Ciobănaș cu 250 de oi…

Când stau de vorbă cu un cioban – îmi spunea un prieten șăgalnic și cam ușchit – am impresia că stau de vorbă cu… Herodot! Așa-mi vorbi ami-cul. Nu mă miră. În ziua de astăzi (și la ceasul de față) te poți aștepta… la orice. Și ni se petrecu și nouă… Am fost la stâna lui Tra-ian a lu’ Savestru din baști-na mea. Picior de plai, gură de rai…, nu alta! Îți dai minte-naș sama că vorbele cu pricina nu-s chiar… palavre-n vânt. Nu! La poale de codru verzu-liu, și cu stâna, și cu casa. Cu cățel & purcel, cu tot. Și asta, de la vârsta lui de 5 anișori, când Traian al nost, întâiași dată, a făcut cunoștință cu târla. Cu mulsul bârsanelor, cu datul în strungă, cu… cu… Dacă vrei, iubit cetitoriule, de pe vremea lui Homer-orbul, parcă nimic nu s-a schimbat pe-acilea. În meserie și-n pei-saj! Oile pasc ori zbiară la fel ca pe-atuncilea, mieii zburdă mișto și adrenalinic, așijde-rea, iar păcurăreii-păcurăreii, mânca-i-ar mama (& tata)!, mi ți-s singurii care mai fac câte ceva de ispravă pentru ca mio-rița laie-bucălaie neaoșă să ne mai motiveze și susțină pro-filul, identitatea (look-ul!) – fi-ința națională, nu alta –, și ceva istorie prin zăbăuca, dra-ga de planeta asta cam grăbită. Și… și nițeluș nătângă… Cucu Traian din Drăgo-iești are acum 56 de ani. Și… șii… e născut aproape în a-ceeași zi cu… cu… Elena Cea-ușescu, 6 ianuar. Și cunoștință cu târla a făcut de pe la 5 ani-șori. Asta a fost chemarea lui: Și asta face (a făcut) la viața lui: Ce știe el mai bine! Și, zău, știe po-poreanul ăsta (de scurtă înălțime – om nu mare de statu, vorba cronica-rului…) cu ce se mâncă pita și zăbava asta milenară și identitară de prin gena bietului, plăpândului nostru român. Hai să vedem, atuncilea, câte ceva în aval…
 

În dosul stânii, să-mi auz cânii… – Traiane – Traiane, mai cheamă ș-un câne! Ce faci, omule?! – Apăi, normal, am fost și colegi de școală, nu ne stricăm până la urmă… – Născut? – ’52. A-ntâia! – Ianuarie, cât? – 7. – Ileana Ceaușescu era pe 6! – Na, era mai mare! – Cum era pe vremea lu’ Ceaușescu? – Era bine ș-atunci, e bine ș-acuma, na, ce să faci?! Oile s-o-mpuținat. Matale dacă vrei să scrii trebuia să nu dai drumu la aparat, tre’ să mă provoci! – Hai că te provoc! De când faci meseria asta? – De la 5 ani… Am 56 de ani, îndată. Da-i grea tare meseria asta! E grea din cauză că stai mult în friguri, în ploi, iarna pe omăt; iarna, dacă omătu-i de 5 cm sau 10, nu stai cu oaia-nchisă; închisă, po’ să-i dai mâncare numa grăunțe, tot mai bine-i mere când umblă la păscut… Țara! Ca o stână… – Cum o fo’? Cum i-acum? – Cum o fost?! O fost că eu dacă meream la Humor cu brânză, nu mă-ntreba nime ca amu: Ăă, da’ ai certificat medical? Ai certificat pentru oi? Ai cutare ? Vineau unu sau doi câți vinia, îl vedeam câ-i tuns scurt, era securist, era nu știu ce era: Băi, dă-mi un caș! / Nu pot, dle, că am de dat contract. / Nimic! Lua cașu. Vino-ncoa cu mine, nu mă-ntreba cât îi. Și după ce-l cântărea, îi atâta caș, hai, ia banii și taci! Și mai vii? Când mai vii?! Da’ amu, nu știu cum… Atunci, lua brânza ICIL-ul, da’ amu nu prea ț-o ie, îs niște pretenții, așaa!? Amu, dac-o duci în piață, spune, vine și gustă… Daa, brânza matale mi se pare cam acră! Urda nu, caș nu… Mai bine mergea atunci brânza… – Lâna? – Lâna, dacă dădeai 1 kil de oaie, obligația aceea care-o aveai, contractul acela care-l făceai la 1 ianuarie, restul puteai să ai 5 kile, ți le lua, da’ acuma ci fac?! Aduc cauciucuri, plasticul ăsta din alte țări sau le fabrichează aici și cu lâna n-ai ce face… La mine vine unul din Bistrița și-mi dă 20 de mii pe kilă. 500 de kile de lână, ce să faci, unde s-o pun? – Și brânza? Câte oi ai? – Am vreo 250 de oi ale mele. Cu tăti, cu ale oamenilor, am vreo 400… Statul ăsta, până la urma-urmei, să facă un centru de colectare și să zică, Dle, strângem brânză, colectăm brânză… Al’minteri, te duci ș-o dai pe unde poți. Aiștia-ți dau un preț cum vor ei, în batjocură. Dacă ar fi mai criză, să strângă cineva, de e-xemplu, cum îi la Suceavă, să facă un centru… Da’ așaa, în piață mergi, dai câteva kile, nu prea se dă, că dacă-i multă… Nu lasă lumea să trăiască… – Mai mult câștig? Mai multă pagubă… – Mut de pe-un umăr pe altul, nu-i mare sfârâială! Produsul nu-i plătit. Și încă o treabă care-au făcut-o guvernanții noștri… N-ai voie să tai mieii!? Eu, de exemplu, mata vii de la Suceavă, îți dau doi-trei miei sau zece, pentru soră, pentru cumnat, pentru cutare…, dacă te prinde cu mașina îți cere acte pe ei… Da’ pentru ce să-ți ceară acte, băăă omulee?! Eu vin de la Drăgoiești, de la cutare om, uite, dă telefon dacă nu te-ncrezi… Și nu-ț’ dă voie, ei mai mult încurcă!? Nu lasă lumea să trăiască. Dle, ca să mă-nțe-legi! Nu lasă… Ce acte să-i dau eu?! Șî-nc-o mai făcut o treabă… O făcut sârbii un abator, aproape, la hotarele noastre, și iau mieii de-aicia cu nimi-ca, îi duce la abator, îi taie și-i ștam-pilează și-i dă tot la proști, și-i dă du-blu, îi dă cu 180 kila, îi treabă asta?! Pt. că-i tăia numa’, atât?! Așa vrea guvernanții, că dacă ar depinde de ei, ei dacă ar pune piciorul în prag, Dle, noi pentru țara asta trebuie să facem ceva! Ar fi, da’ nu face nime nimic! Știi cum e? Ca o stână fără stăpân! Care cum vine ia… – …Sat fără câni! – Exact! Asta e. – Cum îndreptăm? – Eu dacă aș fi 24 de ore în locul lui Tăriceanu sau a lu’ Băsescu, cred c-aș da ordin: Dlee, întâi să se vândă produsele noastre din țară, nu să-mi aducă chimicale… Zic ei că noi suntem proști, noi nu cunoaștem?! Ce bandiți! Dacă dumneata ai patru porci aca-să, aproape de sărbătorile de iarnă, vin 20 la mata și-ți dă triplu decât să iei de la firma ceea care bagă chimi-cale, concentrații; ăștia cu doi-trei porci nu bagă chimicale, și noi asta ar trebui… Ce bandiți! Auzi, domnu’ Mitruț, domnu’ Mitruț, eu, de exem-plu, personal, nu primesc, nu permit Primăriei să vie să-mi deie gunoi chimic pe islaz. Nu permit! Ori se supără ori nu se supără. Ei nu trebe să-mi dea gunoi chimic, că nu-i bun, îi atacatori, prima dată pentru animal. Dau gunoi. La vaci au dat… – Când eram copchil la mama, nu vedeam gândaci prin barabule! Cred că blestemul a venit odată cu ciuma de colectivizare… – Vă mai spun o dată: dac-ar fi să am putere, prima dată produsele noastre… Tăti-s bune! Întâi a noastre să se vândă și dac-avem nevoie…, orice… Tu nu ai voie… – Ce bună-i brânza! – Vai de capu meu, asta-i AUR! A-lea-s porcării, dle! Nu-i ceva natural, dle! – O țuică naturală n-o dau pe vis-chi… – Vă servesc ș-acuma, dacă mereți la mine!… Astea-s niște chimicale, niște amestecături, că-i uischi, că-i… Aicia nu-i dat gunoi chimic, nu-i nici un fel de… Și nu-i cu cheag din acela praf, asta-i cu cheag care-i din vițel, din el, atât! Făcut, preparat așa cum trebuie să fie! Să fiu în locul lui Băsescu…, tăti produsele din țară, aiestea trebuie promovate, ca să mânânce lumea din ele, nu să ne-aducă chimicale sau găini state de 20 de ani, în frigider, în Franța, și le dă la proști, aici!?! O spun ei singuri! Cum să nu le dăie voie, dacă ăștia la Camera de Comerț iau bani, așaa, gras, și pe tine te ține acasă!? Tu nu ai voie să tai porcu tău, n-ai voie să ai brânza ta… – Ce necazuri îți fac ăștia… – Acuma zice că până la 31 merge așa cu carnetul acela de producător și pentru oi să ai carnet de sănătate, pentru tine și pentru oi, da’ de la 31-’ncolo nu mai mere… – Statul, statul te-ajută cu ceva? – M-o ajutat oleacă la revoluție, 200 de mii de oaie… – Ai luat un ban! – Da. Ți-am zis: asta-i necazu cel mai mare: nu-i un centru care să strângă brânza, dle, c-asta-i ceava bun!? Umblă beți de cap tăți, așaia, nu știu ce-i cu ei or vin intermediarii ăștia ș-o iau c-un preț de nimic… Iar noi muncim! Mai ales câtă muncă-i la oaie, nu-i nicăieri… – Ce e rău & ce e bine… – Dacă am auzit la televizor că se dă subvenții… De exemplu, eu țin o bucată de pământ de la mata, să presupunem. Eu iau subvenția, n-o mai iei mata, mata ești proprietar, da’ eu îți plătesc o dată matale, eu îl arendez de la mata, da dacă noi plătim o dată la primărie, de ce nu se ia subvenția cum se ia în alte sate?! La Stupca, de exemplu, o făcut o ședință cu ciobanii și-o spus așa: Ăă, tu câte oi ai? / Păi, 200./ Tu ?… Ș-o făcut în așa fel c-o făcut contract de arendă pe-un an ș-o plătit cu 15 mii pe oaie, parcă, mai mult ca la noi, și subvenția o ieu bacii! Le vine în contul bacilor, noi avem cont în bancă, așa ne-o pus s-avem de anul trecut… Așaa, și ăștia numa n-o vrut, atâta ne-o sucit și-atâta ne-învârtit până o zis că n-aveți voie, măă, că voi nu știți să faceți investiții!? Noi nu știm să facem, noi știm ce trebuie, da’ primăria ce știe să-mi facă mie la oi?! La oi le trebe să fii meseriaș, întâi! Să fii doctor! Ș-apoi tu știi ce ai de făcut. Primarul (care scrie) sau secretarul… nu poa’ să știe, dacă nu-i de meserie. Eu, de exemplu, dacă nu-s șofer sau nu-s electrician, eu nu mă bag… – Mai cânți la trompetă ?! Mi-ai cântat la nuntă ? – Nuu, da’păi ci… Ăștia vreau amu cântări moderne, amu tineretul nu mai vrea, vrea jmecherii din astea, eu știu, pentru noi ăștia care suntem mai în vârstă!?… Ce vrea tineretul, nu poți să le strici voia… – Cine mai poate îndrepta ceva în România asta? Țepeș… – Țepeș, exact! Care-o greșit… Da’, Doamne-Doamne, ii îs tăți îs ș-așa, să țân deolaltă, unu pe altu ! Bătaie de joc… – Cum vezi tu, de-aici din codru, politica? – Fii atent aici, tu înregistrezi, tu scrii, da atunci când scrii să nu iasă vreo încurcală?! – Las’ pe moșu! Politica… – Politica?! Să lase tăt la o parte și să se pună să aranjeze oleacă treburile-n țară. Țaranu, de exem-plu… Vaca lui nu po’ s-o deie, porcu nu po’ să-l deie, oul lui… Că a lui nu-i bun!? Chiar în bătaie de joc… Noi n-avem nimica bun?! Că până la urma urmei, noi avem cel mai bun… Poate-ar fi multe de spus, da’ dacă dum-neata nu mă provoci, nu știu ce să spun… – La vot? – Da, merem la votare… – Părere de rău după Ceaușescu… – Nu-mi pare rău, de ce să-mi pară?, dacă așa a vrut lumea… O duceai mai bine, pe-o parte era mai bine, pe de-o parte… Drepturi aveai mai multe decât acum, da pe de altă parte… De exemplu, acum dacă mergi să faci la Complex, să faci, vin să dau doi porci, i-aduc astăzi… /, păi să vezi, nu-s bani, nu-i voie de luat, nu-i voie de cutare, da atunci când mereai și spuneai, dle, vreau să contractez 2-3 porci, tot atunci îți făcea act fără să-ți vadă porcii, și mereai la cooperație, îți dădea 300 de kile de grăunțe, nu știu cât un a-vans de bani… Alții lua și nici n-avea porci, îi cumpăra, și-i dădea acolo… Ăștia spune că n-are nevoie… – Și ce mai era mișto înainte…? – Aveam unde duce brânza, pănă la urmă, produsele tale… da’ hai să mai bem un pahar, că altfel ne dăm drumu’! – Hai! Sfârșitul ciobenilor de soi… Povestea noastră s-a cam gătat! Cine are urechiușe de auzit și ochișori de privit… Mai dăm pe goarnă câte-o dușcă de țuică, mai gustăm, opulent, din cele bunătățuri d-ale stânii și hai pe la casa cui ne are, fiștecare. În treaba lui. Nu înainte de a ne saluta șui cu urmașul vrednic al Traianului: Marian Cucu, băietan de 21 ani etate, ce calcă bățos și frumușel pe urmele lu (vestit) ta’su. Și spune Marian: Na, îi foarte grea viața, da ce să facem. E foarte greu să realizezi ceva-n viață, nu prea te-ajută nimeni cu nimic… Trist! Da’ adevărat! Dificilă pornire spre orizonturile vieții și șansei. Și adevărul se știe, e totdeauna în altă parte. Da, asta este: singurii care mai spun adevărul sunt copiii și nebunii. Da’ Domniile voastre cititoare (care nu am știre în care și ce flancuri votați ori slujiți), ce spuneți?! A notat amical DUMI BRAD

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: