Zaim, lăutar peste generații

Bătrânul de azi a fost preferatul Mariei Tănase, iar apoi Ceaușescu i-a strâns mâna de 11 ori
Unde e chef, musai apare și el. Adesea este chemat special de nuntași ori chiar de vreun petrecăreț căruia nu-i este bine doar cu vinișorul, ci mai vrea și o romanță ori o altă cântare de inimă albastră. Ori poate vrea cineva o zicere țigănească adevărată, unduită din voce, plângătoare, cutremurătoare, care deopotrivă mângâie și răscolește? Tot Zaim îl servește…
„Domnu, hai să-ți zic una șucară!”. Clipește șiret și zâmbește cunoscător pe sub mustață. Știe foarte bine că nu va fi refuzat, doar și de asta l-au chemat. După un kil de vin și tot felul de alte muzici cu perdea și ștaif, omul mai gustă la chef și câte o piesă mai „ușoară”. Pricepe sau nu ce măscări i se cântă, asta contează mai puțin. Moș Zaim țambalagiul le zice artistic la instrument și foarte sobru cu voce, pe țigănește, așa cum cântă și cea mai inocentă romanță, așa că orice ar cânta, nimeni nu roșește… Uneori îl distrează asta.
 

Petru Zaim

Dar asemenea dedicație e rezervată numai pentru anumiți clienți, la cerere, pentru că altfel moșul e un „artist serios, de demult” și se ferește să își vulgarizeze prestația, chiar dacă i-ar aduce mai mulți bani. A învățat să nu cadă în capcana asta exersând 70 de ani! Numai dacă-i în toane bune și se simte printre prieteni povestește despre vremurile lui de demult. Altfel, spune că e bătrân și a cam uitat. Petru Zaim e din Piatra Neamț de loc. Acolo, pe strada Victoriei la numărul șase, a făcut ochi în ultima zi de mai din 1929. S-a născut cu muzica în sân, din părinți „vioriști amândoi, Lucreția și Ion”. De mic i-a văzut pe ai lui cântând. A rămas din copilăria fragedă orfan de mamă și a crescut cu două surori. Nu i-a uitat însă nici acum chipul zâmbitor și tresare când aude scârțâit de viori. Cu țambalul s-a împrietenit în 1936. „Eram prin prima clasă, acolo, la Piatra Neamț. Primul țambal l-am avut de la un unchi căruia îi plăceam. Uncheșul Dumitru Antică a fost la Budapesta. Nu știam eu ce e aia, doar știam că e tare departe. A adus de acolo un țambal de braț. Pe acela am învățat să cânt, singur, fără note, fără nimic. Numai după urechea mea”, povestește in-strumentistul. După vreo doi ani de strădanii, unchiul a consi-derat că din pușlamaua cea mică ar putea să iasă un bun cântăreț cândva. „Atunci am mers la prima nuntă cu uncheșul, în satul Vad. Pe urmă, tot pe la 9 ani, am mers cu el la Dragomirești și am cântat la nuntă cu dânsul, de s-a mirat și el și lumea adunată acolo. Moșul Antică era un fel de trompetist și îi plăcea la lume cum cânta. Când a văzut că îmi place și mie să cânt, mă lua cu el la nunți, la clacă, la joc, unde era și el chemat, să cântăm amândoi. Și așa am petrecut eu până pe la 15 ani. Pe urmă am cântat și cu alții. Îmi aduc aminte de unul Nicu Gheorghică, cu care am devenit mai cunoscut la țară. Eu n-am făcut studii. Am făcut conservatorul de pe prispa casei românului. Am auzit cum cântau lău-tarii cântece vechi, le-am prins și știu vreo 300. Atunci, în tinerețe, le-am învățat aproape pe toate. Pe urmă a fost altfel… Pe urmă am fost la armată”, spune bătrânul. Zâmbește fin când își aduce aminte de vremea în care era flăcău. Își mângâie mustața și se pierde o clipă în gânduri vechi. „He-he, eram tânăr și mă uitam după fete”… S-au uitat și fetele la el, când era instrumentist june la Casa de Cultură din Piatra Neamț. „După liberare, am ajuns cu concurs la orchestra Cernegura. A venit Maria Tănase și s-a ținut examen pentru țambalist profesionist. Era un loc, dar au venit șapte inși și cu mine. Doamna m-a ales pe mine. Am rămas să cânt acolo până în 1980. Între timp m-am însurat, că trebuia să fiu și eu bărbat ca lumea și aveam de făcut în viața asta trei băieți și o fată. La o nuntă la Săvinești, cum cântam eu de zor, m-a auzit un domn Burcea și m-a chemat la Casa de Cultură din Câmpulung Moldovenesc. Mi-a venit să schimb aerul. Aici aveau nevoie de mine pentru programe la un hotel în centru. Am venit cu cursa de ora 6, am ajuns la 11 și seara deja cântam!”. Zaim a călătorit mult și după aceea. „Era greu, dar frumos. Mi-a plăcut viața de petrecere a țăranilor, pentru că reușeam să îi înțeleg. Îi admiram pe bătrânii de la care reușeam să scot cântece noi. Am fost în 9 țări, am piese înregistrate… Am învățat și vioara tot singur, dar mai mult îmi place la țambal. Știu și la violă, chitară rece, cobză, fluier cu dop. Am cântat și la bostanii din grădină, făceam fluier dintr-un vrej și am ajuns să pot cânta tonalitatea și după un claxon de pe stradă… Acum nu mai am toate instrumentele. Am rămas cu țambalul ăsta bătrân”, spune bătrânul, modest. Zaim a cunoscut nume mari în cariera lui. I-au zâmbit Mia Braia, Ioana Radu, Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ileana Constantinescu. I-au strâns mâna bărbați celebri ai vremurilor lor – acordeonistul Budală, dar și celebritățile comuniștilor. „M-a chemat Emil Bobu la Durău. Am plecat cu țambalul și pijamalele. Știam ce mă așteaptă, nu puteam pleca până nu se săturau. Cântam, dormeam și o luam de la capăt. Lui Nicușor Ceaușescu i-am cântat la Câmpulung o săptămână întreagă. Și Ceaușescu cel bătrân mi-a strâns mâna de 11 ori”, spune cu fală. Dar au venit alte vremuri. Zaim are 78 de ani și e bolnav. Nu a adunat averi. E sărac și stă în gazdă. O duce așa de greu, că te și miri că vine încă la chef îngrijit și cu cămașa perfect albă. Mai-marii și bogații îl mai cheamă și acum să le încălzească sufletele. Apoi îl plătesc numai cât să aibă ce pune pe masă și îl uită într-un colțișor. Zaim alintă coardele țambalului bătrân și oftează cu dor. După tinerețe, după alte vremuri, după vreun vechi amor…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: