Calendar popular

Teclele

Dacă în vechime, comu-nitățile etnice nu s-ar fi dife-rențiat între ele, ca urmare a condițiilor specifice de locuire într-un anumit timp și în ca-drul unui anumit spațiu oare-cum determinat, miturile n-ar fi căpătat veșminte atât de mul-ticolore și înțelesurile com-plexe sub care s-au derulat pâ-nă destul de târziu. De fapt, unele mituri și credințe au iz-vorât și s-au adăpat din realită-țile locale, ca în cazul sărbăto-rii Teclelor, din 24 septembrie. Așa se face că, în mitologia carpatică, nu prea întâlnim teme de mare circulație euro-peană sau universală, românii avându-și cutume și datini proprii inconfundabile cu cele ale altor culturi chiar și în ca-zul unei transculturații „obli-gatorii”.
 

Ziua Teclelor (sărbătoare populară cu numele preluat de la Sfânta Muceniță și întâia Martirică Tecla) dezvăluie convertirea la creștinism, ac-țiune ce a dat loc multor rein-terpretări și resemnificări ale tradiției ancestrale, dar fără a se atinge performanța șterge-rii moștenirii precreștine. La 24 septembrie, când ca-lendarul bisericesc amintește de Mucenița Tecla, cel popular consemnează această zi sub denumirea de Teclele, în mediile populare manifestân-du-se cu această ocazie cre-dințe ce aparțin unei societăți arhaice, precreștine. Mențio-năm că biserica nu a obturat spectrul credințelor moșteni-te, ci, mai degrabă, și le-a în-sușit sub un nou înveliș sau sub o haină nouă. De fapt, po-porul a perceput Teclele ca pe niște Filipi, niște reprezentări fantastice, malefice, producă-toare de necazuri. Tocmai de aceea, mai ales prin părțile muntoase ale Bucovinei, a-ceastă zi era ținută cu multă frică și mare pioșenie, crezân-du-se că Teclele ar fi rele de foc sau că acestea apară și fa-vorizează lupii pentru a produce pagube turmelor de oi. Se credea că, la casa celui care va îndrăzni să lucreze în a-ceastă zi, vor veni lupii și îi vor mânca oile, dar mai ales berbecii din turmă. De aceea această sărbătoare populară era cunoscută în mediile pas-torale și ca Teclele berbecilor, această zi numindu-se și Ber-becarii și se ținea în unele sate timp de trei zile, „pentru că-i rău de lupi, ce fac zbranca printre dobitoace”. În ziua Teclelor, pentru ca acestea să fie îmbunate, nu se lucra nimic în gospodărie, nici nu se cuteza să se măture prin casă, nu se râșnea, nu se mă-cina la moară, morile fiind oprite, nu se cosea, nu se în-drăznea să se umble cu frigări, țepoaie, topoare sau cu alte unelte ascuțite. În satele în ca-re Teclele erau asociate cu Fili-pii, nu se prelucrau piele de animale, nimic nu se împun-gea cu acul sau cuțitul, nu se dădea nimic cu împrumut, mai ales focul din vatra casei, totul în credința că „neascul-tătorul va fi încercat de lupi sau că va fi păgubos în vite”. Teclele, ca sărbătoare po-pulară „nelegală”, erau în so-cietatea tradițională un moment când omul se integra mai mult unui cosmos emițător și receptor de semnale și cutume ce transcendeau realitatea ime-diată. Teclele s-au constituit, de-a lungul timpului, ca o para-digmă pierdută odată cu pene-trarea modernității în peisajul societății tradiționale.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: