Cu elevul, la psiholog

Am parafrazat un titlu de film nu ca să iau în derâdere nevoia firească de îndrumare specială și specializată a copiilor și elevilor, ci pentru a întări ideea că, atunci când nu are cine s-o facă, psihologul este cel care poate “atin-ge” sufletul copilului în mod profesionist. Auzim relativ des despre elevi care se sinu-cid din dragoste, elevi care-și filmează “ședințele” de sex sau bătăile de la școală, elevi care fug de-acasă sau care-și agresează verbal dascălii. Sunt doar câtva exemple de cazuri care ajung să aglome-reze zilnic jurnalele televiziu-nilor sau a ziarelor care prefe-ră aceste subiecte “spectacu-loase”. Cele mai multe însă se consumă la școală, acasă sau oriunde, dând bătăi de cap profesorilor, părinților. Se vorbește mult despre violența juvenilă, despre trauma su-fletească a copiilor rămași singuri sau în grija unor rude atunci când părinții sunt ple-cați la muncă în străinătate, despre problemele amare ale adolescenței. În ultima vre-me, ca răspuns la toate astea, cei autorizați să facă educație recomandă consilierea psiho-logică sau psihopedagogică, care să aibă loc în cadrul ca-binetelor specializate, la școală, într-un mediu izolat, în care se pot aplana conflicte și în care se pot închega relații armonioase între elevi și adulți. Nu în cancelarie, nu la ora de dirigenție în fața tuturor colegilor, nu pe holurile șco-lilor. Orice copil sensibil ca-re nu prea se poate adapta mediului școlar poate fi ajutat prin consiliere psihologică.
 

Poate salva consilierea specializată un suflet de copil atunci când părintele nu este sau nu are timp să fie aproape de copilul său ori când nici el nu are suficientă educație ca să abordeze o astfel de situație? Sunt copiii deschiși la aceasta, își conștientizează ei problemele? La urma urmei, e necesară consilierea psiho-pedagogică realizată într-un cabinet special și nu pe sponci, în altă parte? Sunt întrebări ale căror răspunsuri l-am căutat la persoanele abilitate. “Sunt probleme ale vârstei” În județul Suceava func-ționează în prezent 25 de cabinete de consiliere psiho-pedagogică, pe lângă tot atâtea școli, dintre care două au fost inaugurate la începutul acestui an, la Grupul Școlar Dum-brăveni și Școala Șcheia, aces-tea din urmă fiind primele și unicele din mediul rural al județului. Nu sunt suficiente, consideră cadrele didactice sucevene, care la propunerile pe marginea noului pachet de legi ale Educației au adăugat-o și pe cea de înființare a acestor cabinete în toate școlile cu personalitate juridică din județ, care să funcționeze pentru toate ciclurile din în-vățământul preuni-versitar. Istoria cabinetelor de consiliere începe în 1991, când s-a înființat Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică, în cadrul căruia ele funcționează, pe structura laboratorului de orientare școlară și profesională, ne-a spus directoarea centrului, prof. Maria Hancea. Tot în ’91 au apărut primele 6 cabinete, prin transformarea a 6 laboratoare. Dar cele mai multe cabinete de consiliere s-au înființat în ultimii doi ani. Dacă la început erau orientate pe activități de consiliere și orientare privind cariera sau pe anumite programe, astăzi în aceste cabinete se face chiar consiliere psihologică sau psihopedago-gică a copilului care are nevoie de un astfel de sprijin. Prof. Hancea ține foarte mult la termenul de profesor consilier sau la cel de consilier psihopedagog, având în vedere că încă există rețineri de a merge la psiholog, mai bine zis față de cuvântul în sine. Domnia sa a precizat că, în noua lege a învățământului, se precizează “consiliere psihologică”, și de aceea s-a propus un amendament de schimbare a termenului. “Eu i-aș spune consiliere psihopedadgogică, având în vedere că în cabinete lucrează mai multe categorii de persoane cu pregătire diferită, psihologi, sociologi, psihopedagogi. Psihologul încă e privit ca o persoană care se ocupă de probleme foarte grave, de aceea noi vrem să se numească profesor consilier, ca să se evite ideea că elevul merge la psiholog. Copilul trebuie să se simtă protejat, este o denumire mai potrivită pentru ce se întâmplă în cabinetul de consiliere psihopedagogică. Încă nu s-a înțeles rolul psihologului în reechilibrare, în depășirea unei deficiență”. În ce privește problematica pe care o prezintă copiii care intră în cabinet, există una generală, valabilă la toți adolescenții și tinerii, și una specifică școlilor. Cert este că puțini elevi vin singuri la consiliere când au o problemă, cei mai mulți vin aduși de profesori, diriginte, părinți. “Sunt probleme ale vârstei, care țin de stresul școlar, conflictele cu părinții. Cazurile de violență sunt cele pe care le depistează profesorii. Din expe-riența mea, rezultatele sunt mai bune în cazul în care elevul vine direct la consiliere. Sunt copii-problemă care sunt trimiși să vină la cabinet; ei sunt mai reticenți. Sunt și cazuri-limită, dar mai puține. Atât timp cât un caz ajunge la consilier, el nu este pierdut. Dar mai sunt situații care se întâmplă și care nu ajung la consilier, fiindcă acesta nu intervine singur, doar dacă îi sunt aduse cazurile la cunoștință. La Colegiul Tehnic «Petru Mușat», de pildă, sunt multe cazuri care au solicitat consiliere, sunt mulți copii cu părinții plecați, care simt nevoia să fie ajutați, să vină într-un loc în care să discute sincer și liber. Nu toți părinții pot fi atrași ca parteneri în rezolvarea problemelor copiilor, ei înșiși având probleme. Elevii care acceptă că au o problemă câștigă și ei, și părinții. Cele mai multe probleme sunt la liceu, de adaptare la mediul școlar care are mai multe exigențe. Adolescentul vrea să se afirme și intră în conflict cu părinții și profesorii”, spune prof. Maria Hancea. Ce se întâmplă de fapt într-un astfel de cabinet, în ce constă o consiliere completă și la ce trebuie să se aștepte cel care vine acolo ne-a explicat psih. Otilia Ivan-Țugui, de la cabinetul Colegiului Tehnic “Petru Mușat”: “Un demers complet constă în etapa de investigare sau evaluare psihopedagogică, elaborarea planului de intervenție perso-nalizată, demersul efectiv de consiliere, îmbunătățirea pla-nului și, dacă este cazul, reluarea procesului. Uneori nu e suficientă o singură ședință, dar se întâmplă ca lucrurile să se rezolve și într-una. La con-silierea pe o anume problemă se merge pe rezolvarea pro-blemei cu care vine copilul într-un singur demers. Sunt 5 pași pe care trebuie să-i parcur-gă cei care vin la psiholog: să aibă așteptări realiste, să con-știentizeze că schimbarea psihologică are un anumit ritm, să fie suficient de motivați să continue demersul început atunci când apar obstacole, să accepte că vor fi și recidive și pași făcuți înapoi și să-și asume responsabilitatea schimbării sau responsabilitatea implicării în schimbarea celuilalt, aici fiind vorba de cei care vin cu copilul la consiliere”. “Copiii cu părinții plecați se simt abandonați” Anul trecut, Grupul Școlar Dumbrăveni a intrat în gura lumii și a presei ca o școală cu elevi violenți, după cazul elevului bătut de niște colegi chiar la școală, care a decedat la scurtă vreme. Conducerea școlii a solicitat înființarea unui cabinet de consiliere, pentru a preîntâmpina astfel de situații, dar și având în vedere numărul mare de elevi, implicit al pro-blemelor acestora: “Am soli-citat înființarea unui cabinet de consiliere în primul rând gân-dindu-ne la numărul de elevi, noi avem 1640, astfel că și problemele sunt mai multe. Apoi și condițiile din mediul rural sunt altele ca în urban. Dar și înainte de a avea cabinetul ne-am ocupat de un program de prevenire a unor situații de risc, a abandonului școlar, a violenței. Am strâns o bază de date cu fiecare elev din fiecare clasă, am studiat problematica, dar nu mer-gem numai pe violență. Nu sunt copii-problemă la noi, la un număr așa mare de elevi mai sunt și copii mai agitați, nu e pădure fără uscături. Nu putem spune că sunt mai mult de 10 copii violenți în școală. Mai sunt mici îmbrânceli, mai mult la clasele V-VIII, din joacă ajung la ceartă. La cei mari de la SAM și liceu nu au fost probleme de violență nici până la cazul de anul trecut, nici de atunci, fiindcă ar fi fost note scăzute la purtare și s-ar fi văzut” ne-a declarat directorul Ovidiu Spiridon. La cabinetul de la Dumbrăveni funcționează, cu jumătate de normă fiecare, doi psihpedagogi, unul dintre ei fiind Rodica Ungureanu, care a lucrat mulți ani ca educatoare la grădinița de pe lângă școală. La cabinet există o bază cu datele fiecărui copil și problemele lui, ne-a spus dna Ungureanu: “Am solicitat diriginților să ne dea date complete despre elevi și familiile lor, stare civilă, dacă prezintă semne de agresivitate, dacă sunt cazuri de abandon. Rolul dirigintelui este primordial în activitatea noastră, fiindcă el ne sesizează anumite probleme. Chiar părinții și bunicii care constată că copi-lul sau nepotul are o problemă roagă învățătoarea să intervină sau comunică direct cu dirigin-tele, iar acesta solicită servici-ile noastre de câte ori este nevo-ie. Eu sunt de 20 de ani aici, oa-menii mă cunosc și vin când au probleme. Copiii nu vin ei de la sine, dar directorul sau dirigin-tele mă avertizează cu privire la anumite cazuri care sunt atrase către cabinet. Trimiterea la ca-binet nu se face ca o metodă de pedeapsă. La clasele mai mari, de pildă, le prezentăm posibilită-țile de testare cu privire la orientarea școlară și profesională”. Cazurile de la Dumbrăveni care ajung la consiliere sunt cele de eșec școlar, neînțelegeri cu părinții, diferențe de opinie în ce privește ținuta, petrecerea timpului liber, abandon, agresivitate, spune psih. Rodica Ungureanu: “Diriginții ne-au prezentat liste cu copiii mai agresivi și am lucrat cu ei. Agresivitatea intervine și în contextul abandonului școlar. Probleme mai multe intervin la vârsta adolescenței, perioadă pe care unii o traversează mai calm, mai ponderat, alții nu. Avem o bază de date perfectibilă, ce-i drept, cu copiii cu părinții plecați. Cu acești copii facem consilieri repetate. Ei revin, fie că doresc, fie că sunt invitați, fiindcă e confortabil să vină și să aibă o descărcare emoțională, să simtă că cineva îi ascultă, empatizează cu ei și au trăiri asemănătoare. Copiii cu părinții plecați se simt abandonați, ceea ce se resimte în activitatea lor, uneori sunt ușor derutați, nu sunt siguri pe deciziile lor. Unii trec la măsuri extreme, nu vor să mai învețe, se izolează, nu mai comunică, devin anxioși. Am avut un caz cu un băiețel din clasa a V-a care avea reacții comportamentale de agresivitate asupra colegilor, fără motiv. A fost consiliat timp de 4-5 ședințe, iar acum ne întâlnim și sun-tem prieteni. Eu nu prea am văzut copii care să sufere din cauza părinților, în afară de cei cu părinții plecați. Un consilier psiho-pedagog eficient este cel care și-a atras elevul și elevul este dis-pus să se descarce. Noi îi ajutăm ca într-un moment să depă-șească o anumită parte a vieții și să-și gestioneze propria viață”. Chiar dacă nu ne vine să credem, și preșcolarii au nevoie de consiliere: “Și la preșcolari sunt probleme de adaptare, s-a lucrat pe această problematică de adaptare. Psihologul ar trebui să aibă experiență în lucrul cu preșcolarii, acolo mergi pe texte proiective, desene, e psihologie clinică și trebuie să ai abilitatea de a discuta și a te comporta cu copiii de vârsta mică. În activitatea mea didactică am întâlnit părinți care vor să-și impună propriile norme, muncești o săptămână și te trezești că lucrurile nu stau bine. De aceea se fac lectorate cu părinții. Părinții s-au mai modernizat, văd că lucrurile se pot rezolva altfel decât lovind copii”, ne-a mai precizat dna Ungureanu. În ideea că mai întâi trebuie educați părinții pentru ca ei să știe să se ocupe de copiii lor, directorul Spiridon s-a gândit să înființeze, cu ajutorul bisericii, o școală a acestora. Menționăm că școala din Dumbrăveni este frecventată și de elevi ortodocși, și de elevi din cultele neoprotestante, în proporție de 50-50%. “Ne-am gândit la un parteneriat cu biserica, și cu cultele neoprotestante, și cu cel ortodox. Am discutat cu preoții, am încheiat protocoale. Vrem să facem cu ajutorul lor o școală de educare a părinților, fiindcă ei trebuie să se ocupe de educația copiilor. Dacă părinții nu se implică e dificil, fiindcă copiii știu ce drepturi au, nu prea știu de îndatoriri. Și apoi ei își copiază părinții”, a precizat dl Spiridon. Despre oportunitatea acestei școli a părinților am discutat și cu profesoara de religie de la cultele neoprotestante: “Această școală a părinților ar fi eficientă pentru informarea lor asupra succeselor și insucceselor copiilor. E un parteneriat util, pentru că biserica pune accent pe familie și unitate. Noi lucrăm la ora de religie după programa școlară, prezentăm virtuțile creștine și lucrăm mai mult pe partea pozitivă, scoțând în evidență bunătatea, concilierea, sensibilitatea. Prin contrast, e eficientă și prezentarea senti-mentelor negative, ura, invidia, egoismul. Sunt totuși foarte puțini elevi cu abateri comportamentale din acest cult, în gene-ral părinții îi supraveghează și se ocupă de ei, mamele, în special, își fac datoria. Eu personal le-am invitat la ore și ele au încredere, cuvântul profesorului e lege pentru ele. Cadrul didactic e luat în seamă, părintele își însușește critica, ia măsuri”. Profesoara de religie are o explicație și pentru cazurile de vio-lență care mai apar printre elevii de această religie: “Mamele foarte tinere care au copii la 16 ani și toți tinerii, în general, nu au metode de creștere a copiilor și îi bat. Familiile tinere nu se pricep la educație și bat copiii de la vârste fragede, astfel că și ei devin violenți mai târziu. De aceea la noi în biserică nici nu se cunună religios fetele sub 16 ani și băieții sub 18”. “Copiii sunt reticenți la ideea de psiholog” Elevi foarte mulți, circa 1500, sunt și la Colegiul Tehnic “Petru Mușat”, mare parte purtând suferința necazurilor copiilor cu părinții plecați în străinătate, rămași singuri acasă, ale unei situații sociale precare, absențe, neînțelegeri cu părinții, con-flicte profesor-elev. Există și probleme specifice colegiului, spune psih. Otilia Țugui: “Este un colegiu cu mai multe proble-me, deoarece copiii provin din familii cu probleme, de la țară, care se adaptează greu, cu părinți bețivi, conflicte familiale. Toate problemele sunt aduse aici și plasate în responsabilitatea școlii. Copiii cu părinții plecați au, în general, probleme emoționale, resimt suportul emoțional atât din punct de vedere cognitiv, cât și emoțional și comportamental. Am făcu un studiu acum 2 ani în legătură cu această problemă și am constatat că acești elevi prezintă mai multe devieri comportamentale. Copiii cu părinții plecați au acces la tot ce mișcă, se uită mult la televizor, nu au pe cineva să le prelucreze informația și nici dezvoltarea morală care să-i ajute să înțeleagă un lucru și să discearnă. Nevând părinții alături care să le explice, ei nu mai pot face diferența între bine și rău. În general, ei percep altfel decât ceilalți compor-tamentele inadecvate, cum ar fi lovirea unui coleg, spartul unui geam. Consideră că nu încalcă reguli, că nu pot fi pedepsiți legal. Ceilalți copii care au părinții acasă apreciază altfel toate astea, fiindcă există cineva care să le explice ce e bine și ce e rău”. Dar mai sunt și alte situații, de pildă elevi puși sub semnul interdicțiilor de tot felul din partea părinților, copii labili emoțional din cauza suferințelor din dragoste sau mai violenți, spune dna Țugui: “Sunt mulți copii restricționați acasă, care fac în școală ce nu pot face acasă. Fiind și o vârstă a experimen-tării și a încălcării regulilor, în încercarea de a afla cât mai multe copilul vrea să încalce regulile. Acum sunt la modă și tentativele de suicid, când ceva nu merge acasă sau când e o problemă în relația cu prietenul sau prietena. Din 2004 încoace am avut vreo 4-5 astfel de cazuri. Am avut o elevă cu probleme acasă, cu tată vitreg, frate alcoolic, conflicte în familie. Avea un echilibru emoțional labil. Dar s-a implicat în relația de con-siliere, am făcut 24 de ședințe cu ea și, în final, s-a reabilitat. Violența este peste tot, în general băieții prezintă mai mult u comportament violent, verbal și fizic. În fiecare lună avem raportul comisiei pentru violență, în care se precizează elevul, clasa, tipul de violență și măsurile întreprinse. În general, copii mai violenți sunt trimiși la cabinet, am rugat profesorul să-i însoțească. Cu cât copilul e mai mic, cu atât șansele de reușită sunt mai mari, ei sunt mai receptivi și e bine ca atunci când vezi că acest comportament persistă să iei măsuri din timp. Se colaborează și cu Poliția”. Otilia Țugui ne-a spus că cele mai multe cazuri ajunse la cabinet sunt de copii trimiși sau aduși de diriginte, mulți abandonând pe parcurs: “În general, la serviciile acestui cabinet apelează mai mult dirigintele pentru elev și nu elevul; nu vine el din proprie inițiativă la cabinet, întrucât încă există ideea că a merge la psiholog înseamnă a fi nebun sau să ai probleme psihice. Munca de lămurire durează în timp pentru ca elevul să facă diferența. Copiii sunt reticenți la ideea de psiholog. Acum două săptămâni am făcut un sondaj cu profesorii și elevii legat de legile Educației și statutul profesorilor consilieri. Întrebați de ce oamenii refuză psihologul, ei au spus că sună altfel consilier… Elevii care vin la cabinet trebuie să urmeze mai multe etape de consiliere, dar unii abandonează pe parcurs și nu poți să obligi pe nimeni să vină. Din păcate, nu reușesc cu toți să duc până la capăt ce am început, pentru că ei nu vin din proprie inițiativă, nu sunt motivați să vină până la capăt. Apoi, ar trebui să aibă și suportul părinților. Din păcate nu mă pot bucura de ajutorul tuturor părinților. Nu pot să spun că nu se implică deloc, dar vin o dată, deși le recomandăm să mai vină, să intre odată cu copilul în consiliere. Problema e că părinții nu au o educație ca să se implice, consideră că s-a rezolvat problema dacă a venit copilul singur la consiliere. Mai sunt și părinți care au răspuns, dar așteptările lor nu au fost realiste, au nevoie de putere și timp să pună în practică sugestiile mele. Sunt și părinți foarte ocupați. În toată activitatea mea au fost doar două cazuri în care părinții s-au implicat efectiv”. La cabinetul de la C.T. “Petru Mușat” se mai fac și altfel de activități, ca de altfel la toate cabinetele din școli. “Mai facem consiliere de grup pe anumite tematici: strategii de rezolvare a conflictelor, toleranță, acceptarea anumitor diferențe interetnice sau de valori, de idei și opinii, care se traduc în conflicte. Acum lucrez cu grupul «Creatis», niște elevi de clasa a X-a de la liceu, la un program de prevenire a violenței, intitulat «Coșmarurile adolescenței», care cuprinde prezentare de filme și dezbateri. Este un grup axat pe creativitate și rezolvarea problemelor”. N-am nimerit un copil care să fi apelat la serviciile cabinetului de consiliere din școală și nici copii-problemă care ar avea nevoie de aceasta, ei fiind, de altfel, mai dificil de abordat. Dar am discutat cu o elevă de clasa a VII-a, aflată la vârsta considerată de unii ingrată a adolescenței, pe care am întrebat-o dacă e utilă consilierea: “Eu n-am apelat la psihologul școlii că, slavă Domnului, n-a fost nevoie. Dar am avut niște colegi care au fost la cabinet, pentru cât de cuminți erau. I-a trimis directorul acolo pentru că mulți profesori s-au ridicat în Consiliul profesoral și au spus că deranjează la ore. Dar nu prea a avut efect con-silierea… În cazul meu, nu e nevoie de consiliere, pentru că n-am probleme, dar pentru altcineva bănuiesc că ar ajuta să te poți descărca în fața cuiva și să primești un sfat. E benefică. Asta în cazul în care părinții au lucruri mai importante de făcut decât să aibă grijă de copii”. Toate cabinetele de consiliere psihopedagogică din școlile sucevene sunt subordonate CJAPP, care, la rândul său, func-ționează în cadrul Centrului Județean de Resurse. Directorul acestui centru, dl Mugurel Constantin Monachu, ne-a declarat că se preconizează ca numărul cabinetele de consiliere psihopedagogică să crească. Mai sunt încă vreo 50 de solicitări din partea unor școli sucevene care doresc să aibă astfel de cabinete. “Dacă proiectul legilor din învățământul preuniversitar și statutul vor ieși în forma actuală, cu amendamentele propuse de noi, această activitate se va dezvolta pentru că, în primul rând, consilierea psihopedagogică și școlară e absolut necesară în condițiile actuale în țara noastră. Ea se încadrează în practica țărilor UE, unde acestei activități i se acordă importanța cuvenită. Numai că se pune problema fondurilor pentru dezvoltarea acestor cabinete. Noi sperăm că toate unitățile școlare cu personalitate juridică vor dispune de astfel de cabinete. Este important să le asigurăm, mai ales în acele zone cu risc deo-sebit, să satisfacem cerințele comisiei de combatere a violenței în școli și să putem realiza această consiliere cu specialiști. Această consiliere e mai mult decât necesară”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: