 1893, în movilele de la Horodnicu de Jos, datând din epoca bronzului, sau cele de la Șipeniț și Hliboca, unde au fost semnalate vestigii aparținând celebrei culturi eneolitice cu ceramică pictată, Cucuteni. În același timp, sunt cartate și sem-nalate, pentru întâia dată, o serie de descoperiri izolate, din diverse epoci, dintre care cele referitoare la vestigiile preistorice (ceramică, topoare de piatră, tumuli etc., ocupă un loc important). Experiența și pasiunea lui Olinescu au fost recompensate prin numirea sa ca membru al Societății Geografice Române și ca membru corespondent al Comisiei centrale pentru artă și monumente istorice din Viena. În 1892, Dionisie Olinescu introduce, în circuitul științific, sub forma unui catalog, colecția societății arheologice, realizare ce a și fost medaliată. Activitatea sa este una deosebit de prolifică, el fiind, în același timp, unul din primii cercetători (precum Szombathy sau Romstorfer) care acordă o importanță deosebită investigațiilor arheologice de suprafață și, totodată, primul arheolog care transpune într-un ansamblu cartografic descoperirile arheologice (tumuli, așezări, necropole etc.), semnalate pe un vast teritoriu, în acest caz Bucovina. Harta lui Olinescu s-a dovedit a fi una de o mare importanță pentru vremea respectivă, fiind des consultată de cercetătorii de atunci și de mai târziu; imediat după realizarea sa, înainte de a fi publicată, ea a ajuns în posesia Societății Antropolgice din Viena (Anthropologische Gesellschaft in Wien). Un alt mare sufletist al „mișcării arheologice” din Bucovina a fost preotul Constantin Morariu, membru marcant al societății, care a îndeplinit și funcția de secretar al acesteia. El s-a preocupat și de publicarea unei serii de articole, ulterior adunate într-un volum, referitor la istoria românilor bucovineni. Din păcate, cu tot efortul depus de membrii societății, după retragerea forțată a lui Dionisie Olinescu în Regat, la Caracal, în contextul înființării, în 1893, a Muzeului Țării Bucovinei din Cernăuți, societatea s-a destrămat. În sfârșit, reținem corespondența întreținută cu instituții și societăți istorico-arheologice și numismatice din Italia, Rusia și Germania. Astfel, muzeul germano-roman din Mainz cerea Societății Arheologice Române să trimită piesele din bronz din colecție, pentru a fi copiate, în timp ce societatea arheologică din Spalatto înainta rugămintea către ministerul cultelor din Viena, de a mijloci transmiterea publicațiilor arheologice ale societății bucovinene. La fel, despre muzeul din Torino știm că a menținut un timp legătura cu Societatea arheologică română, care, fapt ce merită a fi subliniat, a fost menționată și în volumul Handbuch der archäologischen-und Kunstvereine in Österreich, apărut prin mijlocirea ministerului cultelor din Viena. După ce în luna septembrie 1886 societatea a luat parte la Expoziția Orașului Cernăuți, în anul 1893, după fondarea Muzeului Țării Bucovinei, autoritățile austriece vor transfera colecțiile acesteia tânărului muzeu, după care Societatea arheologică română din Bucovina se va dizolva. Credem că definitorie pentru caracterizarea activității societății este remarca făcută în anul 1936 de ilustrul magistru al arheologiei preistorice românești, Ion Andrieșescu, la adresa ei: „…noi putem adăuga și zice, fără teamă de a greși: cap de român și faptă de german, vrednice deopotrivă de avut drept exemplu”. Dr. BOGDAN PETRU NICULICĂ Complexul Muzeal Bucovina Suceava

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: