Calendar popular

Ziua cucului

Ziua de Blagoviștenie (25 martie), sub aspectul consemnat în calendarul popular, se integra cândva printre riturile de trecere către un echilibru echinocțial de primăvară, când, prin practici specifice, se marca și începutul unor activități de sezon. Ziua, fiind plasată în calendar imediat după echinocțiul de primăvară (21 martie), aparținea în precreștinism perioadei de trecere de la anotimpul friguros la cel călduros. De fapt, această zi aparținea unui ciclu de sărbători, departajate de câte 9 zile, cifra 9 fiind una mistică în străvechiul calendar nereformat. Dat fiind că sărbătoarea cădea când începeau să sosească primele păsări migratoare, mai era numită în calendarul popular și Ziua cucului, cucul ocupând în tradiția noastră populară un loc privilegiat. Pasăre-oracol la români, el este protagonistul unei multitudini de legende, cântece și povestiri.
 

Cucul este pasărea care nu impresionează prin penaj și poate nici prin cântatul său, nu-și clocește niciodată ouăle, dar fiind un simbol al primă-verii, al timpului cald și al dragostei, lumea i-a dedicat o zi specială în calendar. Prin cântatul său, cucul (prognozând totodată și norocul omului) anunța sosi-rea primăverii, el fiind, de fapt, un reper calendaristic. Simbolismul cucului constă în scurgerea neîntreruptă a timpului, precum și în repeta-bilitatea anuală a unui sce-nariu al naturii, pasărea având legături tainice cu viața omu-lui. Interesant este că el cântă de la Blagoviștenie și până la Sânziene sau Sâmpetru, deci de la echinocțiul de primăvară și până la solstițiul de vară, când, conform credinței populare, „se îneacă cu cireșe și răgușește” pentru ca, în scurt timp, să-și înceteze cân-tatul. O legendă referitoare la cuc ne arată că, aflând de infi-delitatea soției sale, el pleacă în pribegie prin lume, spunân-du-i consoartei să-l strige mereu: Cucu, cucu, cucu… În literatura populară, cu-cul apare antropomorfizat, fiind înfățișat sub chipul de haiduc, tâlhar, amant, argat etc., dar ne apare și ca având un penaj de aur, simbol al soarelui, dat fiind legătura sa cu echinocțiul de primăvară, când soarele este în ascensiu-ne cerească. Cucul este singura pasăre de la noi care-și delimitează teritoriul printr-un cântat repetat. De ziua cucului, fiecare om era atent să perceapă din ce parte se aude primul cântat (din față, spate, stânga sau dreapta) și, în funcție de situa-ție, fiecare își prognoza viito-rul. Important era și locul unde cânta cucul prima oară, pe o creangă uscată sau cu muguri, pe o movilă, gard, pe șură, acest aspect fiind semn bun sau rău pentru om, totul referindu-se la viață, moarte, sănătate, noroc, boală, belșug, căsnicie etc. În această zi se obișnuia ca în Bucovina să se vâneze pasărea, capul se conserva în sare, iar apoi, fetele îl puneau în sân când intrau în horă zicând: „Cum nu stă cucul pe loc, / Așa să nu stau eu în joc”. Ziua era și un moment de divinație pentru om, acum prognozân-du-se viața fiecăruia în funcție de numărul glasurilor cântate de cuc și auzite separat de către fiecare. Importanța acordată de tradiție acestei păsări rezidă nu numai din însemnătatea sa practică, imediată, într-o societate tradițională plină de magie și mister, ci și pentru că nu poate fi conceput un expozeu zoomitologic local sau carpatic în general fără a se face referiri la cuc.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: