Misterele peșterilor, secretele speologilor suceveni

„De ce speologie în județul Suceava?”, se întreabă dl ing. Adrian Done, cu o anume șiretenie, fiindcă e clar, el cunoaște foarte bine răspunsul. Dar întrebarea e menită să-ți trezească interesul, curiozitatea. „De ce speologie în județul Suceava, fiindcă aici nu există nici carst, nici peșteri turistice…?” Speologia suceveană a împlinit însă de curând 25 de ani de existență, o „vârstă de argint” a Fundației de Speologie „Club Speo Bucovina”, după cum deja ați aflat dintr-o știre de eveniment și dintr-un amplu interviu cu prof. dr. Iosif Viehman pu-blicate de Crai nou. Istoria – „nesecretizată”, dar arar dezvăluită (și nicio-dată pe de-a întregul!) – a spe-ologiei sucevene este legată chiar de Adrian Done care, după studenție, până a reveni la Suceava, a fost membru a două cluburi speo din țară (unul dintre ele din București – „și nici Bucureștiul nu are carst!”), a ocupat chiar poziții de decizie în acestea. Era, așadar, la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80. În 1983, Adrian Done se afla din nou în Suceava, printre altele, în căutarea unor alte persoane cu aceeași pasiune. Deja avea să constate (și era normal să fie așa) că „audiența e mai scăzută ca în București”.

 

Dar avea experiență, deși era încă un pionier (chiar la nivel de țară, am aflat, mișcarea speologică începuse a se contura prin 1973, fără să existe un cadru organizat ca atare; speologii țineau de… o comisie a Federației Române de Turism-Alpinism). Și și-a găsit prieteni. Și au început să se întâlnească la Clubul Femina al Sindicatelor, apoi la Biroul de Turism pentru Tineret. Aici, la BTT, în mai 1983, s-a înființat Clubul de speologie și de turism montan. După 1990, s-a impus însă ca structura să capete o mai solidă identitate; juridică cel puțin. Mai ales că, între anii 1992-1996, „n-am mai fost ai nimănui, deși eram afiliați pe plan național” (spune A. Done, iar soția sa, Tatiana Done, adaugă: „la nivel național erau institutele din București și Cluj și școlile de vară ale speologilor”). Așa s-a înființat, în 1996, Fundația de Speologie „Club Speo Bucovina”… Iar, în prezent, Suceava are „singurul club de speologie din această parte a țării, cel puțin între Bistrița-Năsăud și Prahova”; așadar, unicul din Moldova și printre puținele din țară. A fi „profesionist”, a fi „amator” În anii 80, speologii amatori suceveni se întâlneau săptămânal (și cu rigurozitate), în fiecare zi de joi. Știind deja că „speologia este cu mult mai mult decât un sport, este cer-cetare, este știință”. Iar interesul și elanul lor tinerești erau amorsate întru durabilitate și consecvență inclusiv de argumentul că România deține cel mai vechi institut de speologie din lume, fondat de Emil Racoviță (pe lângă care coordonatorul științific de mai târziu al speologilor suceveni, clujeanul Iosif Viehman, a făcut ucenicie!) și este dăruită cu apro-ximativ 13000 de peșteri, adică adevărate „școli naționale de speologie” care au atras și spre care au fost invitați, pentru a le descoperi secretele, pentru a le cerceta, speologii „amatori” – „adică cei mai pasionați dintre ei”. Cam care ar fi deosebirea dintre „profesionist” și „amator pasionat”? – am fost interesați să aflăm. „Diferența ar fi că primii lucrează în institut, primesc un salariu, iar amatorii fac, uneori, mult mai mult decât ei!”, ne-a răspuns Adrian Done, explicând: „E vorba despre timp liber, bani… Am cartografiat hărți, s-a făcut de către amatori un cadastru al peșterilor… A fi profesionist înseamnă și constrângerea biroului, a programului… E chiar cazul unei suceence care a renunțat, din acest motiv, la activitatea într-un institut de speologie” și, înțelegem, a redevenit „amatoare”. În cei 25 de ani, prin clubul sucevean să fi trecut în jur de 600 de persoane. „Unii n-au rămas cu mult, dar altora clubul le-a schimbat definitiv viața”, spune A. Done, adăugând: „în bine, sper, în frumos!”. Peșterile de taină ale județului Suceava La înființarea clubului, am aflat, în județul nostru erau cunoscute nu mai mult de 7 peșteri. Acum sunt cunoscute și cercetate ca atare aproximativ 80. Dintre ele, cea mai lungă este… „undeva în zona Cârlibaba”. Are aproape un kilometru. „Dar nu au nimic interesant pentru public!”, precizează Adrian Done și înțelegem că aceasta este și o precizare „strategică” a spe-cialistului. Fiindcă, iată, nu demult, a devenit cunoscută o peșteră din județul Bistrița-Năsăud. Vestea a atras din ce în ce mai mulți turiști într-o zonă care nu era pregătită să primească turiști (mai ales dintre cei care încălcau fără nicio reținere proprietățile localnicilor). Și, pentru a scăpa de turiștii nepoftiți, oamenii locului au distrus peștera! Un exemplu în acest sens ar fi chiar peștera din Rarău, care mai e vizitată din când în când de turiști care nu manifestă vreo atenție față de faptul că ea trebuie conser-vată, trebuie să rămână și să funcționeze așa cum este, după legile naturii. „Într-o galerie de mină din Rarău trăiesc 12 din cele 30 de specii de lilieci din România, iar una dintre ele este unică în România”, spune A. Done, adău-gând că într-o altă peșteră din județ a fost descoperită o specie foarte rară de pseudoscorpion. Iar Tatiana Done precizează: „Colonia de lilieci din Rarău este una dintre cele mai importante din jumătatea de nord a țării, lilieci care au grijă de păduri. Dacă liliecii ar dispărea brusc, în câțiva ani ar dispărea și pădurile!”. Pentru a ne mărturisi, la rându-i: „Cândva, la început, am fost curioasă să urc și eu pe munte, să văd, să înțeleg ce este, de fapt, o peșteră. E numai un gol subteran? Nu, e mult mai mult decât atât, iar speologia este o știință, este o academie, te provoacă mereu, spre nume-roase domenii…”. Într-un an, proiecte de 100000 de euro! O rețetă a viabilității și succesului Fundației de Speologie “Club Speo Bucovina” a fost, mai ales în ultimii ani, și con-tinuă să fie “scrierea de proiecte”. De altfel, această struc-tură a speologilor suceveni (practic, e unica de acest fel din țară; celelalte sunt asociații) avea nevoie pentru activitățile sale de fonduri, de tehnică, de echipamente… De la an la an, interesul pentru astfel de proiecte a crescut, a crescut și “greutatea” proiectelor, iar în 2007 am obținut peste 100000 euro numai din proiecte „Phare” – spune cu nedisimulată satisfacție Tatiana Done. De altfel, din-colo de speologie ca pasiune și interes, Fundația a desfășurat numeroase astfel de pro-iecte care vizează, în general, protejarea naturii. De la sfâr-șitul anului trecut, aplică unul (Phare 2005) intitulat “Drep-turile omului – la îndemâna celor simpli”, care prevede “creșterea nivelului de informare a proprietarilor de terenuri din Parcul Natural Munții Maramureșului, Parcul Natural Vânători Neamț, Parcul Național Călimani în ceea ce privește drepturile și responsabilitățile ce le revin din perspectiva legilor ariilor protejate” (coord. de proiect – Adrian Done, asistent de proiect – Camelia Răceanu). Din 1997, Fundația a susținut conferințe la licee din județ și la Universitate, a avut parteneriate internaționale (unul în Tunisia), a tras semnale de alarmă în privința Parcului Dendrologic Șipote și s-a ocupat de ecologizarea lui, a realizat campanii de educație ecologică, a avut în atenție dezvoltarea durabilă și conservarea biodiversității în Rarău și Giumalău, s-a ocupat, prin mai multe programe spe-ciale, de protejarea liliecilor. În prezent, fără finanțare, Fundația se ocupă, printre altele, de monitorizarea populațiilor de lilieci din județ, de menținerea în funcțiune a adăpostului pentru cai din Rarău, are în vedere chiar un proiect-pilot de obținere a energiei regenerabile (solară și eoliană, inclusive măsurători meteorologice). De altfel, în acest scop, luna trecută, Adrian Done, președintele Fundației, a participat la un curs de construcție a generatoarelor eoliene de mică putere la Todmorden (Anglia).