Contorizarea reală – o poveste
Numeroși suceveni care au trecut prin sezonul rece cu repartitoarele deja montate s-au convins de scăderea costurilor lunare la energie termică. Ei au avut libertatea să-și regleze singuri temperatura din casă și, dacă au avut chef să stea în frig ca să economisească, au făcut-o. Și au plătit, într-adevăr, în anumite perioade mai puțin, dar numai pentru că s-au privat de confort și au comparat noile sume cu cele de pe facturile de dinainte de a-și instala repartitoare. S-au convins însă în același timp că nu au plătit numai ce au consumat în casă și că din buzunarele lor au suportat în continuare costuri suplimentare. Siliți să folosească rețele termice ce nu seamănă de la o scară de bloc la alta, de un nou sistem de calcul al furnizorului de energie termică sau pur și simplu pentru că firmele ce le-au montat nu le-au spus clar “cu ce se mănâncă” repartitoarele, oamenii au ajuns să plătească primăvara facturi mai mari ca iarna, iar iarna, la consumuri identice, unul plătește câțiva lei, iar altul sute. “Foarte complicat cu repartitoarele astea, oamenii vin la noi și se plâng, dar și mai greu este să le spui că va fi greu de pus la punct un sistem de termoficare corespunzător pentru o contorizare individuală reală”, ne-a declarat unul dintre specialiștii de la SC TERMICA SA Suceava.
Mama 200, eu 200… Mama 70 de lei, eu de trei ori mai mult După instalare, mulți proprietari de apartamente, clienți ai SC Termica Suceava, posesori ai sistemelor de contorizare individuală, s-au confruntat cu situații de-a dreptul paradoxale în urma cărora s-au convins că această achiziție, deloc ieftină, a fost să fie și păguboasă. După ce au dat milioane de lei pe repartitoare, au stat în frig ca să facă economii, s-au trezit cu facturi, dacă nu mai mari, cel puțin la același nivel cu cele de pe vremea când nu aveau căldura măsurată. Altfel spus, una înregistra repartitorul în casă, alta era factura la căldură, “dospită” între timp din tot felul de motive. În situația ciudată a două familii din Suceava ce locuiesc în zona centrală se vor regăsi cu siguranță sute de suceveni ce au rămas prostiți și disperați în fața facturilor. Repartitoarele celor două familii au înregistrat, pentru luna februarie, aproximativ același consum, respectiv, 200 de unități. Unul dintre proprietari a avut de plată până în 70 de lei, celălalt o sumă de trei ori mai mare. “N-am înțeles nici acum de ce eu consum 200 de unități, mama tot 200, dar ea plătește 70 de lei și eu de trei ori mai mult”, ne-a declarat Maria Butnaru, una dintre persoanele în cauză. Repartitoarele clipesc la aburii de ciorbă Cauzele acestor discrepanțe sunt multe și toate duc la ideea că repartitoarele sunt deocamdată “tichie de mărgăritar” pentru suceveni. Cu ele montate, populația nu are posibilitatea să plătească numai ce consumă, facturile fiind încărcate în continuare cu așa-zisele pierderi din rețea. Tot felul de ciudățenii tehnice, faptul că ei nu mai pot închide intrarea agentului termic în imobil când consideră că e cazul i-a adus pe locatari în postura de a regreta amarnic montarea repartitoarelor. Una și poate cea mai importantă din cauzele facturilor umflate ar fi că sistemele de termoficare sunt diferențiate de la imobil la imobil. Într-un bloc există un anume număr de proprietari debranșați de la rețeaua centralizată, care e diferit de cel de la blocul de alături. În altul, și-au instalat repartitoare toți locatarii, în altul doar 80%. În unul spațiile comune au caloriferele în funcțiune, în altele acestea au fost debranșate. Termica facturează energia termică înregistrată de gigacalorimetrul de la intrarea în scara blocului. Această energie nu intră toată în casa omului și se pierde, dar ea trebuie plătită, diferențele încărcând costurile pe fiecare consumator în parte, fie el și cu repartitor. Posesorii de astfel de contoare s-au convins, de asemenea, pe buzunarul lor, că aparatele au o mulțime de “fițe” și că trebuie să stea în permanență cu… geana pe ele, pentru că cea mai mică abatere de la modul „foarte pretențios” de funcționare a acestuia, face contorul să clipească. Încă destule persoane nu știu că nota de plată la căldura măsurată cu repartitorul crește automat dacă pe calorifer se pun la uscat o pereche de ciorapi, un prosop sau orice altceva din material textil, că aparatul măsoară și căldura degajată de ciorba pusă la fiert pe aragaz și că și perdeaua ce atârnă peste calorifer sensibilizează consumul. Unii au aflat foarte de târziu, că aerisirea unei camere, când ai repartitor, se face după un adevărat ritual, altfel iar crește factura. Mai întâi trebuie închis robinetul termostatic, lăsat în această poziție 15 minute și abia după aceea se poate deschide geamul. Acesta poate sta deschis doar 10 minute, după care se închide, și numai după un alt sfert de oră se poate deschide din nou robinetul!… Căldura mai scumpă cu repartitor decât fără La Asociația T62 și T57 din cartierul George Enescu, sucevenii au ajuns să se plângă că nu au cu ce plăti energia termică a lunii trecute, ca în vremurile în care datornicii la căldură erau subiectul zilei. Termica a dat căldură în aprilie mai multă decât au avut nevoie oamenii și mare parte dintre ei și-au închis robinetele. Aceeași Termică este neîndurătoare însă și, după cum îi este regula, vrea banii pe câtă energie a băgat pe ușa blocului, nu pe cât a consumat fiecare apartament. Astfel, costul celor 16 gigacalorii intrate spre consum în T62 și ieșite cam în aceeași proporție va fi suportat numai de cei care, vai de steaua lor, n-au strâns bine robinetele și au înregistrat consum la repartitoare. În T62, cu excepția a 14 proprietari care au centrale termice, toți ceilalți și-au montat repartitoare și acum își mușcă degetele. Dacă anul trecut, pentru luna aprilie, la 100 de unități consumate au plătit în jur de 50 de lei, anul acesta, la același consum, factura a fost de 160 de lei. “Anul trecut, punctul pe aprilie a ieșit 4000 lei, iar anul acesta 12.500 lei, la T57 și 14.200, la T62. Bieții oameni, cei care din neatenție au lăsat robinetele deschise au de plată sume extraordinar de mari. Au spus deja că nu au de unde să le achite. „E mai rău ca înainte de montarea repartitoarelor”, a declarat Hareta Onofrei, administratorul Asociației T62 și T57 din cartierul George Enescu. Confruntată cu astfel de anomalii, Hareta Onofrei a calculat care ar fi fost valoarea facturilor dacă oamenii n-ar fi avut repartitoare, când energia termică era împărțită la plată în funcție de suprafața radiantă, concluzia fiind că “ar fi fost luni în care oamenii ar fi avut mult mai puțin de plată”. După toate aceste experiențe nefaste cu, chipurile, salvatoarele repartitoare, o veste bună tot se aude. Se pare că guvernanții intenționează să ia din nou la recitit Legea 51/2006 și s-o modifice, fără să mai impună populației obligativitatea montării repartitoarelor.
Comentarii