Campania asta a început să-mi frigă creierul. Mersul la vot era, nu demult, dacă nu un act plin de responsabilitate, măcar exercițiul democratic pe care îl practicau sau nu, după voie, alegătorii. Zilele acestea, însă, îmi dau senzația că fie mă duc, fie nu, să hotărăsc soarta lui Băsescu, tot se va întâmpla o mare nenorocire. Ori pun ștampila pe DA, ori pe NU, parcă România nu mai are zile și după 19 mai ea nu va mai exista. Mi se spune dintr-o parte că președintele Băsescu s-a schimbat și că astăzi e un fel de pirat obsedat să-și recapete comoara ce-l făcea puternic. El însuși îmi replică, răcnind zilnic pe la mitinguri, cât de plină de hoți și de netrebnici e țărișoara mea și cât de perfid a fost lucrat de aceștia pentru că voia „să le ia gâtul” și să stârpească răul. Îl ascult apoi pe Geoană și mă întreb dacă omul e normal la cap și unde Dumnezeu și-a pierdut decența și discursul ce-l diferențiau cândva de restul politicienilor.
Daniela BEALE
Boc vorbește și el, dar parcă n-o face. E așa micuț și fie că acuză nu știu pe cine sau că se dezvinovățește de ceva, scoate doar o vorbărie banală din care nu rețin o frază. Vadim îmi face rău numai când umple ecranul, turbat, isteric, nu mă pot gândi decât că, sub haină, cămașa sa are două pete mari de transpirație la subsuori. Orișicare dintre aceștia îmi par penibili și ciudați, rostind cuvinte într-o limbă pe care nu o cunosc. Eram un alegător cu bun simț, nici prost și nici deștept, dar în stare, când am avut de ales, să-mi formez o opinie fără să mănânc doctrine pe pâine. M-am bazat pe bun simț… Sâmbătă mă duc la vot și mă tem că, deloc turmentată, dar sigur cu figura idiotului, voi ține ștampila în mână întrebându-mă încă: DA sau NU?
Comentarii