Pelerini în Muntele Atonului (III)

Ziua a V-a, 25 noiembrie 2007
Cu mult înainte de revărsatul zorilor, călugării se află în biserică. Atmosfera slujbelor săvârșite la lumina candelelor și a lumânărilor te duce într-o altă lume, străină nouă. Citirile și cântările curg armonios, fără grabă. La vremea potrivită am săvârșit Liturghia în sobor de 12 slujitori. Părinții din Prodromul mi-au spus că a fost pentru ei ca o zi de Paști. Așa a fost și pentru noi. Când am isprăvit slujba era deja ziuă. Zorii s-au ivit de fapt în vremea Epiclezei. Nu pot tălmăci în cuvinte trăirile de atunci.
 

Ne-am întâlnit după sfânta Liturghie cu părintele Arhimandrit Petroniu Tănase, vestitul stareț al Prodromului. Încărcat de vrednicii, la vârsta sa de 92 de ani, părintele Petroniu este nelipsit de la toate slujbele. Împreună cu părintele Macarie, osârduitorul și ordonatul eclesiarh, vine întotdeauna înainte de începerea slujbei. Participarea la rânduielile liturgice cu evlavie și smerenie este de fapt anticiparea sau pregustarea veșnicilor bunătăți pregătite celor care –L caută pe Dumnezeu. Împreună cu părintele Petroniu am luat parte la agapă și am ascultat cuvântul de folos, nelipsit de la mesele athoniților. La Sinodiconul mănăstirii, în primitoarea încăpere de la balconul căreia am privit marea și toată Vigla, cea mai aspră zonă a muntelui, părintele stareț Petroniu ne-a vorbit despre istoria schitului, despre anii stăreției sale la Slatina, despre decretul comunist 410/1959 care a scos monahii din mănăstiri și despre strădaniile românilor în „Grădina Maicii Domnului”. Ne-am aflat în acele zile „umbriți” de vârful Atonului (2033 m), la propriu și la figurat, Prodromul ca și Lacu (pe cealaltă parte) aflându-se în imediata sa proximitate. La ceas de vecernie am plecat spre Mănăstirea Marea Lavră –Meghis-tis Lavra- pe teritoriul și sub ascultarea căreia se află schitul românesc. Cea dintâi și cea mai importantă mănăstire athonită, Lavra a împlinit în 1963 un mileniu de viață chinovială (de obște). În biserica mare, care păstrează încă lespezile originale, se află mormântul Sfântului Atanasie, marele ctitor al mănăstirii, fiind considerat cea mai cunoscută figură monahală a locului. Icoanele –Maica Domnu-lui Economa, Cucuzelița și altele, sfintele moaște, manuscrise și tipări-turi, odoare rare, istorii și tradiții strălucite, toate la un loc fac din Lavra cea mai cunoscută și mai importantă mănăstire a lumii ortodoxe. Ne-am închinat în biserica mare, la mormântul Sfântului Atana-sie, în paraclisul icoanei „Cucuzelița”, care ne aduce aminte de cel mai mare cântăreț al lumii, Cucuzel, călugăr în obștea acestei mănăstiri, și am văzut în treacăt, vechile zidiri ale împăratului Nichifor Focas de la sfârșitul veacului X. Amintirea sfântului Atanasie este în acest loc, pururea vie. Chilia lui a devenit paraclisul unde se fac, de o mie de ani, tunderile în monahism, fără excepție, și locul în care se împart ascultările comunitare la începutul fiecărui an, după obiceiul muntelui. Mormântul său a rămas neatins. Se spune că de câteva ori când s-a încercat deschiderea lui și au ieșit scântei care i-au risipit pe cei din preajmă. La pomenirea sa, ca și la hramul Mănăstirii Iviru, se adună călugări din tot muntele și pelerini veniți de departe. Am plecat de la Lavra cu bucurii și tristeți. Până la Prodromul se făcuse deja seară. O liniște de început de lume cu pace în suflete se așternu peste muntele Sfânt și peste noi. Ziua a VI-a, 26 noiembrie 2007 După calendarul atonit în această zi este pomenit Sf. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. După miezul nopții la Prodromul a început slujba. Din nou am slujit Sfânta Liturghie în sobor de șapte slujitori. Schitul nostru românesc are în tezaurul său o părticică din moaștele marelui ierarh. La slujba utreniei, la vohodul Laudelor, caseta de argint care păstrează relicva a fost adusă lângă iconostas pentru venerare. La sfârșitul doxologiei a fost reașezată în Sf. Altar unde stă de obicei. Sf. Ioan Gură de Aur a fost cinstit pretutindeni în acest an jubiliar, dar cum aminteam, în mod deosebit în Sfântul Munte Athos. După Sfânta Liturghie (în cadrul căreia ca și în ziua precedentă am făcut ectenie specială pentru adormiții: Arhim. Ioanichie Bălan, Ieroschim. Iasim Neagu și pr. Constantin Barnea) am plecat în pelerinaj la peștera Sf. Atanasie, la jumătate de oră de mers pe jos, locul unde se retrăgea uneori Sfântul Atanasie, marele stareț al La-vrei. Agățată de peretele muntelui, în fața unei prăpăstii care coboa-ră până la mare, locul este înfricoșător dar și pitoresc în același timp. Valurile mării, mai întotdeauna agitate în această parte a muntelui, lovesc țărmul și tulbură liniștea locului. În sezonul rece, furtuni și vânturi năprasnice fac din zona aceasta un teritoriu aproa-pe imposibil de locuit. Din acest motiv chiliile sihaștrilor sunt rare iar cei care se încumetă, se luptă din greu cu ispitele de tot felul. Puțin mai departe de chilia Sfântului Atanasie, ne-am închinat în bisericuța Sfântului Mina din chilia părintelui Iosif, un sihastru prieten al aviatorilor, care ne-a spus un cuvânt înțelept despre grijile și preocupările contemporanilor. Când ne-am întors la Prodromu ne-am închinat la Gropniță și la paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul și am avut din nou o întâlnire cu părintele Petroniu Tănase. Cu mare regret am plecat din schitul nostru, rămânând recunoscători tuturor pentru cuvintele de suflet, pentru rugăciune și ospitalitate. Suntem îndatorați să le mulțumim părinților Petroniu, Atanasie, Iustinian, Daniel, Macarie, Matei, Emilian, Tarasie și tuturor celorlalți. Am plecat de acolo cu gândul de a reveni. Purtăm cu noi amintirea zilelor petrecute la Prodromu, a Liturghiilor săvârșite în grai românesc și a comuniunii cu frații de același neam cu noi. Am călătorit cu mașina schitului Prodromu până la schitul Lacu -Tebaida Athosului- sau pustiul cel dintru adânc. Am ajuns înaintea înserării. Valea răsuna de lucrările care se făceau la chiliile românești. Ne-am împărțit la chiliile Buna-Vestire, Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Antonie. Fiecare chilie cu programul ei de rugăciune. La revărsatul zorilor Liturghia se săvârșește în mai multe paraclise din chiliile așezate în toată valea schitului Lacu. Le-am mulțumit părinților David, Pavel, Ghenadie și Nechifor pentru găzduire și am plecat mai departe. Arhim. TIMOTEI AIOANEI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: