Privind firul fraged al ierbii

Nu am copii și nu sunt bătrână, însă visez la un loc de joacă pentru copii care să fie amplasat undeva în cartierul Mihai Viteazul (dar nu departe spre zona Hipodrom, separat de pulsul orașului). Mi-ar plăcea un loc de joacă intim în care micuții să se joace în voie agățați de haina bunicilor. Ar fi o binecuvântare ca în același cartier, prin fața blocurilor, să te poți așeza pe o băncuță de unde să privești firul fraged al ierbii sau pisicile tolănite șmecherește la soare. Ca să te poți odihni puțin, în car-tierul Mihai Viteazul trebuie să intri prin restaurante și să comanzi ceva, lucru destul de anevoios pentru pen-sionarii obligați să trăiască de pe o zi pe alta. În curând va veni primăvara și cu toții vom simți nevoia de a ne mai plimba pe străzile Rădău-ților.

 

Într-o plângere a locuitorilor din 28 aprilie 1910, document care ne mai poate descreți frunțile, se sublinia: “Noi, locuitorii băștinași din Cotul de Jos, unde sun-tem cu casele noastre, ară-tăm că aici sunt niște băl-toace pline de nuroi și cu apă, unde nu este cu putință a trece nici cu carul încărcat nici cu deșertul, nici măcar pe jos a trece cu picioarele, că trecutele zile o femei grea (însărcinată) având a trece pe acea uliță desculță, s-au scăpat într-un iezăr, unde se putea îneca, pentru care noi plecați ne rugăm cinstitei primării ca să binevoiască a porunci ca acele iezere și băltoace să se astupe”. Așa că pentru a ne lăsa purtați de firul de argint al istoriei, noi, locuitorii cartierului Mihai Viteazul, tare ne-am bucura dacă cinstita administrație ar “porunci” să se amenajeze și la noi un loc de joacă și niște băncuțe pe care să ne odi-hnim bătrânețile… În rest, să auzim de bine, sănătate și primăvară frumoasă!