Rănile care ne dor

La sfârșitul anului trecut am stat mai bine de două luni de zile internată în spital cu diagnosticul de tuberculoză. Alții ar fi mai reținuți în a recunoaște că au suferit de o astfel de boală din teama de a nu fi priviți cu alții ochi. Eu consider că, dimpotrivă, situațiile grele prin care trecem ne cern adevăratele prietenii. Nu mi-am propus nici pe departe să transform acest spațiu în care mă pot exprima într-un loc în care să expun problemele personale. Mi-am promis însă în zilele în care am suportat cu greu medicația ca atunci când mă voi face bine să mă implic într-un fel sau altul într-o campanie împotriva tuberculozei sau mai bine spus să atrag atenția, de câte ori îmi va sta în putere, asupra modului în care este privită tuberculoza și ce consecințe poate avea o abordare superficială a bolii. Iar când vorbesc despre abordare superficială mă gândesc atât la delăsarea pacientului, cât și la marginalizarea de care vrând, nevrând are parte bolnavul de tuberculoză.

 

Cred cu încăpățânare că în spitalele de TBC alimentația ar trebui să fie mai consistentă, tratamentul ridicând numeroase probleme atunci când organismul nu se poate susține. M-aș bucura mult dacă în această campanie electorală (în care unii și alții se întrec în promisiuni) ar mai trece prin spitalele cu pricina chiar candidații care aspiră la vreun fotoliu important și dacă ar veni cu soluții pentru creșterea calității tratamentului. Dar mai înainte de toate, în aceste momente le sunt aproape tuturor bolnavilor de tuberculoză care și-au pierdut răbdarea ori pe care i-a cuprins dezamăgirea, aflându-se dintr-o dată sub spectrul acestei boli ce ține oricum de veacul trecut. Fiecare trebuie să creadă în vindecare și să respecte sfatul medicilor cu rigurozitate. Știu că poate părea un nonsens ceea ce voi spune. Astăzi de tuberculoză nu se mai moare… Dar se poate muri atunci când uităm sau nu vrem să urmăm tratamentul. Și pentru că mesajul meu are și o țintă precisă, trebuie să spun în felul următor: prietene, nu mai consuma alcool, înghite pastilele și nu uita că boala asta nu glumește cu tine!