Valoarea comunicativă a spațiului bisericesc

Spațiile – închise sau deschise – au exercitat întotdeauna o influență asupra psihicului celor care le-au privit. Grija edililor sau a conducătorilor de instituții pentru confortul mental și respectul pe care-l poartă față de cei ce pășesc pragul acestor spații se văd din modul în care sunt amenajate. O grădină sau o incintă neîngrijită, ghișee care să oblige clientul să stea într-o poziție incomodă, săli de așteptare mici sau cu scaune insuficiente etc. trădează lipsa de respect față de cel ce pătrunde în aceste spații.
 

În mod legitim m-am întrebat care este mesajul pe care spațiul bisericesc îl transmite celor prezenți în „casa Domnului”. Dacă în primele secole închinarea se făcea în casele unor creștini mai înstăriți, anul 313 a marcat o cotitură în viața bisericească în ansamblul ei. În urma victoriei împăratului Constantin cel Mare împotriva lui Maxențiu, creștinismul devine religie licită. Pentru exercitarea cultului, inițial li se oferă creștinilor temple păgâne părăsite, dar sunt refuzate din pricina mesajului pe care-l comunicau aceste spații, mesaje care puteau tulbura acuratețea credinței noilor convertiți. Prin urmare statul le oferă, ca locașuri de închinare, bazilici. Bazilicile erau tribunalele în care se făcea judecata „în numele împăratului (basileus – gr.)”. Aceste spații au convenit de minune Bisericii, mai ales că toată încărcătura lor simbolică se putea transfera asupra Împăratului absolut, în Numele Căruia se face judecata pe pământ și în cer. La început creștinii vedeau în mod nemijlocit toate mișcările ritualice ale preotului. Sf. Vasile cel Mare operează încă o modificare a spațiului eclesial: separă Sf. Altar de naos (locul unde stau creș-tinii) printr-o catapeteasmă, o perdea, apoi perete format din icoa-ne. Această modificare a fost impusă pentru că la un moment im-portant al Liturghiei văzuse un diacon făcând un gest necuviincios către o femeie din mulțime, tulburând astfel solemnitatea slujbei. Prin arhitectura ei, o biserică înglobează întreaga istorie a lăca-șurilor de cult închinate lui Dumnezeu, ca de altfel, istoria mântuirii neamului omenesc. Ea păstrează dispunerea încăperilor templului din Ierusalim, rememorează Cina cea de Taină din foișorul casei evreiești, păstrează comuniunea cu sfinții care au trăit și murit în dreapta credință. O altă modificare a constituit-o arhitectura în plan triconic. Acesta înglobează planul bazilical, sporindu-i încărcătura simbolică. Pentru că în canoanele Sinodului I ecumenic se interzisese reprezentarea semnului Crucii pe pardoseala bisericilor pentru a nu fi batjocorit prin călcarea lui în picioare, Sf. Părinți au pus semnul Crucii pe pământ astfel încât să nu fie întinat, ci creștinii să fie cuprinși în el. Nu numai arhitectura bisericii dă valoare comunicării care se desfășoară în ea, ci și, sau mai ales, modul în care sunt pereții acesteia împodobiți. Icoanele nu sunt invenții recente ale Bisericii, originea lor fiind încă în timpul Mântuitorului. Sf. Tradiție spune că domnitorul cetății Edessa, fiind bolnav și auzind că mulți se vindecă numai dacă îl privesc pe Hristos, a trimis un pictor ca să picteze chipul Domnului. Pentru că nu reușea să Îi reprezinte chipul, Mântuitorul a cerut un ștergar alb, s-a spălat și și-a acoperit fața cu el. Când l-a dat pictorului, pe ștergar era impri-mat chipul Său. Privindu-l, domnitorul Edessei s-a vindecat. O altă reprezentare grafică este și chipul imprimat pe marama Veronicăi. De ase-menea, Sf. Ap. Luca este primul care pictează icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe. Trebuie subliniat faptul că valoarea comunicativă a spațiu-lui eclesial nu este aceeași pen-tru toți oamenii. Dacă, în general, într-o instituție publică, va-loarea comunicativă a spațiului este relativ aceeași pentru toate persoanele care intră aici, indi-ferent de pregătirea lor psiho-profesională, valoarea comuni-cativă a spațiului bisericesc este percepută în mod diferit, în funcție de cel ce pătrunde aici. Ateul vede în spațiul eclesial refugiul unor minți firave. Plasat într-un astfel de spațiu, un ateu îl va evalua din punct de vedere istoric (ca expresie a valorilor culturale ale unor perioade din evoluția societății omenești, sau ca „dovezi” ale subjugării con-științei popoarelor de către clerici) sau artistic, dar nici într-un caz din punct de vedere duhovnicesc sau ca unealtă a propriei sale transformări lăuntrice. Credincioșii altor confesiuni (dacă sunt sinceri cu ei înșiși) vor căuta să identifice în alcătuirea bisericii și a ritualului rădăci-nile lor în Sf. Scriptură. Nu puține sunt cazurile de convertire la Ortodoxie a unor credincioși din cultele neoprotestante ca urmare a participării la oficierea Sf. Liturghii. Credincioșii se împart în două categorii: sunt credincioși for-mali și credincioși trăitori. Credincioșii formali în spațiul eclesial nu diferă foarte mult de atei. Spre deosebire de aceștia însă, prezența lor frecventă la serviciile divine le poate schimba în timp comportamentul (după cum spun Sf. Părinți: „ce faci, te face”). Prezența icoanelor și a tablourilor religioase, predica și ascultarea repetată a cântărilor le vor fixa (fie și numai în subconștient) valorile propovăduite de Biserică, valori care vor lucra în mod tainic la schimbarea lor. Este drept că transformarea unui credincios formal într-unul trăitor presupune, pe de o parte, trecerea unui timp îndelungat, iar pe de alta, prezența lui susținută în spațiul bisericesc. Credincioșii trăitori posedă, întâi de toate, o cultură religioasă (fie și imperfectă). Ei vin la biserică tocmai din dorința de a comunica în plan mistic cu Dumnezeu, prin rugăciune, și între ei, prin împărtășirea acelorași valori spirituale. Într-o lume aflată în continuă schimbare, credinciosul trăitor luptă pentru a păstra și aplica în viața sa nealterate principiile creștine. Participarea sa la cultul divin nu este cea a unui simplu spectator. El cântă imnele religioase, iar prin aceasta rememorează valorile și virtuțile pe care trebuie să și le însușească sau să le păstreze pentru a străbate drumul spinos al mântuirii. Pentru el, mișcările ritualice ale preotului nu sunt simple acte teatrale. Ieșirea cu Sf. Evanghelie și citirea din ea îl face contemporan cu Hristos, care propovăduia oamenilor; Ieșirea cu Cinstitele Daruri îl face prezent la Intrarea Domnului în Ierusalim; Sfințirea Împărtășaniei îl face împreună participant cu Apostolii la Cina cea de Taină, iar trimiterea „Cu pace să ieșim” îl face apostol, chemat să ducă în lume cuvântul lui Dumnezeu. Dacă tinerii își împodobesc pereții camerelor cu postere ale diferitelor staruri din lumea muzicii sau a filmului, ca modele de viață pentru ei, icoanele sfinților constituie pentru creștinul trăitor modele de credință, curaj, nădejde și dragoste față de semeni și de Creator. De altfel, atunci când preotul tămâiază biserica și credincioșii, prin gestul său îi face contemporani pe aceștia cu sfinții zugrăviți pe icoane, Biserica devenind un spațiu atemporal. Mesajul transmis de Biserică diferă de mesajul altor instituții prin conținut, formă și profunzime. Acest mesaj este întregit prin valoarea comunicativă a spațiului în care este formulat și transmis, modelând sufletele credincioșilor în funcție de capacitatea și dorința acestora de a se lăsa modelate în vederea dobândirii unor valori veșnice. Pr. CEZAR-GORUN NESVADBA Bibiografie: 1. Mucchielli Alex, Teoria proceselor de comunicare, Ed. Institutul European, 2006 2. Braniște Ene, Pr. Prof. Dr., Liturgica generală, Ed. IBMBOR, București, 1993 3. Braniște Ene, Pr. Prof. Dr., Liturgica specială, Ed. Lumea Credinței, București, 2005 4. Rămureanu Ioan, Pr. Prof., Istoria bisericească universală, vol I și II, Ed. IBMBOR, București, 1993 5. Uspenski Leonid, Teologia icoanei, Ed. Anastasia, 1994 6. Evdokimov Paul, Ortodoxia, Ed. IBMBOR, București, 1996 *** Viețile Sfinților – 1 ianuarie

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: