A lăsat informatica pentru agricultură

Are 29 de ani, iar din 2004 este inginer agronom. Fermier a devenit însă în 2001, când a preluat pe el, ca A.F., ferma de la tatăl său. Era la începutul studenției, dar nu la facultatea pe care și-a dorit-o inițial și spre care-l îndreptau studiile liceale la informatică. Totul i s-a tras de la părinți. Mama, Victoria, a fost tehnician agronom, ea având inițiativa înființării asociației, imediat după Revoluție. Cum însă aveau tot timpul probleme, trebuind să se roage la cei de la secția de mecanizare ca să vină să le are, pregătească terenul și semene, s-au hotărât să-și cumpere un tractor cu câteva utilaje. La retrocedarea terenurilor, toți cei care aveau teren pe lângă parcelele părinților săi au spus că vor să facă parcele mai mari, de câteva hectare, să poată face și rotația culturilor. Și, timp de 5-6 ani, asociația a funcționat ca prestator de servicii, oamenii plătind lucrările și recoltându-și culturile. Când au văzut însă că agricultura nu-i o afacere, că motorina, sămânța, îngrășămintele și celelalte se tot scumpesc și nu mai fac față cheltuielilor, oamenii au solicitat să-și dea pământul în arendă. Și primesc 20 la sută din producția de grâu obținută la hectar, fără să-i intereseze ce cultivă asociația. Anul acesta, de exemplu, au primit câte 700 kg grâu pentru fiecare hectar dat în arendă. La fermă lucrau tata și mama. Elevul Leonard Ovidiu era pasionat de informatică și a făcut liceul de profil. Voia să continue cu informatica. Părinții i-au spus atunci că ei nu prea mai pot continua cu ferma. Dacă el vrea să lucreze în agricultură, e bine, dacă nu, vând tot (sunt amândoi pensionari). „Atunci am stat, am chibzuit și mi-am zis că viața în câmp parcă-i mai frumoasă decât cea de la birou, în fața unui calculator. Munca în agricultură, pe lângă satisfacții, îți rezervă și decepții, dar ai mai multă libertate, mai multă mișcare în natură. Apoi este mulțumirea că ai afacerea ta”.
 

Și a ajuns la facultatea de agronomie, pe care a terminat-o în 2004. Îl întrebăm dacă acum, după trei ani de la absolvire, îi pare rău că a ales agricultura. „Nu. Prefer să muncesc aici. E un fel de nebunie a agronomilor, asta am văzut-o la majoritatea celor care se apucă de lucratul pământului, se atașează de asta. M-a prins și pe mine, îmi place, e frumoasă, chiar dacă treci și prin situații de criză, când n-ai producție bună”. Anul acesta recolta-i bogată. La grâu a obținut peste 3.000 kg/ha (în condițiile în care a avut o parte din suprafață calamitată). La cartof, va depăși 45 t/ha, fiind optimist că va putea valorifica toată producția. Pentru fermierul LEONARD OVIDIU IOACHIMESCU greu nu este în timpul campaniilor agricole, când este ocupat până peste cap și are nervii întinși la maximum, ci iarna. „După două săptămâni de stat, deja vreau să încep iar treaba la câmp. E cam greu iarna, să n-ai ocupație, dar încerc să-mi găsesc; am toată evidența contabilă, fel de fel de dosare, acum trebuie să mă ocup iar de un proiect pentru fonduri structurale, dacă or să apară normele. Am vrut să mă înscriu și la niște cursuri de engleză. Aici stau cam rău, am fost generația cu rusă și franceză. Acum am un pic de suferință că nu știu engleza, dar iarna trecută n-a fost chip, n-am avut timp. Mă fac autodidact, mi-am făcut rost de C.D.-uri pentru calculator cu programe de învățat engleza. Când mai am timp câte o oră, mai încerc. Necunoașterea limbii engleze este un mare handicap. E greu să mergi prin Europa cu un translator după tine. Iar eu, ca președinte al Asociației Județene a Producătorilor de Cartofi „Sucidava” și ca fermier, am legături cu persoane din Germania, Olanda etc. Neapărat trebuie să-nvăț engleza! Așa că la iarnă n-o să am timp să mă plictisesc”. A.F. Ioachimescu are acum circa 100 ha, din care zece proprietate a familiei, iar diferența este luată în arendă de la săteni din Mitoc. S-a profilat pe cultura cartofului și grâului. Cultivă, dar foarte puțin, orzoaică, porumb, pentru casă, pentru struți. „Am o familie de trei struți (un mascul și două femele), așa, pentru frumusețe. Am cumpărat puii în urmă cu șapte ani, iar acum sunt mari, de trei metri și circa 100 kg. Inițial i-am luat pentru a face o fermă de struți. Am făcut și un incubator, însă masculul era încă prea tânăr, ouăle n-au fost fertile și n-a ieșit nimic. După aceea am zis să nu mă mai extind. Rămân la atât, că nu fac față la toate”. „La atât” înseamnă ferma agricolă, unde, în timpul cam-paniilor, lucrează din zori pâ-nă-n noapte. Struții sunt nu-mai un fel de „pată de culoa-re”, deși, cu ouăle obținute (cam de 1-1,5 kg fiecare, cât 25-28 ouă de găină), familia Ioachimescu poate să-i sature cu omletă și pe vecini. Desfacerea producției – o problemă greu de rezolvat În ferma agricolă, cam un sfert din suprafață este cultivată cu cartofi, iar restul cu grâu (și celelalte culturi). A.F. Ioachimescu este producătoare de sămânță, și la grâu, și la cartof. La cartof, rotația culturii este obligatorie, și după cartof urmează grâu de sămânță. Rentează să fii fermier? Ne răspunde, așa, cu puțină îndoială, că rentează, dar au fost perioade când au vrut să renunțe. „Au fost ani când am avut pierderi de un miliard și ceva. Desfacerea producției a fost problema cea mai greu de rezolvat. Am ră-mas cu peste o mie tone car-tofi de sămânță certificată, pe care nu-i cumpăra nimeni nici cu 2.000 lei (vechi) kilogra-mul. Asta a fost în 2004, când toți fermierii din țară au pățit la fel. Puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut și foarte puțini își cumpără sămânță certificată. Aici, în localitate, sunt oameni care au sămânța de la CAP, degenerată. Obțin 4-5-6 t/ha și se mulțumesc cu atât. Da, au fost perioade când am fost pe punctul de a re-nunța. Banii, ca să ne extin-dem și să facem tehnologie mai performantă, i-am făcut din vânzări de terenuri, nu din agricultură. În ultimii doi ani însă ne-am schimbat tehno-logia. Am fost și la câteva specializări, în Germania, Olanda, Belgia, Franța, Anglia. Am mers pentru informare și studiu. Erau disperați și nemții și olan-dezii, de câte întrebări le pu-neam. Acolo am văzut cât de rămași în urmă suntem cu tehnologia, cu ce tractoare și utilaje lucrăm. Acum a înce-put și la noi să se ia utilaje per-formante. Total diferită este tehnologia la cartof, privind plantarea, rebilonarea, întreți-nerea culturii în vegetație. În afară de scarificare, care-i obligatorie înainte de arat, la ei se face arătură adâncă, iar după plantare se face o singură rebilonare (sunt freze speciale de rebilonat), și nu se mai intră până la recoltare. E o chestie fantastică pentru car-tofi, care nu sunt deranjați, obținându-se un spor de pro-ducție de 30-40 la sută. Aplică însă 26-28 de tratamente contra manei, tot cu tractoare, dar deranjează numai patru rân-duri la 24 de metri. Nici nu se prășește, pentru că nu se dis-cută de buruieni, nici în Ger-mania, nici în Olanda. De ani de zile terenurile sunt foarte bine lucrate și nu mai au buruieni. O spun din propria expe-riență, nu din ce ne spuneau ei”. Tehnologia Europei, adusă acasă, la Mitoc Primul lucru pe care l-a făcut după acea specializare a fost să vândă un teren cu vreo 50.000 de euro, să plece acolo și să vină cu două TIR-uri de utilaje. A schimbat toată tehnologia. Și-a luat freză de rebilonat, de pregătit solul, mașină de recoltat cu buncăr, rezolvând și problema mâinii de lucru la recoltare, unde-i un volum foarte mare de muncă. Strângea cu 50 de oameni cam un hectar pe zi. Cu noua com-bină, singur pe tractor și tatăl său cu remorca pentru a tran-sporta la magazie, recoltează 2-3 ha de cartofi pe zi, în func-ție de producție și de teren, dar se pot face și 4 ha/zi, în condiții optime. Și calitatea-i foarte bună, tuberculii sunt curați, fără bulgări de pământ. Anul trecut, cu un proiect SAPARD de 140.000 euro și-a luat o linie de sortare perfor-mantă, cam de 30 t/oră, un tractor etc. Mai trebuie oa-meni la sortat cartofii? Da, însă numai la capătul benzilor, să-i aranjeze în vrac sau, dacă mai cade câte un cartof, să-l dea deoparte. Are și o lopată me-canică pentru preluare din vrac, cu mișcări înainte, îna-poi, stânga, dreapta, la care lucrează un singur om. De pe benzi, cartofii ajung într-un buncăr de preluare, care-i urcă într-un selector, unde se se-pară resturile vegetale, pămân-tul și cu bracul, apoi sămânța și alte două categorii de tu-berculi. De acolo, tot pe benzi, ajung în magazie. Astea le-a văzut în Olanda, când era la specializare. A fost chiar la firma care fabrică (numai) utilaje pentru cultivarea car-tofului. Și și-a adus tehnologia Europei acasă, la Mitoc. De altfel, toate lucrările în câmp le face el și tatăl său – Gheorghe Ioachimescu -, bineînțeles absolut totul mecanizat. Acum și-a propus să mo-dernizeze magazia, s-o înalțe și s-o lărgească. Este fosta magazie a CAP, destinată inițial pentru depozitat cere-ale, pe care a reușit s-o cumpe-re în 2001. După ce a cumpă-rat-o, Leonard Ovidiu Ioachi-mescu a mai investit încă odată valoarea ei pentru a o repara, făcând-o cât de cât funcțională. Podul este folosit pentru depozitarea cerealelor, care funcționează ca un uscător natural. A eliminat astfel cheltuielile cu energia pentru uscarea lor. De acum va renunța la pod, va înălța magazia și va face un sistem automat de depozitare, cu benzi telescopice, cu care să pună cartofii în vrac până la înălțimea de patru metri, să adauge și un sistem de cli-matizare. Investiția se va ri-dica la 200.000 de euro. Aș-teaptă să apară normele pen-tru accesarea fondurilor struc-turale, după care va face pro-iectul. Îl va face singur (cu excepția proiectului tehnic al construcției), la fel cum și-a făcut anul trecut proiectul SAPARD, când a fost vorba numai de achiziții utilaje. S-a autorizat pentru asta și, ne spune râzând, a mai făcut vreo trei proiecte pentru alții. Cu tehnologia la cartof este în Europa. Trebuie doar să mai rezolve problema depozitării, care-i foarte importantă, mai ales la cartofii de sămânță. Degeaba aplici tehnologie mo-dernă și obții producție de foarte bună calitate, dacă nu ai depozitarea bună, acolo se poate infesta cu boli, cu dău-nători toată sămânța. Și la grâu, după cele văzute în Occident, a adaptat oarecum tehnologia, folosind utilajele de la cartof și la grâu, la pre-gătirea solului cu grapă ro-tativă, ieșind o lucrare extra-ordinară. Pentru că această grapă lucrează până la adân-cimea de 26 cm și nu distruge structura solului. Singurul lucru care-i lipsește este o semănătoare pneumatică, performantă, cu care se reduce doza de sămânță la hectar și realizezi și unifor-mitatea culturii. Leonard Ovidiu Ioachimescu folo-sește, de doi ani, un soi ungu-resc, cu o putere de înfrățire foarte mare, și cu semănă-toarea românească SUP 29 îi trebuie 200 kg sămânță la hectar. Cu una pneumatică, ar trebui numai 140-160 kg sămânță/ha, existând variante cu administrarea îngrășămân-tului direct la bob, la rădăcină, odată cu semănatul. Aceasta aduce sporuri de 15-20 la sută la producție. În plus, se economisește o trecere cu tractorul, pentru că semănătoarea se atașează de grapa rotativă. Dacă-i teren nisipos, mai ușor, se poate intra direct cu grapa rotativă, fără a mai fi nevoie de arat, reducându-se costurile cu carburanții. Sau, altă variantă, unde-i sol mai greu a făcut dezmiriștirea cu discul, după care poate intra direct cu grapa rotativă la pregătirea terenului (care-i extraordinar de importantă) și la semănat. O semănătoare pneumatică ajunge până la 25.000 de euro. Dacă ar beneficia de fonduri structurale, ar putea cumpăra o asemenea mașină, pentru că ar plăti numai jumătate din prețul ei, restul fiind bani europeni nerambursabili. Mai ales că, pe viitor, A.F. Ioachimescu vrea să se extindă, să dubleze, apoi să tripleze suprafața de teren pe care o administrează. Pentru că mereu vin alți oameni să-și dea terenul la asociație. Deocamdată însă, tânărul inginer agronom nu dorește să se extindă, pentru că n-are dotare tehnică suficientă. „Am numai patru tractoare: două românești, unul nemțesc, second-hand, de 140 CP, și unul nou, de 100 CP, din Finlanda, ultimul luat prin programul SAPARD. Mai am nevoie de unul nou, de 160-180 CP, ca să fac lucrări și mai repede și mai de calitate. Un astfel de tractor mi-ar permite să fac dintr-o singură trecere și pregătirea terenului și plantarea cartofilor, prin atașarea grapei rotative în față și a mașinii de plantat în spate (tractorul are priză de putere și în față și în spate)”. Deși e un munte de om, când îl vezi prima dată pe tânărul inginer agronom Leonard Ovidiu Ioachimescu, nu realizezi cât de matur gândește, cât de priceput și cât de dăruit poate fi muncii sale de fermier. Iată că mai avem și tineri vrednici care n-au plecat din țară!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: