„…Cel mai mare vis al meu nu este să mă fac bine, pentru că știu că este imposibil…“

Ne-a mărturisit un tânăr în vârstă de 18 ani, care suferă de distrofie musculară
Suferința îi determină pe oameni să devină reticenți, să se ascundă de ochii semenilor, să nu găsească nimic frumos sau motivant în ceea ce văd în jurul lor. Cel puțin așa credeam până să-l întâlnesc, pe străzile municipiului Suceava, pe Sam, un tânăr în vârstă de 18 ani care suferă de distrofie musculară. Băiatul, proaspăt pășit în lumea adulților, se plimba într-un scaun cu rotile electric prin centrul orașului. Trecătorii l-au privit cu milă, ba chiar unii s-au oferit să-i dea bani. Tânărul le-a zâmbit tuturor, iar atitudinea sa optimistă i-a luat prin surprindere pe trecători. În spatele optimismului se ascunde, însă, o dramă, pe care băiatul o trăiește zilnic, începând cu prima oră a dimineții și sfârșind cu momentul în care adoarme…
 

Numele său este Samuel Popovici, însă prietenii și familia îi spun Sam. Locuiește în cartierul Obcini împreună cu mama și cei 6 frați ai săi. Soarta a fost crudă cu această familie. Dintre cei 7 copii, 3 suferă de o boală căreia nu i s-a găsit leac: distrofie musculară. Singura sursă de venit a familiei sunt pensiile primite de la stat, care însumează 800 de lei. Greu este de crezut că o familie se poate descurca cu acești bani. „Mama a divorțat de tata acum 2 ani. Motivele sunt ale lor. Tata era scandalagiu, dar se ascundea bine de ochii vecinilor. Acum am rămas doar cu mama. Suntem trei în casă care suferim de distrofie musculară. Când mă trezesc dimineața, mama și sora mea mă iau, mă îmbracă, mă duc la baie. Nu este atât de ușor”, ne-a mărturisit Sam. Băiatul spune că atitudinea sa optimistă l-a ajutat să treacă peste drama pe care o trăiește zi de zi. Secretul său, spune el, constă în faptul că s-a acceptat așa cum este și a conștientizat că pentru boala lui nu există leac. „Dacă mă întrebați care este cel mai mare vis al meu nu vă voi răspunde «să mă fac bine” pentru că știu, mai bine decât oricine, că este imposibil. Răspunsul la această întrebare este să călătoresc. Să văd Spania”, ne-a mărturisit băiatul. La capitolul educație, tânărul susține că nu stă prea bine. A făcut doar două clase, deoarece învățătoarea nu s-a mai putut deplasa la el acasă. Totuși băiatul are o pasiune pentru tehnică. Chiar dacă este greu de crezut, Sam, deși aflat într-un scaun cu rotile, le repară vecinilor casetofoanele și calculatoarele. A învățat singur câte ceva despre aparate. „Am acum un calculator acasă, care este foarte slab. M-am gândit să mai schimb una alta la el, dar pentru asta am nevoie de bani pe care nu-i am. Mai merg prin vecini și folosesc internetul”, ne-a spus tânărul. Trotuarele – inaccesibile pentru Sam Sam reușește să se plimbe prin oraș fără însoțitor datorită căruciorului electric pe care l-a primit de la o fundație. Bateria o încarcă o dată la trei zile în garajul unui vecin. O mare problemă pentru el sunt trotuarele Sucevei, care, spune băiatul, au bordurile înalte. „Reușesc să mă deplasez cu mare greutate mai ales din cauza trotuarelor. Acum au pus pavele și mă zdruncină. Dar mai rău este că sunt trotuare care nu permit accesul cărucioarelor”, susține băiatul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: