De la Kierkegaard…, la vopseaua de gard

Știți domniile voastre că în componența unui consiliu local intră și comisia de cultură, care trebuie să avizeze proiectele care se fac în domeniul culturii. Pentru ultimii patru ani de zile Dumnezeu ne-a procopsit, la Rădăuți, cu patru domni de soarta cărora au depins chiar și locurile de muncă ale celor angajați pe la Casa Culturii, Biblioteca Mu-nicipală și Galeria de Artă. Anual, la Rădăuți, au loc Festivalul de Folclor „Arcanul” și Târgul Olarilor „Ochi de păun”.
 

Când vine vremea acestor manifestări membrii comisiei de cultură trebuie să-și dea cu părerea. Cum s-ar spune, nici un fir de păr nu trebuie să zboare în mințile luminate ale intelectualilor fără a informa comisia cu pricina. Dar cine a făcut parte din comisia de cultură în ultimii patru ani? Păi să vedem: un domn care vinde vopsele și chimicale, proprietar de magazin în buricul târgului, un alt domn, tot afa-cerist, vânzător de materiale de construcții, un medic stomatolog și în sfârșit un profesor eminent din Rădăuți, intrat însă la pensie de vreo câțiva anișori. Oricum n-am auzit niciodată că un om în vârstă (să nu ne fie cu bănat!) fie el și deosebit de pregătit, îi poate întineri pe cei din jur… Acuma stau și vă întreb, cititori dumneavoastră, cum să te duci la vânzătorul de chimicale să-i explici că ar cam fi nevoie de carte prin bibliotecă, cum să discuți cu el, să zicem, despre „Maladia mortală” a lui Kirkegaard când el ar putea crede că tu ai nevoie de vopsea pentru gard? Băgați de seamă că astfel de oameni au un cuvânt important de spus prin ședințele Consiliu-lui Local, dar cel mai la în-demână le este să spună că în organigramă la cultură sunt prea multe posturi. Munca de bibliotecar are un specific a-parte, însă din nefericire bi-bliotecarul este perceput drept un funcționar care ia și dă cartea. Dincolo de relația directă cu cititorul, bibliotecarul are de înregistrat și cotat cărți, de făcut fișe de carte, are de recuperat cărțile de la da-tornici, bibliotecarul trebuie să fie mereu cu un pas înainte în domeniul informației pentru că răspunsul pe care nu trebuie să-l dea niciodată este „nu știu”. Dar vedeți, dumnea-voastră, cum va înțelege oare vânzătorul de chimicale mun-ca bibliotecarului când el știe una și bună că biblioteca nu e productivă?! În urmă cu câțiva ani instituțiile de cultură se aflau în subordonarea directă a inspectoratelor județene de cultură. La vremea aceea, spe-cialiștii înțelegeau cum stau treburile și dădeau o mână de ajutor la nevoie. Cum astăzi cultura este un soi de cenușăreasă, rămasă la cheremul acelora care poate nu au citit în viața lor o carte, însă ajung pe fotoliile Consiliului Local, nu ne rămâne decât să ne acceptăm cu smerenie soarta…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: