Cât e leafa, domnule?

Fără pregătire și experiență, șomerii suceveni strâmbă din nas la „minimum pe economie“
Sute de suceveni, femei și bărbați, au venit vineri în holul Casei de Cultură să-și încerce norocul pentru un loc de muncă. Absolvenți de 19, 20 de ani sau șomeri săriți bine peste 50 de ani, fiecare și-a trecut ochii pe listele cu posturile disponibile ale societăților comerciale din județ în căutarea a ceva ce știe să facă, are calificare și experiență. Bursa locurilor de muncă, organizată de Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Suceava, a avut de data aceasta o ofertă deosebit de mare de locuri (circa 1000 în tot județul). Meserii, câte vrei. De la vânzător, la agent de asigurări, de la spălător, la agent de publicitate, de la coafeză, la informatician. Șomerii au stat adunați grămadă în fața întrării, în timp ce organizatorii permiteau accesul în hol în serii de câte 10 persoane. Grupuri, grupuri, oamenii discutau de toate. „Poate” era însă cuvântul comun tuturor, cel mai des folosit, devenit parcă o regulă după care se desfășoară treburile. Poate găsesc, poate am noroc, poate reușesc să mă încadrez, poate….
 

În așteptare, șomerii, unii indiferenți și deja resemnați după a nu știu câta bursă la care n-au găsit nimic să li se pară potrivit, alții îngrijorați, dar cu o sămânță de încredere că venise ziua cu noroc. Și din nou: poate ca va fi acceptat ca strungar deși a lucrat pe ma-cara, dar mai are o calificare apropiată ofertei, poate, deși e trecută de 50 de ani, și-ar găsi de lucru vânzătoare un-deva, poate s-o găsi ceva mai bine plătit…” Am 12 copii a-casă și trebuie să muncesc să-i pot ține. În gospodărie am la treabă de nu mă vad, dar pentru toate trebuie bani. Care bani? Am lucrat până acum câteva luni pentru 3,6 milioa-ne de lei pe lună la o întreprin-dere, dar și cu ăștia s-a termi-nat, că s-a închis. Am venit și eu să caut alt loc. Eu m-am ca-lificat în izolații, acoperișuri, acopăr case cu orice, dar me-seria mea parcă a dispărut. Au locuri multe la Bermas, dar credința nu-mi dă voie să pun mâna pe băutură și altceva pentru mine nu mai văd”, și-a spus povestea un șomer de 50 de ani din Moara. Mai încolo, un grup de trei femei cu vârste în jur 40 de ani făcuseră eforturi conside-rabile să arate bine pentru atunci când vor ajunge în fața angajatorilor. Erau mulțumite să găsească să lucreze în co-merț, oriunde, pentru că asta făcuseră până când au fost nevoite să intre în șomaj. „Nu lucrez de 2 ani, de când am fost disponibilizată de la Co-metex. Am tot căutat alt ser-viciu, m-am lipit de câte un patron, dar am lucrat la negru, pe 2, 3 milioane pe lună, în batjocură parcă. Încerc să gă-sesc ceva, poate azi, să mai fac vreo câțiva ani vechime pe car-tea de muncă, să pot ieși la pensie ca oamenii. Dar nu mai sunt tânără și…”, credea vi-neri, Elvira C., înainte de a intra în Casa de Cultură. Cei foarte tineri încercau glumițe; sărate sau nesărate, mai toate pline de autoironie și sarcasm. „Am găsit, mă fac sudor, chiar mor să mă fac su-dor. Tata a zis că dacă mă înca-drez sudor pe șantier nu mai vinde vaca”, spunea un tânăr altuia, amândoi cu șapca pe ochi și mâinile adânc băgate în buzunarele blugilor. „Lasă mă, că dacă nu ești bun nici de sudor, te ia frate-tu în Irlanda, să-i păzești mașina”, a venit răspunsul parteneru-lui, urmat de hohote de râs. Strâmbă din nas la „minimum pe economie“ Odată intrați în hol, șomerii primeau de la angajații AJOFM un chestionar pe care l-ar fi completat în cazul unei oferte de muncă acceptate. Cu ochii încă pe ce scria în rubrici, omul începea căutările la mesele la care îl așteptau angajatorii. „Aici nu, aici, nu… Poate aici”… Punea o întrebare, primea un răspuns amabil din partea reprezentantului societății, urma un „mulțumesc” discret din partea șomerului care pășea mai departe. „Nici aici”. La una din mese se așeza în cele din urmă și căuta lămuriri despre ce ar avea de muncă, unde e societatea respectivă și mai ales CÂT va fi leafa. Angajatorul vorbea de condiții de încadrare, cerințe minime pentru viitorul angajat, termene, avantaje după 6 luni etc., în timp ce pe chipul solicitantului se putea citi de la o poștă doar „CÂT”. Aceasta este principala întrebare la care vor să li se răspundă șomerii în căuta-rea unui loc de muncă, iar cei de vineri nu au făcut excepție. „Avem de această dată o ofertă extraordinară ca număr și diversitate de meserii. Nu știu să fi avut alta mai mare ca aceasta. În ciuda acestui fapt, interesul șomerilor pentru un loc de muncă nu este cel pe care îl așteptam. Singurul lucru de care sunt interesate per-soanele este cu cât vor fi plă-tite. Majoritatea nu se gândesc că, totuși, absolvent sau per-soană care a mai fost angajată, de undeva trebuie început, că trebuie calificare, apoi ceva vechime, ca să poți pretinde o retribuție mare. O mulțime de șomeri, fără experiență, ar obține un loc de muncă, dar atunci când aud de minimum pe economie se simt ofensați și refuză”, ne-a declarat Con-stantin Șuvăr, directorul AJOFM Suceava. Reprezentanta unui salon de cosmetică și coafură părea relativ mulțumită că din cere-rile primite pentru locurile de muncă disponibile ale firmei reținuse în borderou datele personale a patru persoane. Ar fi putut fi mai multe, pentru că oferta era mai mare, dacă femeia nu s-ar fi lovit de a-ceeași problemă. „Abia apuc să le explic solicitantelor ce condiții de angajare oferă fir-ma, că mă și întreabă cât este salariul. Le spun cât pot câști-ga la început, dar strâmbă din nas. Îi întreb ce știu să facă da-că vor mai mult, dar fetele dau din umeri. Nu știu când vor înțelege că nu gândesc bine și că așa nu vor găsi niciodată un loc de muncă”, s-a arătat indig-nată reprezentanta salonului. Sunt buni și ăștia, câțiva Până aproape de ora 12, nu intraseră în holul Casei de Cultură nici 400 de oameni. Agenții comerciali însă păreau a spune că mai mult decât făcuseră nu mai puteau face. Altfel spus, aveau locuri de muncă disponibile, la salarii, spuneau ei, perfect justificate, dar nu puteau băga și mințile în cap tinerilor cu pretenții de leafă de cel puțin 10 milioane de lei vechi. „Poate mai vin solicitanți, iar dacă nu, sunt buni și ăștia, câțiva, notați aici”, părea satisfăcut trimisul unei societăți de prelucrare a lemnului din Gura Humorului. Și totuși… Dintre persoanele întrebate de reporteri, doar una trecută de 40 de ani fusese acceptată pentru un loc de muncă. Restul, cu mai multă culoare în obraz la ieșire și promisiunea unui post, au fost persoane tinere, primele preferate de angajatori. Secretară la Trust Orizont, agent publicitar la o societate de editură, două fete ce vor lucra la SC Alimentara, o viitoare bucătăreasă au fost câteva persoane ce vor încheia în curând cu statutul de șomer. Pentru acestea, Bursa locurilor de muncă de vineri a fost cu noroc.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: