Dimitrie Loghin sau elogiul acuarelei

O expoziție cu intenții retrospective, chiar dacă parțială, are menirea de a configura personalitatea unui artist de marcă printr-o evaluare nuanțată, atât asupra persistenței memoriei, dar și a mesajelor de perenitate, de identificare cu spiritul locurilor unde a trăit și a creat. Dimitrie Loghin, artist complex, generos și productiv, a fost și mai este încă o imagine simbol pentru artele din Bucovina. Format în mediul academic ieșean, predispus dialogului profund cu natura în variatele ei ipostaze, a deprins dincolo de arta meșteșugului, un mod de a privi lumea, a o înțelege și a se integra ei.
 

În fapt, o filozofie de viață, o strategie a bunului simț artistic de unde excesele au fost definitiv excluse. Se știe că pictorii ieșeni erau îndeosebi plein-airiști iar escapadele lor în natură con-firmau un întârziat impre-sionism, pe gustul epocii și al iubitorilor de frumos. Ase-menea lecție l-a condus la o inevitabilă despărțire în planul soluțiilor plastice astfel încât personalitatea sa a do-bândit de timpuriu atributele deplinei originalități. Nu l-a uitat desigur nici pe Tontiza, nici pe Jean L. Cosmovici sau Roman Simionescu ș.a. de la care a reținut lecția rigorii profesionale convertită în impecabil meșteșug, într-o atitudine plină de devoțiune în raporturile cordiale cu realul. Nu întâmplător, s-a manifestat constant ca un plein-airist veritabil, ca un rapsod al poeziei anotimpurilor, al istoriei dar și al clipei. Tranzitoriul clipei l-a de-terminat să gândească definitivul și, prin acesta, atemporalul. Acuarelele inspirate de miracolul luminii, al atmosferei cu pecete medievală sau desprinsă din universul citadin, pitoresc și sentimental i-au permis veritabile poeme în culoare tandră, efervescentă sau crepusculară. Sensibilitatea artistului ține de selecția motivului sau încărcarea cu starea de grație ce-i determina filonul afectiv al discursului. Dimitrie Loghin a fost un senzitiv apt să viseze cu ochii larg deschiși, să compună și să se compună pe el însuși ca ființă interioară în raport cu miracolul devenit operă de artă. Universul acuarelei ține de imprevizibil și întotdeauna de hazard. Numai că și imprevizibilul și hazardul doar declanșează actul de cre-ație și nici într-un caz nu se substituie lui. Emoțiile artis-tului sunt reale și profunde, nuanțate în registru cromatic, explicabile printr-o generoasă atitudine de creator. Pe măsură ce se lasă sedus de far-mecul unui loc, a unei atmos-fere o și creează totodată. Spontaneitatea îl face să se grăbească, să surprindă efectul fugitiv al unei umbre, transparența unei culori. Gra-ba omului calm seamănă cu profunzimea de unde detaliile irelevante sunt întotdeauna ab-sente. Arta lui Dimitrie Loghin, peregrin în lume și în propriul univers face înconjurul lumii spre a se întoarce în adân-curile ființei sale interioare. Omul care putea fi văzut cu șevaletul instalat în fața unei ctitorii ștefaniene, a unei străzi cu case povârnite, a unui apus de soare sau corolei unei flori de toamnă lasă me-reu impresia unui inspirat. Se simțea, pentru o vreme, dacă nu egalul lui Dumnezeu, măcar un slujitor privilegiat. Actul creației se constituia la Dimitrie Loghin din meditație și sfielnică plecăciune în fața miracolelor realului, din bucuria de fi fost destinat să facă portretul inefabilului. Fiecare somptuoasă acuarelă seamănă cu profilul surâzător al artistului cel care avea întot-deauna raporturi cordiale cu motivul. Remarcabile sunt sensibilele peisaje de la Boița, Nicorești sau scenele urbane din Suceava interbelică sau din anii din urmă, unde aerul nostalgic al vremurilor de odinioară țese pânza subtilă a evocărilor nostalgice. Florile lui seamănă cu subtilele poeme ale lui Dimitrie Anghel deoarece, privind corolele tra-versate de curcubeele cerului de primăvară sau toamnă, e-vocă sentimente de încântare sau reflecție. Expoziția lui Dimitrie Lo-ghin de la Muzeul de artă din Suceava are autoritatea pro-fesională a respectului și con-siderația pentru un veritabil genius loci. Rodosul rodon Doamna Vali Tănase, o bu-cureșteancă pe care am cunoscut-o în Rodos, avea un fel special de a privi lumea: ca pe o imensă grădină. Fiecare an însemna pentru ea o călătorie sau două în străinătate și fiecare loc vizitat – în primul rând flori, arbuști. Se întorcea acasă cu un pumn de mlădițe. Unele se uscau, altele făceau în apă rădăcini subțiri. Pe acestea le punea în ghivece și aștepta cu răbdare să se prindă, să crească, să scoată boboci. Uneori îmi închipuiam garsoniera sa drept un ostrov exotic, plutind undeva, la un etaj celest al Capitalei, plin de petale și polenuri. Grație ei, m-am întors și eu cu un pui de rodon pe care în fiecare dimineață îl cercetez cu speranță. În splendoarea vegetală mul-ticoloră a insulei, în care fiecare floa-re se dovedește și mai frumoasă decât cea pe care ai admirat-o cu o clipă înainte, rodon-ul, trandafirul, roza, cum îi plăcea lui Macedonski să-i spună, izbutește să-și mențină supremația. Cu potirul colorat in-tens, cu un aer care îți evocă o gură de leu căscată alene, fără ca asta să-i afecteze delicatețea desenului și gingășia texturii, rodon-ul are o frumusețe izbitoare și rafinată în același timp. Dar poziția regală o datorează convingerii străvechi că numele insulei, Rodos, derivă din numele grecesc al trandafirului – rodon. Această convingere coexistă nestingherită cu legenda miresei Soarelui, a lui Helios – nimfa Rodos, fiica Afroditei, și a nașterii bine-cuvântatului pământ, povestită de Pindar. Pentru că trimiterea la ce-lebrul poet din lucrările dedicate Ro-dosului și puse la îndemâna turis-tului era destul de vagă, mi-am pe-trecut ultimele seri recitindu-i cele trei volume de Ode publicate la Univers între anii 1974 și 1977 și transpuse în românește de Ioan Alexandru. Călătoria printre tăl-măcirile acestui excelent cunoscător al creației lui Pindar – și-a dat de altminteri doctoratul cu o teză despre ,,Patria la Pindar și Eminescu” – s-a transformat pe nesimțite într-o colindă prin memorie, în căutarea amintirilor despre asistentul dnei Zoe Dumitrescu Bușulenga din studenția mea, despre poetul care zguduise într-o amiază Suceava cu patosul cu care își trăia poezia. Apoi, m-am reîntors, împreună cu el, la Pindar, ,,Către câmpiile-nverzite, de mare înconjurate /Acolo unde domnul zeilor cel mare /Porunci să ningă cu fulgi de aur peste oraș”, întrebându-mă dacă nu cumva acești fulgi continuau să trăiască în ochii miilor de porumbei care forfotesc în Rodos, care se agață pe scările, pe cununile, pe acoperișurile, pe arca-dele de iederă cu flori purpurii ale insulei. Și pentru că nu toate în-trebările cer răspuns, i-am ascultat povestea, așa cum a depănat-o în ,,Olympianica a șaptea”. ,,Se spune-n vechi izvoade omenești /Că Zeus și nemuritorii pe când /L-au împărțit pământul, încă nu /Lumina pe lume-n vântul mării Rodhosul… /Ci în amarul din adâncuri insula se tăinuia…” Absent la această împărțire, Soarele, Helios, ,,Preacuratul Zeu” primește la reîntoarcerea din călătoria sa pe bolta cerească, atunci ridicându-se din mare, ,,Bogat în cele pentru hrana oamenilor /Pământ… desfătător al turmelor”, ,,…insula, ca nobil dar spre cele /Viitoare”. Îndrăgostit de farmecul insulei care ,,Înflori astfel din adâncul mărilor amar”, de Rodosul rodon, zeul lu-minii a făcut din ea cea mai frumoasă insulă din Mediterana și cea mai însorită insulă din lume. Cu 300 de zile poleite de lumina astrului pe an, cu o vară aurită din mai până în noiembrie și cu o primăvară care o acoperă cu verdeață din noiembrie până în februarie, Rodosul a mai fost înzestrat de ,,Părintele razelor, stăpânul roibilor hrăniți /Cu foc” cu puterea de a iradia ea însăși căldură pe distanțe lungi cât amintirea despre ea. Altfel cum în cea mai friguroasă zi a acestei toamne, puiul meu de rodon, refăcându-și cordonul ombilical, a început să toarcă un fir viu de mătase spre raiul din care a venit?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: