Eu vreau un frigider gol și un suflet plin…

Nu știu ce este sinapsa. Cred c-oi fi auzit, undeva-cândva, prin școală, da’ nu-mi amintesc. Și nu cred c-am pierdut lucru mare. Cult, se zice, e ăla care își amintește câte ceva după ce-a… uitat totul. Cult e ăla care pică de pe un acoperiș și vede o greșeală pe o firmă. Ei bine, nu știu – ia nis-naiu, iane panimaiu – ce este sinapsa. Și nici că dau semne, cu grăbire, că m-ar interesa. Se face însă că îmi fac de lucru, în zilele astea, c-o re-vistă cu numele aurit: Sinapsa. Peste P-ul din coadă e încălecat un X. Sau viceversa.
 

O revistă format-caiet studențesc, o copertă elegantă și… austeră. E chiar revista lui Dan Puric. Bănuiesc! La primul ei număr. Și, ca și cartea de care taman făcurăm ceva vorbire (și-o să mai…) – Cine sun-tem –, văz că e și aceeași editură: Platytera. Îmi declin ignoranța… Și cred că, cu toatele, carte-revistă-editură, sunt proprietatea intelectuală a lui Puric. Nu știu, îl voi întreba pe propitar(-ul virtual) la descălecarea lui prin țara Sucevei. Mintenaș! Da’, până acolo… Deschiz revista pomenită. Sunt 150 de pagini ample, care mai de care: artă, filosofie, știință, teologie; și… conexiuni, interferențe, joncțiuni, intersecții – chestii din ăștia, vorba olteanului cu care mă muncii în cătănia aviatică de la Alexeni (helicoptere). Boon! Ca și tine, am fost curios, am fost în stare de mirare! Puternică. Am frunzărit conținutul. Pe sponci. Iar când am mai văzut că, pe post de prefață, e plasat un text laconic, programatic și sapiențial al ditai părintelui Mitică Stăniloae, ilustrissimul teolog, tălmaciul cel străluce al Filocaliei – am și desferecat pe dată punga, m-am scobit de firfirici, până la două sutare (pe stil vechi), două sute de mii, ca și cartea, și-am achitat băiatului paralele, la taraba din fața Bucovinei. Cu vârf și f. b.-’ndesat, îți mărturisesc, prietene, că se merită. Parol! (Deschid o paranteză și semnalez, bucuros, apariția unei noi cărți a părintelui Ni-colae Cojocaru de la Câmpu-lung. Nu știu cum se numește, dar știu că are treabă cu spațiul spiritualității orientale. Felicităm și noi din corazon lucrarea omului cu două doctorate). Închid paranteza… Dan. Și cine-i Puric. Au fost oameni care mi-au marcat viața și cariera… M-a pregătit pentru institut marele actor Petrică Gheorghiu de la teatrul Bulandra (Dumnezeu să-l odihnească), m-a pregătit marele profesor de teatru Ailenei Traian. Sunt copilul, produsul artistic al părintelui teatrului românesc Dem Rădulescu (Dumnezeu să-l odihnească)… Eu sunt o slugă la Teatrul Național, sunt un angajat al unei instituții bugetare. Pentru Dumnezeu și public sunt un artist… Viață de artist. Artistul creștin este un artist mărturi-sitor. Artistul nu este numai sub un dicteu automat. El mărturisește ceva și, mai mult decât atât, în procesul artistic Dumnezeu îi este partener. ARTISTULUI I S-A DAT ACEASTĂ ȘANSĂ SĂ FIE PARTENER DE LUCRU AL LUI Dumnezeu și aceasta este o situație extraordinară. Înseamnă că ești înnobilat încă o dată… Fă-mă, mamă, ce n-am fost… Condiția mea în România este cea a proverbului românesc: „Fă-mă mamă cu noroc și aruncă-mă în foc.” Cu noroc, pentru că țara a-ceasta are o taină deosebită; și în foc, pentru că ea a ajuns într-un stadiu de dezintegrare totală, dezintegrare morală, economică, politică. Nu e o nemulțumire… Ce simt eu? O adâncă tristețe. A fi nemulțumit este un lucru minor… eu sunt trist… Noi suntem rrumâni. A fi român înseamnă a fi Brâncuși. A fi român înseamnă a fi Eminescu. A fi român înseamnă a fi Paulescu. A fi român înseamnă a fi Brătianu. A fi român înseamnă a avea capacitatea lucrului bine făcut, a onestității și a unui fel integral de a fi în lume, a fi creștin cu bun simț și cu măsură, a avea un anumit firesc în a-i respira pe ceilalți, o blândețe și o dorință de dreptate. Lipit de Dumnezeu. Cel mai important lucru este să ai în față zilnic prezența lui Dumnezeu. Dacă ai această mângâiere zilnică a prezenței Lui, realizezi că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Știi că în momentul acesta sunt oameni care mor în spitale? Sunt oameni cu boli terminale, sunt părinți nefericiți cu copii bolnavi… este atâta suferință pe Pământ… Sunt oameni care se accidentează, sunt oameni care mor, sunt masacre mondiale… Nu poți fi indiferent… END-ul… (cu Giovanni Papini) Dă-mi, Doamne, un castel plin cu ologi ca în fiecare dimineață, când mă trezesc, să-ți mulțumesc că sunt întreg.

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: