Slujind fără odihnă

Un preot paradigmatic: Petru Irimescu
Trecuse puțin de 40 de ani când a venit paroh la biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Rădășeni. Preotul Petru Irimescu parcă făcuse un legământ cu această biserică, de mărimea unei Catedrale, care aștepta de mult un ctitor, un preot fără odihnă, un rugător și un cinstitor…
 

Construită în perioada interbelică, majestuoasa biserică trecuse prin încercările vremii. Datorită mărimii era greu de întreținut, iar despre înfrumusețat sau adăugat ceva nici nu mai putea fi vorba. Icoana Maicii Domnului pictată la Schitul Lacu din mun-tele Athos ajunsese la Rădă-șeni în 1921, în timpul unei mari secete. Bătrânii satului povesteau că icoana n-a plecat mai departe. A rămas și ea, uimită de măreția construcției (neterminată), dorind să ocrotească satul acesta de oameni truditori, cu bunele și relele lor, amestecate ca în orice loc unde trăiesc muritorii… Aproape 70 de ani se risipiseră prin clepsidra vremii de când biserica primise binecu-vântarea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei. Era mare nevoie de renovări exterioare și de pictură nouă. Dar câte altele nu erau de făcut! O chemare tainică care-și avea începutul la Athos și continuarea în satul livezilor, ocrotit de „Cea mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui”, s-a oprit asupra unui preot evlavios și harnic, cu numele lui Petru Irimescu, legat de Rădășeni prin soția sa Euge-nia, fiică a locurilor și păstră-toare a tradițiilor locale și a unei discreții exemplare. Năs-cut în satul Pleșești, comuna Vulturești, părintele Petru Irimescu a fost paroh la Valea Glodului în perioada 1969-1986. Neobosit, ajutat de tine-rețea râvnei duhovnicești și de un dor al slujirii totale, a dă-ruit toată priceperea și zelul său Bisericii. Puțini preoți pot constata că au lucrat atât de mult în 40 de ani de slujire a Sfântului Altar. Singur sau ajutat de colaboratori, a zidit din temelii ori a restaurat integral șase biserici (la Rădă-șeni, Valea Glodului, Merești, Pocoleni, Dumbrava Minuna-tă și biserica Spitalului Municipal din Fălticeni), a con-struit case parohiale, case so-ciale, clopotnițe și toate cele trebuincioase acestor parohii. La Rădășeni, mulți ani la rând biserica a fost un permanent șantier. Doar zidurile sunt vechi, în rest totul a fost înnoit. Pictură nouă, câteva mozaicuri în exterior, cata-peteasmă, mobilier, icoane noi, un candelabru unicat pen-tru întreaga zonă, policandre diverse, vase de cult, covoare, încălzire centrală, un clopot de aproximativ 1000 kg, alte clopote mai mici la biserică și cimitir, două case sociale, la parohie și cimitir, prima cu o capacitate de peste 150 de locuri având toate facilitățile. Acestea sunt doar câteva din împlinirile văzute ale celor 40 de ani de slujire sacerdotală. A fost, fără îndoială, și slu-jirea bisericilor din inimă, a povățuirilor de sub epitrahil, a împlinirilor, dar și a neîm-plinirilor din lupta duhovni-cească. A transformat în acești ani biserica de la Rădășeni într-un sanctuar al Celei pline de Dar, cu rugăciuni stăruitoa-re înălțate în aproape toate zilele săptămânii. Auzind de istoricul acestei icoane minu-nate, mulți pelerini au căutat și ei drumul Rădășenilor, gă-sind în acest loc mângâiere sufletească și sprijin. Resfințirea bisericii din 16 iulie 1995 a adunat în comu-niunea rugăciunii trei arhierei, peste 40 de preoți și aproxi-mativ 30.000 de credincioși. În ziua aceea, satul a fost practic „paralizat”. Mulțimea a parcurs distanțe mari pe jos și a așteptat ore în șir închina-rea la Prestolul care izvora binecuvântări. La zile de sărbătoare, ca și-n zile de rând, în biserica Sfinților Apostoli din Rădă-șeni s-au adunat, în ultimii ani, soboare numeroase de slujitori, ca și la marile Cate-drale ori pe la Sfintele mănăs-tiri, în bucuria slujirii la Alta-rul Mântuitorului Hristos și la icoana Împărătesei Cerurilor. Pe de altă parte, parohul de la Rădășeni s-a ocupat de cei necăjiți, ajutând femei văduve și familii nevoiașe. A căutat modalități de a răspunde exi-gențelor vremii, dar și păstră-rii tradiției. A refuzat publici-tatea imediată, uneori renun-țând chiar să apară în imagini de televiziune. Își căuta alte treburi când operatorii și re-dactorii îi solicitau părerea. A renunțat de asemenea să-și scrie numele pe pisaniile biserici-lor la care a trudit, gândindu-se probabil că singura și adevă-rata răsplătire vine de la Dum-nezeu și nu de la oameni. Preotul Petru Irimescu i-a învățat pe enoriași să caute pelerinajele către locurile sfinte din țară și străinătate. El însuși a purtat bastonul de pelerin la Ierusalim, în mun-tele Athosului, la mănăstirile mari și mici de pe întreg cu-prinsul țării. În unele locuri s-a îngrijit să lase și câte un dar din partea comunității pe care o reprezenta, știind că darul merge către Stăpânul a toate câte sunt, iar dăruitorul primește darurile cele bogate ale Duhului Sfânt. Slujirea fără odihnă pare a defini lucrarea acestui preot misionar, harnic, preocupat de lucruri serioase și trainice. Dăruit cu atâția talanți, ar fi putut și el să ajungă într-un loc mai înalt, în vreo cetate mai cunoscută. A preferat tihna și încercările unei localități ca aceea a Rădășenilor. De multe ori n-a mai privit alături, ci numai spre Cer. De acolo ve-nea ajutorul pe care-l aștepta. Tot spre Cer a privit în ceasu-rile de mâhnire care vin peste noi, oamenii. A luptat și cu potrivnicii omenești, cu păreri pripite, cu neprieteni și cu ițe țesute malițios. De aceste încercări ale vieții nu s-a plâns niciodată. Cel puțin mie nu mi-a spus vreodată, deși știam că au existat. Iar unele încercări veneau chiar de la cei din preajmă, de la casnici sau vecini. În sfârșit, vreau să fac o mărturisire. Am căutat deseori să ajung la biserica Sfinților Apostoli din Rădășeni, unde am primit veșmântul luminos al Sfântului Botez. După strălucirea lui am sus-pinat mereu, ca și fiul risipitor aflat departe de casa părinți-lor, în lumea păcatului. Când ajungeam la Rădășeni, în biserica sufletului meu, lângă mormintele bunicilor care mi-au bucurat sufletul, aveam să trăiesc întotdeauna taina în-toarcerii la izvoare. Ostenit de drum și de hățișurile prin care am trecut, îmi ostoiam setea adăpându-mă din apa cea bună aflată în fântâna de sub streașina bisericii. Liturghiile și slujbele de la Rădășeni rămân bucuriile veritabile ale unui om care caută, dincolo de lucruri mărunte, esențialul. Lângă aceste amintiri, multe și pline de lumină, se află preotul de la Rădășeni Petru Irimescu, ajuns acum portret în cuvinte, dăruindu-și viața și trăirile Stăpânului veacurilor, Răsplătitorul și Judecătorul nostru, al tuturor. Arhim. TIMOTEI AIOANEI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: