O carte care pleacă și rămâne la Voroneț

Așa cum înțelegem dintr-o mărturisire aflată în epilogul cărții Maicii Elena Simionovici, Sfânta Mănăstire Voroneț, vatră de istorie românească și de spiritualitate ortodoxă (Ediția a II-a, revăzută și îmbogățită), Editura Mușatinii, Suceava, 2008, s-a născut ,,din dragoste frățească pentru cei ce ne-au cerut să scriem” cu dorința de a adânci sentimentul personal de ,,întâlnire spirituală fremătătoare”, pe care l-au avut la Voroneț, dar și din nevoia de a atrage atenția celor de altă credință sau fără nicio credință că Biserica Mănăstirii Voroneț a fost concepută și rămâne în primul rând o cetate a ortodoxiei românești.
 

Lecția implicită care se desprinde din această a doua motivație, ,,nu mai puțin importantă”, subliniază autoarea, este aceea a respectului cuvenit oricărui locaș religios, indiferent de credința celui care îi trece pragul, după legile mari ale respectului, dar și după cele speciale ale religiei acelui locaș. Întorcându-ne însă la prima motivație, descoperim în ea modul de lectură cel mai adecvat cărții. Așa cum spune prof. Elena Sorohan în introducerea la prima ediție, cartea este prima scrisă intra muros, oferind astfel cititorului și prima privire dinăuntru a icoanelor și a frescelor bisericii. Este o privire care le deslușește semnificațiile în lumina afirmării valorii valorilor ortodoxiei, între care Mănăstirea Voroneț se află la loc de cinste. Mai mult decât să cheme la întâlnirea cu Voronețul – cum ar face un ghid turistic bine scris, cu atât mai mult unul superior, sofisticat, așa cum ar putea să pară la o vedere grăbită lucrarea Monahiei Elena Simionovici -, cartea recheamă la aprofundarea întâlnirilor anterioare cu altele, menite să intensifice bucuria cunoașterii acestui locaș unic și ca trăire duhovnicească, și ca istorie, și ca arhitectură, și ca pictură. Este o carte care spune mult despre Voroneț oricui, dar spune și mai mult credincioșilor ortodocși care revin. Ea aparține însă, în primul rând, Sfintei Mănăstiri Voroneț într-un fel complex și subtil: realizate la peste jumătate de veac de la ridicarea locașului, frescele exterioare par concrescute, zidite deodată cu acesta. Scrisă la peste jumătate de mileniu de la sfințirea bisericii, cartea Monahiei Elena Simionovici pare să-i aparțină, lucrare în cuvinte, tot de atunci. E o carte care plecând spre cititori rămâne în primul rând aici, la Voroneț. Ea reprezintă Voronețul, este a Voronețului în aceeași măsură în care autoarea și credința care o însuflețește înseamnă de asemenea Voronețul. Iar această apartenență, în trăire și în cuvânt, la Sfânta Mănăs-tire Voroneț face această, și această carte a Monahiei Elena Simionovici, atât de deosebită.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: