Scriitori bucovineni despre literatura română în Bucovina

La începutul săptămânii trecute, mai exact marți, 20 mai 2008, o manifestare de amploare a reunit scriitori și alți intelectuali bucovineni într-un simpozion intitulat întâi ,,Literatura română în Bucovina” și apoi ,,Fenomenul bucovinean în literatura română”. Manifestarea, inițiată de Consulatul General al României la Cernăuți – consul-ge-neral prof. Romeo Săndulescu, ministru consilier, și realizată în parteneriat cu Biblioteca Regională ,,Myhailo Ivasiuk” (gazda simpozionului) – directoare Antoni-na Ivanițka, Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți – președinte Ilie Tudor Zegrea și Organizația Regională Cernăuți a Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina – președinte Vitali Kolodii, s-a bucurat, sub auspiciile Ministerului Culturii și Cultelor, de colaborarea, de sprijinul important al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Suceava – director dr. Aurel Buzincu.
 

Simpozionul a însemnat, de asemenea, prima din 12 manifestări de anvergură pe care și le-a propus Consulatul Gene-ral al României la Cernăuți pentru marcarea celor 600 de ani de atestare documentară a orașului Cernăuți, care vor fi sărbătoriți în această toamnă. Povestea întâlnirii intelec-tualilor bucovineni (predominant oameni ai condeiului) pentru o privire împreună asu-pra literaturii române din Bu-covina începe cu popasul su-cevenilor la Consulat, găsit, în orașul cu sensurile de circu-lație modificate de lucrările de amenajare pentru Aniver-sare, mai ales după neuitatul reper, ,,Vedeți că se zărește de departe steagul României!”. Un prim respiro după drum, binevenit în atmosfera de vechime neerodată de trecerea timpului instaurată în Galeria Diplomat Art de tapiseriile marine ale Marcelei Lariones-cu și de sculpturile în lemn ale lui Emil Ianuș, din expoziția deschisă de cei doi rădăuțeni numai cu trei zile înainte. Binevenit ca și punerea noas-tră în temă – tema inepuizabilă a orașului Cernăuți, în interpre-tarea căreia ES dl consul-gene-ral Romeo Săndulescu a devenit un veritabil virtuoz, dovadă, de altminteri, și fru-moasa carte de poezie pe care i-a închinat-o –, mai ales că în grup dominau cei care nu mai fuseseră sau nu mai fuseseră de mult în capitala de odini-oară a Bucovinei. Dar nu numai pentru ei, pentru toți, momentul următor, al mersului pe jos, până la Biblioteca simpozionului, s-a insinuat cu dulceața amăruie a florilor de salcâm: ,,Aici este Catedrala!” (cu inevitabilele rememorări ale unora dintre noi despre perioadele de tristă aducere aminte când fusese transformată ba în depozit, ba în spațiu pentru expoziția realizărilor sovietice ale regiunii), ,,Aici (cu un alt tricolor românesc în bătaia vântului) se află sediul Societății «Mihai Eminescu», iar alături, Muzeul de Artă unde a fost deschis Salonul de Toamnă al artiștilor plastici din Suceava și Cernăuți”. ,,Iar aici, ne explică Vasile Tărâ-țeanu, opriți în fața Primăriei, pentru o fotografie de grup aproape completă, s-a înălțat cândva Monumentul Unirii, apoi statuia lui Lenin…” La fel, dacă nu și mai adânc în carnea sufletului, sunt scrise istoriile personale. ,,Bunica a plecat înainte și cu ultimul tren a ajuns cu tata la Rădăuți, urmând ca bunicul, funcțio-nar la Primărie, cu mezinul, să li se alăture în Refugiu, dar n-au mai reușit. Au fost tri-miși, ni s-a zis, spre o destina-ție necunoscută la care n-au mai ajuns”, povestește și își repovestește Lucia Olaru Nenati. ,,Socrul, adolescent atunci, și sora lui, mătușa Mioa-ra, au izbutit să coboare aici, părinții și ceilalți doi frați au rămas acolo”, sună o altă po-veste, de data aceasta a lui Dumitru Teodorescu, după clipa bucuriei când a fost re-cunoscut pe stradă și îmbră-țișat cu suspine și sărutări, cu mirare și entuziasm de Mări-oara, o verișoară din neamul acelei surori a socrului, cu care nu se mai văzuse de 12 ani. Până la un punct, o linie, poveștile Bucovinei sună la fel, mai departe nu se știe și nici dacă vom mai apuca să le citim. Oricum, singurii care în acele clipe nu au avut nici măcar puterea șoaptei au fost soții Anghelina Dumbrăveanu și Corneliu Dumbrăveanu, copleșiți de reîntîlnirea cu orașul după 65 de ani. La Biblioteca Regională ,,Myhailo Ivasiuk” Cernăuți, cadrul simpozionului fusese creat cu o expoziție de carte românească, iar în sala încăl-zită de ea, de interesul publi-cului și de bătaia soarelui în fereastră, cuvintele de salut au răsunat plăcut: Ostap Sav-ciuk, șeful Direcției pentru Cul-tură, menționând că întâlnirea are loc în Zilele Europei în Ucraina, a apreciat eforturile Consulatului General al Ro-mâniei de la Cernăuți pentru apropierea Ucrainei de Euro-pa, iar consulul-general Ro-meo Săndulescu, pornind de la o istorie care ne unește, a afirmat, privind spre cel mai apropiat viitor: ,,Mai bine să avem înțelepciunea să ne întâlnim în astfel de colocvii decât în adunări inutile”. În schimb, Antonina Ivanițka, directoarea instituției-gazdă, a arătat că în cele 75 de bi-blioteci din satele românești din nordul Bucovinei, fondul de carte în limba română nu depășește 12 procente. De aici și bucuria reală, sporită de o natură amabilă, cu care a primit modestele daruri ale participanților suceveni: cele mai recente cărți ale lor, ediții îngrijite de ei, 40 de exem-plare din caietele udeștene, din partea Centrului Județean pentru Conservarea și Promo-varea Culturii Tradiționale Suceava, numere din revista ,,Bucovina literară” și, desi-gur, din ,,Crai nou” – Litera-tură și Artă. Vitali Kolodii, autorul celei mai apreciate versiuni în limba ucraineană a ,,Luceafărului” eminescian – răsplătită, la Suceava, cu Premiul ,,Eminescu” și la Chișinău cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova – a sugerat în alocu-țiunea sa o continuitate în prețuirea valorilor (,,La Dni-propetrovsk se desfășoară Zilele Taras Șevcenko, iar aici, la Cernăuți, raza Luceafă-rului eminescian ne-a adunat la această întrunire culturală”) și și-a mărturisit convingerea că ,,simpozionul demonstrea-ză că Bucovina se află la nivel european și că noi facem parte din marea familie europea-nă”. Tot despre continuitatea valorilor, dar ca o vie, puter-nică aspirație lăuntrică pe verticala timpului, a vorbit Maica Elena Simionovici, de la Mănăstirea Voroneț, refe-rindu-se și la sărbătoarea îm-plinirii a 520 de ani de la așeza-rea pietrei de temelie a sfântu-lui locaș și la reînființarea obștii monahale după 206 ani de la desființarea ei de către Imperiul Austro-Ungar: când lumea doarme, ,,noi sunăm clopotele Măriei Sale”. Moderate de Ilie Tudor Ze-grea și de semnatara acestor rânduri, lucrările propriu-zise ale simpozionului au fost deschise de prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, decanul Facultății de Litere a Univer-sității ,,Ștefan cel Mare” Su-ceava, istoric și critic literar cunoscut, cu preocupări sta-tornice legate de literatura Bucovinei interbelice. Inter-venția sa a schițat tabloul orașului ,,fundamental” pen-tru acest spațiu, cu o materie etnică ,,extrem de profita-bilă”, în care ,,se putea comu-nica liber, deschis” și care a fost transformat de mulți dintre scriitorii săi ,,într-un spațiu de legendă”. Dumitru Teodorescu, directorul zia-rului ,,Crai nou”, autor între altele al unui studiu dedicat germanistului Emanuel Grigo-rovitza, a pledat – în orașul lui Paul Celan, al Rosei Ausländer și al altor scriitori de expresie germană, pentru iluminarea unui ,,colț neumblat de litera-tură”, ,,fie provocând istorici germani să descopere litera-tura scrisă aici în limba lor, fie asumându-ne noi înșine această misiune aici, la Cer-năuți, sau la Suceava”. În con-tinuare, poetul Alexandru-Ovidiu Vintilă, redactor la revista ,,Bucovina literară” (înființată în 1941 la Cernăuți) a vorbit despre ,,Literatura din Bucovina în «Bucovina litera-ră»”, iar scriitorul Mircea Lu-tic a abordat cu pasiune și competență domeniul tradu-cerii în Bucovina, amintindu-i între alții pe Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, pe Vasile Bumbac, Samson Bodnărescu și elogiind suflul nou dat acestei cenușărese a creației literare de către regre-tatul Vasile Levițchi. După ce a definit ,,poetica și poietica traducerii” – capitol în lucra-rea sa de doctorat (,,Taras Șevcenko. Poetul național al Ucrainei și receptarea lui în România”, Tipo Moldova, Iași, 2007), poetul Ion Cozmei și-a folosit cu generozitate spațiul alocat intervenției sale pentru un cuvânt de apreciere pentru Emil Ianuș și pentru recenta sa carte de rondele, din paginile căreia autorul a citit unul dedicat lui Eminescu. Declarând cu umor că autorul nu poate să se laude, Lucia Olaru Nenati, nume bine-cu-noscut nu numai bucovine-nilor din Regiunea Cernăuți și din județul Suceava, ci din toate colțurile lumii unde au fost purtați de soartă, a adus la bucuria întâlnirii de la Cernăuți bucuria celor mai re-cente cărți ale sale, neîntâm-plător subsumate istoriei lite-raturii române din Bucovina: ,,George Voevidca: Viața și opera”, Biblioteca ,,Miorița” Câmpulung Bucovina, 2007, și (valorificarea lucrării sale de doctorat) ,,Arcade septen-trionale (Reviste, personali-tăți și grupări literar-culturale din Țara de Sus, implicate în consolidarea prin cultură a Marii Uniri de la 1918)”, car-te apărută în aceste zile la Editura Academiei Române și deschisă de cuvintele celor dintâi cititori: Dumitru Micu, D. Vatamaniuc, Dan Mănucă, Liviu Leonte și Constantin Ciopraga – cuvinte care supli-nesc bogat atitudinea sobră a autoarei față de această lucrare a sa, rodul unor decenii de stu-diu și cercetare. Cu ,,soția, soacra, socrul români din To-porăuți (de unde este și So-fia!)”, istoricul Aleksandr Masan, profesor la Universi-tatea Națională ,,Iuri Fedko-vyci” din Cernăuți a ținut să-și exprime și în acest cadru sentimentele de simpatie pentru români și mândria de a ști că ,,nordul” dă în conti-nuare valori ,,sudului”, pome-nindu-l în acest sens pe fostul său student, actualul decan al Facultății de Istorie și Geogra-fie de la Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava, Ștefan Purici. Cu prozatorul Simion Go-ciu (redactor-șef al ,,Concor-diei”) și cu ,,Făgurel”, unica publicație pentru copii din Regiunea Cernăuți, a intrat în atenția participanților și tânăra generație de cititori, iar cu poeta Viorica Petrovici și cu cenaclurile școlare și publi-cațiile lor de care se ocupă de ani buni – tânăra generație de creatori de literatură. Însă oricât de interesantă interven-ția pe care a semnat-o, i-a fost superioară febrilitatea cu care Viorica Petrovici a urmărit, telefonic, evoluția elevei ei Sa-bina, în prima zi a Olimpiadei Internaționale de Limba și Literatura Română de la Bra-șov. În universul Bibliotecii în care se desfășura simpozionul era firesc ca dr. Alis Niculică-Satco să capteze interesul publicului vorbind despre ,,Biblioteca Bucovinei: 1852-2008”, dar cum toate comu-nicările se vor regăsi, prin efortul organizatorilor, într-un volum, în ce ne privește, în economia spațiului de care dispunem, preferăm să reți-nem mâhnirea lui Mircea Lu-tic pentru faptul că în biblio-tecile Regiunii Cernăuți nu există nici măcar un singur exemplar din valoroasa lucra-re a lui Emil Satco, ,,Enciclo-pedia Bucovinei”, și promisiu-nea lui Alis de a-l dona Bib-liotecii pe cel personal. Răsco-litor prin povestea unei vieți condensate în câteva fraze și prin răsunetul lui la Cernăuți după o absență de 65 de ani, cuvântul dirijorului, muzicia-nului de mare clasă care este Corneliu Dumbrăveanu (fiul poetului Teofil Dumbră-veanu), stabilit de câteva decenii în Olanda, a mișcat și prin oferta de a-și implica ta-lentul, bagheta în ,,compozi-ția” sărbătorii aniversare a orașului de la începutul lui octombrie. Densă, delicată, convingătoare, scurta expu-nere a lui Isabel Vintilă de-spre opera lui Traian Chelariu – o ,,incursiune în sufletul ro-mânesc «neotrăvit de grabă»”, a fost urmată de evocarea de către prozatorul Grigore Crigan a unor momente din îndelungata sa activitate, de 41 de ani, la ,,Zorile Buco-vinei”, publicația al cărei nume este asociat de multă vreme cu înțelesul afirmației lui Ilie Tudor Zegrea, referin-du-se la scriitorii din nordul Bucovinei, ,,toți ne-am făcut școala la acest ziar”. Și cu speranța sa că într-o zi cititorii vor putea găsi adunate într-o carte cele mai prețioase co-laborări publicate la rubrica pe care a îngrijit-o în toți acești ani – ,,Eminesciana”. În continuare, două intervenții au proiectat pe ecranul amin-tirii sau au adus în orizontul interesului participanților numele de Udești, spațiul rural cu cea mai mare densitate spirituală din România, după cum afirma istoricul literar Constantin Călin. Este vorba de intervenția aparținând po-etului udeștean Liviu Popes-cu – despre prezența așezării în istoria literaturii din Buco-vina, și de cea semnată de poeta Carmen Veronica Steiciuc, directoarea Festiva-lului de proză și poezie ,,Eu-sebiu Camilar și Magda Isa-nos”, despre importanța aces-tei competiții literare și de-spre numele pe care le-a pro-movat în răstimpul edițiilor de până acum, a 13-a desfășu-rându-se chiar la acest sfârșit de săptămână. O apariție tumultuoasă, de ținut minte, a constituit-o Anatol Viere, nu atât cu prelegerea sa despre sentimentul religios în poezia bucovinenilor din Cernăuți, greu de urmărit la sfârșitul lucrărilor, dar a cărei lectură în volumul menționat va me-rita cu siguranță timpul nostru, cât datorită pasiunii pentru limba și literatura română, pe care le studiază la Universi-tatea ,,Iuri Fedkovyci”, după ce a absolvit cursurile preuni-versitare în ucraineană. Pa-siune materializată deja, cu totul meritoriu, într-o mono-grafie despre denumirile stră-zilor din Cernăuți – ,,studiu jubiliar la 600 de ani de la prima mențiune documentară a municipiului Cernăuți de Domnitorul Alexandru cel Bun 1408-2008”, apreciat de profesorii săi, dr. doc. Gheor-ghe Jernovei și dr. doc. Ilie Popescu, dar și de redactorul său literar – ziarista Maria Toacă. Și cum surprizele ne pândesc de peste tot, chiar și la un simpozion, în final am avut parte de una de proporții, grație consilierului diplomat Dorin Popescu, pe care origi-nea oltenească și mai mulți ani de viață în Constanța l-au înzestrat cu acea distanță de la care cuprindem mai bine cu privirea. Privire care s-a oprit asupra înseși Bucovinei noas-tre literare, devenită în ulti-mul timp și a sa, și s-a reîntors pe hârtie sub forma ,,Deca-logului” pe care îl publicăm integral aici. Deoarece simpozionul a reprezentat prima manifestare din cele 12 proiectate de Con-sulatul General al României din Cernăuți la marea sărbă-toare a orașului, încheierea acestei relatări nu poate fi decât scurtă, marcând de fapt o deschidere. Din multele imagini care s-ar potrivi, am să o aleg pe aceea a Străzii Mari – ,,Pe Strada Mare, stra-da promenadei, /Casele vechi sunt încremenite-n istorie” spune poetul Romeo Săndu-lescu. În plin proces de restau-rare, urmând, după desăvârși-rea reîntoarcerii în vreme la înfățișarea care ne-au păs-trat-o fotografiile și gravurile epocii, să fie destinată numai circulației pietonale, aurită de lumina blândă a apusului, ea suporta intervenția atentă a muncitorilor care îi refăceau caldarâmul. Cu mănuși, con-centrați, surzi la larma trecă-torilor, ei așezau fiecare cub de piatră între bordurile de granit ale drumului pe care fusese înscris numele ora-șului în limbile în care l-au rostit de-a lungul timpului locuitorii săi: în română, în germană, în ebraică, polonă, slovacă, rusă, ucraineană… O lucrare migăloasă, de mare finețe, simbolică pentru tot ceea ce trebuie să însemne orice construcție în Bucovina (cu nord și sud, deopotrivă).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: