Lacrima ploii

Prea Fericitul Hristodoulos, arhiepiscopul Atenei și primat al întregii Elade a trecut la cele veșnice. A lăsat și la noi semne, la Catedra Neamului, în învățământul superior teologic. Vestea plecării sale se asociază cu o neașteptată ploaie măruntă la acest sfârșit de ianuarie. Ea îmi amintește de o alta, la fel de surprinzătoare, dar nu pentru anotimp, fiindcă era în septembrie, ci pentru loc.
 

În Rodos se întâmplă atât de rar, încât au ceva din misterul unui dar ceresc. Ploaia de care povestesc lăcrimase peste noapte, trimisă de Maica Domnului, la hramul nașterii, și multă vreme, coborând spre sud, pe țărmul estic al insulei, am ales din splendoarea peisajului ochiurile sale argintii. Sărbătoarea și apropierea de Mănăstirea Țabika, ritmează povestirea lui Andrei Dragu. Locașul nu este celebru doar pentru vechime, datând din secolul XVI, sau pentru poziție – construit pe o culme, la 287 m înălțime, îngăduie privirii să ajungă până la Muntele Ataviros, cât mai ales pentru icoana Bunei Vestiri făcătoare de minuni. Pelerini din toată lumea urcă în ge-nunchi și se roagă sfintei. Verișoara lui Andrei a venit din România trei ani la rând. Iar într-al patrulea i s-a născut copilul pentru care doctorii nu-i mai dădeau nici o nădej-de. O fetiță căreia i-a zis Ma-ria, după numele ocrotitoarei. Fiindcă Țabika tot Maica Domnului este, ca de altmin-teri și Panaghia, cum i se spune la Lindos bisericii ei, și acesta un loc fremătând permanent de credincioși. Biserica atrage de altfel și vizitatorii de alte religii: în 1489, Marele Maestru al Cavalerilor Rodieni, d’Aubusson, a restaurat-o și a îmbogățit-o cu clopotnița care-i poartă emblema și care se ridică elegantă deasupra acoperișurilor de țiglă ale clădirilor albe ca de cretă. Ne cumpărăm un batic, cu harta și monumentele insulei, înconjurate de puzderie de fluturi, unul pentru amân-două, fiindcă Lindosul trăiește în primul rând din turism și prețurile micului comerț al locuitorilor sunt la înălțime. Așa că intrăm pe rând, și mai apucăm, tot pe rând, câte un fragment din slujbă. Afară, pe străzile înguste, care de multe ori sunt doar trepte, o larmă poliglotă leagă perete de perete, fereastră de fereastră, om de om, plasele pescarilor de dalta sculptorilor, Castelul ioaniților de parcare, portul Apostolului Pavel de Templul zeiței Atena. Aici, înăuntru, se aud doar gândurile. Într-un târziu vizităm și micuțul muzeu al Bisericii Panaghia din Lindos, iar apoi încercăm să ne închipuim faimoasa corabie care în anul 57 și-a aruncat ancora aici. Pe albastrul desăvârșit al mării, zbaterea unei transparențe. Ca și cum un fluture s-ar fi desprins de pe baticul nostru și și-ar fi luat zborul spre larg. Sau ca și cum ultima lacrimă a ploii ar fi întârziat în orizontul privirii.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: