Nu prea suport fericirea…

Alina e polițistă. Alina e mămoasă. Alina a născut de curând. Alina e. Dacă veți crea veți avea. Și dacă nu veți crea, nu veți FI. Punct. Alina e polițistă. Alina ne papă hemoglobina. Alina e pisicoasă. Locuiește lângă (virtuala) Catedrală a Sucevei. Pre lângă casa ei, aciuate, două pisici norocoase. Pe care Alina le furajează cu afecțiune și fidelitate. Îi sunt (da’, parcă numa’ acilea?!) atât de dragi. Pt. că Alina e miloasă, mumoasă și mămoasă. Afară ninge și Alina e pisicoasă. Plâng au râd îngerii când ninge, hotărât. De trei zile însă, Alina e tristă: pisicile nu se mai arată pe-aproapelea. Plânge. Ca îngerii din ceruri. Ce să se fi întâmplat cu mâțoaicele ei!? Ninge. Și Alina bocește. Aa, știe: orașul a fost răvășit cu roțile-n sus, s-a lucrat și s-a băgat vârtos țevăraie prin underground-ul târgului, daa, asta este. Și, de frig, de ninsoare, pisicile s-au oploșit, vaai, înlăuntru. Băieții harnici au astupat țevile. Și pisicile au rămas, vaai, înlăuntru. Asta este. De trei zile-ncoace… Doar lacrimi. Și, natural, recurs atunci la… credință, nădejde, iubire, virtuțile creștine. Da, Alina are o idee. Îi dă curs. Caută băiatul specialist în capace. Îl poftește să deschidă. După trei zile de așteptare, pisicile au ieșit din subterană. Bucuria polițistei Alina bănuiește-o și singur(ă), ești doar băiat, doar fată mare! Ei aș…
 

> Mâne, Fănică Hrușcă Iza & Botiza cântă la Casa de Cultură a Sucevei. Să cânte. Pe Iza și pe Mara… > Iar balul studenților, tot la Casă…, e pe 20 Brumar. Bon apetit! > Da, da, da, pt. că, vorba lu’ Oscar, plăcerea este singurul lucru pentru care merită să trăiești. Și ni-mic nu îmbătrânește așa re-pede ca fericirea. Ei aș! Aci, una ca aristocrata Marguerite Yourcenar, cea prim-academi-cian muiere la francezi (ea, de extracție, oarecum, yanchee), corijează și glosează elegant: Nu prea suport fericirea. Îmi lipsește obișnuința. Ca lu-mea… > Cu ce se papă sin-gurătatea?! Uite cu ce: răs-punde Jose Saramago, laureat Nobel, în Anul morții lui Ricardo Reis (Polirom 2003, pag. 294): Singurătatea nu înseamnă să trăiești singur, singurătatea înseamnă să nu știm să ținem companie cuiva sau unui lucru dinlăuntrul nostru, singurătatea nu e un copac în mijlocul unei câmpii unde nu e decât el, e distanța dintre seva profundă și coajă, dintre frunză și rădăcină… Ne-am înțeles?! > Și panseul zilei/panseul nopții (după arhanghelul Mikhail): Nu există nicio separație între lumea de jos și cea din înalt, grăuntele ne oferă o demon-strație foarte clară. Când îngropați o sămânță în pă-mânt, se produce imediat o legătură între pământ și Cer: soarele trimite lumina și căldura sa seminței, pămân-tul îi dă umiditate, iar să-mânța începe să crească. Nu ați făcut decât să puneți o sămânță în pământ, dar în același timp ați declanșat un fenomen în cer… Aceleași procese se produc și în noi. De exemplu, introducem o să-mânță (hrana) în pământ (stomacul nostru) și imediat cerul (capul) trimite curenți spre această hrană pe care am absorbit-o pentru a o transfor-ma în energie, în sentimente, în gânduri. Imediat ce in-troducem hrana în pântec, niște forțe se îndreaptă spre ea din toate părțile organis-mului și începe să lucreze… Poftă bună! > Nu îngroșa și tu turma. Că uite ce spune un înțelept indian: Gloata e fă-cută din sclavi, din fricoși, din oameni a căror ființă este plină de temeri. Leii nu tră-iesc în turmă. Numai oile – lașe, fricoase, tremurând în-truna de frica morții – rămân în turme. N-ai să vezi o oaie singură. Se va simți pierdută. Nu va ști unde să se ducă, ce să facă. Psihologia turmei a condus-o întotdeauna. Crima nu s-a născut din singură-tatea umană. A apărut din lașii care nu sunt capabili să fie singuri. Cu grupul se crează o anumită securitate, o siguranță. Priviți cum se mișcă o turmă de oi. Nu lasă spații. Animalele își ating trupurile tot timpul… Sunt fericite în lipsa lor de sin-gurătate. În singurătate se naște libertatea ta, indepen-dența ta. Oamenii care au purces în căutarea adevăru-lui au făcut-o întotdeauna în singurătate. Și aceia care au vrut să afle sensul vieții, au mers spre interiorul lor, acolo unde nimeni nu intră… La treabă, frâtați! Și surate… (Dumi)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: