Sechestrați în propria gospodărie

Vasile și Eugenia Grigore, din satul Corni-Liteni, nu pot ieși din gospodărie decât la pas > Din cauza unei neglijențe cadastrale, bătrânii nu pot băga în curte nici cal și nici căruță > Bălegarul de la animale, necărat de ani, cântărește cât două vagoane, iar calul, inutil de un cincinal, zace în grajd cu unghiile netăiate și răsucite în sus vreo 15 centimetri
În timp ce comunitatea eu-ropeană ne dă sfaturi cât aer, apă și spațiu de păscut sunt necesare unei mioare, cât de înalt trebuie să crească grâul și cât de des e nevoie să se scarpine porcul, doi bătrâni din satul Corni – orașul Liteni riscă să facă vreo boală pentru că nu pot scăpa de gunoiul din curte. Strat după strat, de mai bine de 10 ani, grămada de bălegar s-a înălțat în gospodărie de sfidează aproape înălțimea turlei bisericii din apropiere. Circa două vagoane de bălegar au strâns bătrânii Vasile și Eugenia Grigore, de 80 și, respectiv, 82 de ani, de la animale, lângă grajd, pentru că, numai cu elicopterul l-ar mai putea scoate astăzi din curte.
 

Familia Grigore s-a trezit, după evenimentele din decembrie 1989, că are casa pe pământul statului. Au reușit într-un final să-și cumpere cei aproape 600 de metri pătrați pe care viețuiesc, dar, în același timp, conform suprafeței disponibile, pentru a ieși în drum, ca tot omul, ar trebui să folosească teleportorul, din păcate încă neinventat. Vasile Zamă, cetățean de Timișoara, fostul proprietar de fapt al pământului pe care bătrânii din Corni aveau casa, le-a vândut locul acestora, dar fără drum de servitute, deși specialiștii Primăriei Liteni ar fi trebuit să țină seama la măsurătoare premergătoare vânzării că această facilitate era obligatorie. Scăparea cadastriștilor a făcut ca azi, ai lui Grigore să fie în postura doar să zboare, dacă vor să iasă cu căruța sau cu vreun animal din curte. O vreme, părțile s-au împăcat fără intervenția autorităților și gospodarii izolați au avut parte de o fâșie de drum, dar pe care, în partea lui cea mai îngustă, abia trece un om cu mâna în șold. Pentru că nu au posibilitatea să-l scoată la treabă, calul zace aproape sălbăticit în grajd din 2003, cu unghiile netăiate tot de atunci, curbate în sus aproape 15 centimetri, fapt ce ne-a dus deopotrivă cu gândul la târlicul turcesc și la “Protecția animalelor”. Fără noroc, sau fără bani destui, bătrânii au sperat să cumpere vecinătățile casei lor de la același Zamă, în supra-față de vreo 400 de mp, cu care să-și poată extinde gospodăria și să-și lățească ieșirea la drum, dar n-au reușit, timișo-reanul preferând altă persoană pentru vânzare. Pe locul râvnit s-a înălțat astfel casa noului proprietar, autorizată și inta-bulată de autoritățile locale din Liteni. Acesta, deocam-dată necooperant la necazurile bătrânilor nu a putut fi găsit. După toate acestea, Vasile și Eugenia Grigore s-au trezit aproape sechestrați în propria gospodărie, fără posibilitatea de a folosi vreun atelaj sau uti-laj agricol, cu un munte de bă-legar gata să le inunde curtea și cu fânul putrezind pe deal, dar în continuare, căutându-și dreptatea prin tribunale. “Am cumpărat cu mari greu-tăți locul pe care stă casa, de la Zamă. Dar după granițe, noi nu avem cum ajunge la drum cu căruța sau cu ceva mai lat. Stau căpițele de fân și putre-zesc pe deal pentru că nu le pot aduce în curte. Bălegarul de la animale e cât casa și dacă încerc să-l scot aiurea, cu ce pot, mă amendează. Ne-am ju-decat cu Zamă, dar n-am avut nici un capăt. Am vrut să cum-părăm de la el, i-am dat bani, dar acte nu ne-a făcut și apoi a vândut la altul. Astă nou nici nu vorbește, se face că nu exis-tăm. Ne-am tot chinuit. Au pus gard să nu ieșim, au pus copac de-a latul drumului am fost nevoiți să sărim peste fântână să tăiem garduri, orice numai să ne putem ajuta. Ba ne-au închis, ba ne-au deschis și iar ne-au închis, că acum nu mai putem ieși decât un om, pe jos, fără căruță, fără animal. Am dat mai departe în judecată pentru stabilirea hotarelor și avem proces pe 17 mai”, ne-au spus bătrânii Grigore, nici ei foarte siguri dacă fac bine sau dacă apelul la justiție are șanse să le aducă spre folo-sință drumul de care au ne-voie. Autoritățile locale din Li-teni cunosc situația familiei Grigore, dar nu mai ajută. Po-liția, de exemplu, a fost de față de multe ori în perioada pro-ceselor, când s-au petrecut tot felul de incidente numite onc-tuos “tulburări de posesie”, au aplanat conflictele, dar în sta-diul în care se află acum pro-blemele, au lăsat justiția să-și facă treaba. Bătrânii Grigore din Corni-Liteni au în continuare, spre rezolvarea situației lor, doar două alternative. Una, bună-voința vecinului, care, chiar greu de găsit, ar putea muta puțin gardul pentru a crea un drum de servitute pe care să încapă o căruță. Cea de a doua ar fi tot înțelepciunea judecă-torilor, ale căror hotărâri le-ar putea face loc octogenarilor să se gospodărească omenește câte zile mai au de trăit. Dacă mai apucă…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: