Milișăuți

Orașul zidit de „strungarii“ pământului

– Cum vă simțiți în casă nouă, domnule primar? – îl întrebăm pe Mircea Laurus, edilul-șef al orașului Milișăuți, după ce intrăm în sediul al Primăriei și al Consiliului Local de aici.
– Era mare nevoie de o asemenea clădire, care, parcă schimbă fața așezării. Într-adevăr, ea îi reprezintă pe cetățenii localității. Cum ne simțim? Ca orice om în casă nouă. În alte condiții se poate lucra cu oamenii care vin să rezolve diverse probleme legate de administrație…
Telefonul mobil, această plăcută „povară” fără de care mulți nu ar putea lucra, ne întrerupe discuția tot mai des. Om cu mult bun simț, dl primar Laurus își închide „jucăria” și își face timp să stăm de vorbă. O discuție plăcută, despre gospodarii așezării, despre bucuriile și necazurile cu care se confruntă încă proaspătul oraș. Zicem proaspăt, dar ne gândim la vechimea localității ca atare, respectiv la Biserica „Sfântul Procopie”, ce a fost zidită, la Milișăuți, de Ștefan cel Mare în 1487.
 

După cum spun scrierile de specialitate, a fost una dintre cele mai izbutite realizări de arhitectură și pictură din vremea marelui voievod. Sfântul locaș, de dimensiuni mici, cu turlă pe naosul aproape pătrat, a fost distrus de armata austriacă în timpul primului război mondial. Avem, deci, de a face, cu o veche vatră de gospodari, care, vorba vine, s-au transformat din săteni în orășeni. Un fel de orășeni rurali, pentru care grădinăritul și munca în agricultură sunt vitale, iar „Dumnezeu – după cum apreciază primarul – anul acesta a ținut cu noi, ne-a ferit de calamități”. Înțelegem că, pentru milișăuțeni, a fost un an bogat, chiar dacă în unele zone ale țării a crăpat pământul de secetă. Dovadă sunt și stivele de varză sau alte legume din piața angro, deschisă chiar la intrare în oraș. Și, totuși, așa cum am mai scris în Crai nou, la piață, prețul legumelor „usucă” buzunarele cumpărătorilor. Care o fi cauza? Vinovați sunt speculanții În Milișăuți, la angro, kilogramul de varză începe de la 5000 de lei vechi. Cum te împaci cu „gestionarul”. Nu-i mult. La Suceava, însă, la piață, aceeași varză costă triplu. Culmea este că vin „cumpărători” cu autodubițele și se negoață câte două zile. Dorm în mașini și, până nu-i vinzi marfa cu prețul minim, nu se lasă. Dl primar Laurus ne spune că, aflându-se în treacăt prin municipiul Iași, a rămas uimit văzând un ins care vindea varză de Milișăuți cu 20.000 de lei vechi kg. O cumpărase, cu o zi înainte, după îndelungi negocieri, de 4 ori mai puțin din piața angro din localitate, de la un pensionar, care își lucrează grădina cu multă trudă. „Nu-i drept, ne spune interlocutorul nostru. Agricultura nu-i subvenționată. La noi, în afară de vorbe și promisiuni, nimeni nu a primit un leu de la stat pentru ceea ce produce. Pe cel care vindea varza la Iași nu l-a costat decât transportul. El nu știe de răsad, de plivit, de udat, de prășit, de recoltat. El știe numai de câștig. Și, ca să cum-peri un produs și să-l vinzi de 4 ori mai multe este, într-ade-văr, un câștig. Dar nu pentru cel care trudește pe ogor. Agricultura nu este… echilibrată, ministerul de resort nu inter-vine, nu dă o mână de ajutor celor ce lucrează pământul, în schimb, dă mână liberă speculanților.” Adevăr vorbit-a primarul. Și a spus lucrurilor pe nume, cu năduf, nu numai în calitate de ales al obștii, ci și în calitate de vrednic gospodar, de agricultor „înrăit”, de adevărat fermier al așezării, de la care mulți consăteni au ce învăța. La Milișăuți, cei care se o-cupă de agricultură sunt numiți „strungari” în pământ. În această localitate nu ai să găsești niciodată o porțiune de teren lăsată pârloagă. Indiferent de vârstă, oamenii duc mai departe profesia lăsată din moși strămoși: cea de legumicultori. Chiar dacă marea majoritate a tinerilor s-au „împrăștiat” în lume, vârstnicii lucrează cum pot. Numai că, și din acest punct de ve-dere, speculanții profită de oamenii mai în etate. La lucru, ca în Italia La Milișăuți (ca și la Cajvana sau alte câteva localități), vin diverși inși la lucru ca în Italia. Îi găsești, zilnic, dimineață, în două locuri de care știe toată lumea. În general, după cum ni s-a spus, sunt țigani din Pătrăuți sau Arbore. După cum am aflat, aceștia au devenit foarte pretențioși. Fără 50 de lei noi, un pachet de țigări și mâncare nu se apucă de treabă. Plus că, între timp, trebuie să le dai și ceva de băut. Au fost cazuri când unii indivizi au cerut banii înainte, iar pe la orele 3 – 4 au lăsat recolta pe câmp și au plecat, bătrânii trebuind să reclame cazurile la poliție. În această situație, vorba românului, ce iei pe mere, dai pe pere. Și, atunci, ne mai întrebăm, de ce țin unii agricultori la preț când își vând rodul muncii? Criminali în libertate… Cu aproape 3 ani în urmă, în Milișăuți s-a comis o crimă abominabilă. Doi bătrâni, soț și soție, gospodari deosebiți, au fost omorâți cu sadism în propria casă. Criminalul sau criminalii au folosit un picior de scaun cu care i-au lovit peste cap. Am scris, pe larg, atunci, despre acest caz cutremurător. Cum era firesc, aflându-ne în localitate, ne-am interesat ce se mai aude despre monștrii ce au comis această faptă. „Nimic – ne-a spus primarul. Cazul este viu și acum în mintea oamenilor. I-a speriat pe mulți. Despre familia răposaților, ce să mai vorbim…” În general, se spune că nu există crimă care să nu fie descoperită. Chiar după ani și ani. Probabil că și în acest caz, mai devreme sau mai târziu, criminalii vor trebui să plătească. Oricum, după cum ne-am informat, cazul, deosebit de complicat, se află în atenția procurorilor și a ofițerilor poliției de specialitate. Cazuri și necazuri, bucurii și satisfacții la Milișăuți. Ar fi multe de spus. Mândria oamenilor de aici că s-au făcut cunoscuți în întreaga țară prin varză și castraveți, prin butoaiele lor ce ajung până la strașina caselor este mare. E o satisfacție firească, întregită de multe alte realizări, pe care le poate observa oricine străbate așezarea. Locuințe de „tip nou”, confortabile, biserici noi, de toată frumusețea, iar, în curs de realizare, o grădiniță pentru copii, o școală reabilitată în totalitate, doi kilometri de asfalt pe un drum lateral, spre Solca. Și câte altele… „Sănătate de-ar fi, vor-ba primarului, că lucruri bune știm noi a face”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: