La Burdujeni

Cu imașurile se stă „cel mai bine din județ“

Primăvara timpurie, chiar dacă au mai fost câteva reprize de frig, a înverzit câmpurile, pășunile, pajiștile, așa că la această dată animalele pasc în voie pe imașuri. Burdujenenii, în privința locurilor de pășunat, par să nu aibă nici un fel de problemă. Ba chiar, dacă ținem seama de cele afirmate de crescătorul de animale ILIE ȘPAC, sunt pe locul întâi pe județ din punct de vedere al pășunilor. „Avem la dispozi-ție un izlaz de 72 ha la Fetești, câștigat de un străbunic de-al meu la Curtea Supremă, cu o sută și ceva de ani în urmă. Aici, unde ne aflăm, este ima-șul «La căprărie», de 62 ha, cu pomii pe care-i vedeți acolo. Inițial a fost o pădure, care a fost defrișată de mult, de mult, dar au fost lăsați pomii, care au îmbătrânit și ei. Alt izlaz este la Dealul Mănăstirii, de aproape 70 ha, din care zona de la șoseaua spre Botoșani a fost dată pentru construcții (e vorba de parcelele de teren concesionate familiilor tinere pentru construcția de locuințe – n.a.). Mai este izlazul «Vălcănești», unde a fost Gostatul. Și-acolo mai sunt vreo 70 ha, date pentru animalele mari, pentru taurine. Tot pentru taurine este repartizată și o porțiune din izlazul de la Dealul Mănăstirii, pentru ca oamenii din partea aceea să nu mai traverseze satul până la «Vălcănești». Așa că stăm, cu imașurile, cel mai bine din județ. Acum s-au mai împuținat animalele, și avem pășune suficientă.
 

Cunosc toate comunele din jur și știu că nu are nimeni pășune; toți sunt cu imașurile la pământ, au suprafețe mici, oamenii se ceartă, însă noi stăm foarte bine”. Toate cele patru trupuri de pășune sunt administrate de Primăria Suceava, „care mai dă cu chimicale, mai fertilizează ici, colo. Dar trebuie să gospodărim noi imașul, cei care avem animale aici, să-l fertilizăm prin târlire. Eu am venit pe 1 mai aici și deja am mutat o târlă (documentarea am făcut-o pe 3 mai – n.a.). La 2-3 zile, mut țarcul oilor. Am interes să iasă iarbă bună, ca să am cu ce hrăni animalele. După ce lași câteva zile și apoi muți țarcul, vine o ploaie și în câteva zile crește iarba din abundență. Deci și pășunatul ăsta are rostul lui. Trebuie să pășunezi pe porțiuni, nu să dai drumul pe toată suprafața, ca să distrugă iarba, mai ales pe vreme de ploaie. Când plouă, animalele aleargă pe imaș, fac cărări și distrug iarba. Așa că noi le stăpânim și facem păscutul pe parcele”. Nu fac toți așa, pentru că Primăria n-are cum să le impună acest lucru. Dar cei care au experiență știu că numai așa pot să aibă pășune bună până toamna târziu. Și când și Primăria îi ajută, prin repartizarea aceleiași suprafețe de izlaz ani la rând, oierii adevărați, știind că și anul viitor vor fi tot acolo cu stânele, fac fertilizarea prin târlire ca la carte. De asta ne-am convins chiar pe imașul de „La căprărie”, în zona unde ne aflam pășunea fiind verde, frumoasă, spre deosebire de altă parte, unde iarba era îngălbenită. Poate că era mai pe deal, însă interlocutorul nostru susținea că n-a fost târlită. Ei, dar vremea nu-i trecută, se mai poate face fertilizarea naturală, și dacă mai vine și-o ploaie, dealul va înverzi din nou. Numai dacă ciobanii respectivi știu ceva despre târlire. „Nu fac toți așa, pentru că unii sunt mai leneși – ne spune Ilie Șpac, cu siguranța celui care cunoaște bine situația din zonă. Ei știu că așa-i bine, dar nu fac, din lenevie, mai din răutate, pentru că după Revoluție din vorbă multă, laudă, minciună a ieșit dușmănia la suprafață”. Asta înseamnă că-și taie singuri craca de sub picioare, pentru că dacă nu târlesc pășunea, oile lor nu vor avea ce paște. „Aici, pe pășunea aceasta, e bine. Dar trebuie să depui oleacă de efort, pentru că nicăieri nu plouă cu făină și nu ninge cu slănină. Faci mișcări, muți târla, mai dai din banii tăi cu chimicale, dacă vrei să ai iarbă bună. Eu, anul trecut, am dat cinci saci cu îngrășăminte chimice și am luat câteva faetoane cu fân. A fost iarbă multă și am recuperat cheltuielile făcute”. La mirarea noastră că a fertilizat cu banii lui o parte din pășunea primăriei, ne-a răspuns cu zicala: „Dacă dai ai, dacă nu…”. Ilie Șpac ne-a mai spus că pășunea „La căprărie” a fost închiriată de patru oameni, care și-au împărțit-o între ei, după numărul de animale. Și, lesne de înțeles, fiecare folosește aceeași porțiune, ani la rând. De aceea, anul trecut, el a dat îngrășăminte chimice, a împrăștiat mușuroaiele, a cosit urzicile și spinii, a înierbat-o prin unele locuri. Altfel, anul următor n-ar mai avea ce să caute pe aceeași pășune. Dar dacă ar fi mutați, anual, în altă parte, n-ar mai face nimic pe pășune, pentru că n-ar mai avea interes. Oricum, au pășune suficientă, pentru că acolo, cu ani în urmă, pășteau peste 500 de oi, iar acum sunt numai vreo 400. Cât despre taxa de pășunat, chiar ei recunosc că aceas-ta este foarte accesibilă, de 7 lei (noi) pe cap de oaie, aproape cât un kg de caș, iar mieii nu intră la taxat. „Plătim pe cap de oaie, nu pe suprafața pășu-ne. Înainte se plătea pe suprafață, și dacă nu erau suficiente oi, se mai aduceau din altă parte. Acum însă, reducându-se numărul lor, nu mai este de unde aduce. Eu, de exemplu, în urmă cu 15 ani, aveam 260 de oi, și acum am o sută. E vorba și de puterea de muncă, nu mai este curajul care a fost, n-avem unde să dăm brânza… Mai de mult ne obliga să o ducem la ICIL, ne plătea 17 lei pe kg, și nu se făcea caz. Acum o dăm numai cu 10 lei (noi). Erau centre de desfacere și pentru brânză, și pentru lână, și pentru piei. Ne obligau să dăm și miei la contract. Acuma, fa-cem ce vrem și trăim cum putem… Lâna o mai ia acolo unde a fost DCA-ul, cu 2 lei/kg. Cașul, dacă mă duc în piață și nu-l dau, trebuie să fac ceva cu el, și-l pun pentru iarnă, că vine altul din urmă”. Când l-am întrebat dacă-i rentabilă creșterea oilor, Ilie Șpac a oftat și ne-a spus că se ocupă de treaba asta din 1974, când a trebuit să plece de la CPL Suceava, pentru că la o ședință unde se discuta despre programul de 10 ore pe zi și de lucrul dumi-nica, el, căpos/colțos ca întotdeauna, s-a ridicat și a spus că nu-i de acord, că s-a vărsat sânge pentru 8 ore pe zi și 6 zile pe săptămână… A început cu stâna pe pășunea de la Fetești, unde a stat vreo zece ani, și a devenit bogat. Acolo-i foarte bine, e un imaș bun, numai că e puțin cam departe. Creșterea animalelor (el ține și câte 10-20 de taurine) i-a devenit dragă și nu se lasă de asta, chiar dacă acum nu se mai câștigă ca înainte. Anul acesta, a pornit bine, mai ales că iarna a fost blândă și a scutit lemne și iernat. „Nu țin minte să fi fost o iarnă așa dulce de 33 de ani, de când mă ocup de creșterea oilor”. Ilie Șpac ne-a vorbit și despre întâlnirea primarului Ion Lungu cu cetățeni din Burdujeni, de duminică, 29 aprilie a.c., unde s-a discutat și despre pășunea de la Fetești. Acolo, se vrea să se răspundă și solicitărilor unor crescători de animale din Fetești. „Au și ei pășunile lor, dar caută unde-i mai bine, iar pășunea Primăriei Suceava este bună. Și este și loc acolo”. DUMITRU ȘPAC are 150 de oi și face această meserie de când era copil, tatăl său având stână tot pe pășunea „La căprărie”. „Rentează, nu rentează, cu as-ta mă ocup de la vârsta de 10 ani. Ce să fac, cu ce să mă ocup, să mă duc la Primărie să-mi dea ajutor?”. La un an de la ter-minarea armatei, în 1959, s-a angajat la construcții și a lu-crat până în 1983, când s-a îm-bolnăvit, dar și până atunci a crescut oi. Însă, din 1983, numai cu asta se ocupă. Și în sep-tembrie va împlini 71 de ani! Cu toate că lâna nu-i plătită cum trebuie, iar pieile de miel le-a vândut cu 1,50 lei bucata. Adică a luat mai puțin decât dă pe un litru de suc! Iar „cașul e amărât. E bun de mâncat, dar… Nu mi-i greu de loc să cresc oi; dacă ar fi greu, m-aș lăsa. Pășunea-i bună, că am făcut-o eu (a fertilizat-o prin târlire – n.a.), dar încolo, au venit cu MIG-ul (de la primărie) și au dat cât au avut și ei; nu pe toată suprafața. Ce se vede aici verde, așa frumos, e târlit de mine. Le las într-un loc o săptămână și apoi mut oile mai încolo. Trebuie să dau la primărie, pentru cele 150 de oi, 1.050 lei (noi). Nu-i mult. Dau jumătate din mieii pe care-i am și am plătit taxa de pășunat. Cum să nu fiu mulțumit? Chiar dacă nu se fac lucrări pe pășune ca înainte. Atunci se venea cu elevii și se împrăștiau mușuroaiele, iar Primăria avea echipă care curăța imașul de urzici și de spini. Acuma, dă oleacă de îngrășământ și gata! Dar sunt mulțumit că-s sănătos și mai pot să am eu grijă de pășune. Că, altfel, n-ai cu cine te ajuta. Toți au plecat peste graniță, să câștige mai bine. Dar și asta-i muncă frumoasă, și aici se câștigă, dacă-ți place să muncești”. Însă dragostea lui pentru animale nu s-a transmis nici unuia din cei trei copii ai săi. Toți sunt la casele lor, dar nici unul nu crește oi. Ba nu, au câte cinci oi, date de părinți, și pe care tot tata le îngrijește! Cu oile nu se mai ocupă nici unul, „că oile miros, ce să facem! Dar brânza-i bună, miei-s buni – spune el hâtru. Și 50 de kile de brânză într-o casă de om sunt bune! Ei, mai vin ei și mă mai ajută”, încearcă să-i disculpe și vorbește în continuare cu dragoste despre copiii săi. La alte stâne, n-am găsit stăpânii, ca să le aflăm părerea despre pășunile din zona Burdujeni ale Primăriei Suceava. Credem însă că cele aflate sunt concludente, suprafețele existente acoperă necesarul crescătorilor de acolo. Ba se pare că mai și prisosesc, de vreme ce la pășunea de la Fetești vin și oieri din acel sat. Iar cu o taxă de pășunat modică, probabil că nici Primăria Suceava nu poate face mai mult pentru întreținerea lor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: