Orașul, doar pe jumătate

În prima seară de Crăciun mi-am scos musafirii-bucureșteni la plimbare, ducându-i să admire orașul împodobit, pe nocturnă. Eu nu apucasem să văd ce „orneală” ne-au pregătit edilii-șefi, dar speram la ceva mai altfel de acest Crăciun. Fără să mă gândesc însă la o comparație cu Bucureștiul, nici măcar cu Gura Humorului. Peisajul superb oferit de iarna sosită de-adevăratelea la noi, nesperat anul acesta, ne-a amintit de basmele și „escapadele” copilăriei, chiciura a brodat copacii grațios, iar luciul gheții a devenit tentant și pentru cei mai vârstnici.

 

Am început plimbarea din Orășelul copiilor din Parcul Areni, plin de copii, părinți și bunici, orășel care ni s-a părut frumușel și prietenos. Pe parcursul străbătut de la Primărie și până la Magazinul Bucovina, ornamentele stradale, ale clădirilor, fântâna din Arini, dădeau bine și nu mi-a fost rușine cu acea jumătate de oraș. De la Muzeul de Istorie, însă, parcă am intrat într-un con de umbră: întuneric, beculețe leșinate pe sus; nu tu ghirlande luminate, brăduți sau alte figurine de acest fel! Nu-mi venea să cred ochilor, centrul nostru părea o demoazelă părăsită de iubit chiar în seara nunții! Un el și-o ea s-au oprit lângă Moșu’ cu gâtu’ strâmb de lângă bradul rahitic, împodobit anemic, transformându-l în bătaia lor de joc… Ce s-a întâmplat cu jumătatea centrală de oraș m-am întrebat și întreb? Bag seamă că a devenit acum doar destinația petrecerilor cu mici și bere din zilele de vară, locul de campare al porumbeilor, spațiul unde ți se opintesc tocurile în mozaicul spart… Iar centrul pare că s-a mutat, lângă Primărie, în Areni…