„Acțiunile noastre pentru reconstrucția Mitropoliei Basarabiei se fac cu multă jertfă, suferință și opreliști”

Interviu cu Înalt Prea Sfinția Sa Petru de Bălți, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
– Într-unul din mesajele de sărbători transmise președintelui Republicii Moldova, PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a solicitat acestuia ca, în spiritul dreptății, să aplece „un gând bun și generos asupra problemelor legate de istoria, limba și biserica sfântă a strămoșilor noștri”. Mesajul, transmis ulterior reactivării instituției bisericești românești din Basarabia, sublinia neacordarea acesteia, de către autoritățile de la Chișinău, a drepturilor legale cuvenite, de altfel, oricărei grupări religioase. În ce stadiu se află, în prezent, relațiile Bisericii pe care o conduceți cu autoritățile moldovenești și care sunt problemele cu care vă confruntați?
– De la bun început vă pot spune că apreciem acest mesaj și îl considerăm dătător de speranță. În al doilea rând, probleme avem destule, pe care trebuie să le învingem, să le rezolvăm. Relația noastră cu conducerea din Republica Moldova nu este atât de fructuoasă, atât de bună. Vă pot spune că, aici, tot ceea ce este românesc se ignoră, se detestă. De aceea, nici noi, reprezentanții Bisericii românești din Basarabia, nu suntem iubiți. Inclusiv președintele republicii, Vladimir Voronin, a ieșit nu demult în presă, chiar la un post de televiziune local din Chișinău, Protv, unde ne-a atacat vehement. Acesta a acuzat Biserica noastră că ar fi coruptă și, de asemenea, preoții ei ar fi corupți. De asemenea, au fost aduse multe alte acuze. Pot să vă spun că aceste afirmații sunt nefondate, pure invenții. Președintele trebuie să știe în primul rând că Biserica este despărțită de Stat și Statul de Biserică, iar pe de altă parte, dacă are dovezi în argumentarea susținerilor sale, să le prezinte. Un președinte de țară care iese astfel la rampă și face astfel de declarații denotă un lucru urât. Mai ales datorită faptului că afirmațiile sale nu au nici un temei. Ca să acuzi pe cineva de anumite fapte trebuie să ai dovezi. Pe hoț când îl prinzi îl arestezi și îl condamni conform legilor. Personal nu mă deranjează afirmațiile acestuia. Noi am dat o replică la aceste acuzații. Nu am de ce să-mi fie teamă, dacă știu că nu sunt vinovat. Eu îi recomand președintelui să ne argumenteze afirmațiile cu fapte concrete, cu probe.
 

– Mitropolia Basarabiei este reprezentată, prin inter-mediul bisericilor românești, inclusiv în partea de sud a Basarabiei, regiune aflată în prezent în componența Ucrainei. Buna funcționare a acestei instituții a fost umbrită de atacurile unor persoane necunoscute, care au vizat intimidarea enoriașilor români din Hagi Curda și determinarea renunțării la oficierea serviciului religios în limba maternă română. Este situația prezentată singulară? Cine ar putea fi, în opinia Înalt Prea Sfinției Voastre, autorul moral al acestor fapte? – Ca să o iau cu începutul, este știut faptul că românii din sudul Basarabiei, că noi aici așa le zicem, chiar dacă ei se află acum acolo pe teritoriul Ucrainei, așa după cum s-au organizat în anii 1940-45 hotarele fiecărei republici, sunt românii noștri. Buni sau răi, ei sunt ai noștri. De asemenea, este știut faptul că românii noștri de acolo sunt lipsiți de drepturile lor naționale. În primul rând fac școala în limba ucraineană. În al doilea rând le-a fost impusă și o altă credință. Parohiile de acolo, din satele românești, care au dorit să vină la noi, la Mitropolia Basarabiei, au avut probleme mari. Foarte mari probleme. Acum lucrurile s-au mai aplanat într-o oarecare măsură, dar totuși există spiritul acesta de ură față de românii noștri. Suntem disprețuiți ca români, ca români moldoveni, ca apartenență la Biserică. Vă pot spune că este la Odesa un mitropolit, care mi-a fost mie cândva rector, în perioada când eram seminarist. Era tânăr pe atunci, avea vreo 30 și ceva de ani. Acesta este în prezent foarte agresiv. Este foarte dur, mai ales la adresa poporului român. Îi urăște și disprețuiește pe românii de acolo, chiar și așa cum ei îi consideră că sunt moldoveni și nu români, deși avem aceeași limbă. – Înalt Prea Sfințite părinte, dar care este scopul urmărit de cei care îi atacă pe români, de cei care atacă Biserica? De ce o fac? – Păi scopul care este? Cred că fiecare dintre noi cunoaște într-o măsură oarecare acest lucru. Au interesul politic, teritorial. Vor să mențină cu orice preț, sub controlul lor, pe românii de acolo, pe acele sate românești să le mențină sub tutela Bisericii ucrainene ori a celei ruse și să nu le dea dreptul să revină la Biserica lor mamă, care are aceeași limbă. În concluzie vă spun că au fost într-adevăr mari probleme. Acum acestea s-au mai redus puțin, dar avem convingerea că ele vor mai fi. – Fenomenul autocefalismului ucrainean, nefast în raporturile lui cu ortodoxia românească din nordul Bucovinei, Basarabia și zonele adiacente din răsărit, a fost subliniat de către Vlad Cubreacov în paginile revistei „Alfa și Omega”, publicația Mitropoliei Basarabiei. Cum caracterizați, din acest punct de vedere, situația instituției Mitropoliei Basarabiei în arealul ucrainean? – Mă voi referi foarte pe scurt la această problemă. Pe noi nu ne atinge în mod direct această problemă a autocefaliei Bisericii ucrainene. Ei, ca ucraineni, sunt un popor mare și au dreptul la autocefalie. Dar această problemă este o problemă a lor, una internă. Referindu-mă la românii noștri din Nordul Bucovinei care sunt cu Biserica rusă, pot să spun că aceștia nu au prea mari intenții să vină la Mitropolia Basarabiei ori să reactiveze fosta Mitropolie a Bucovinei, care a existat până în anii 1945. Trebuie să vă reamintesc faptul că acolo au fost mari ierarhi, ca Visarion Puiu, care a ajuns mitropolit al Bucovinei și alții, care au luptat pentru această mitropolie. Ei bine, acei români de acolo, din Bucovina, sunt și ei lipsiți de unele drepturi, ca români, în domeniul învățământului în limba maternă, al libertății confesionale, mai bine zis credincioșii nu pot să-și aleagă liber apartenența la Biserica care doresc, mă refer aici la cea națională. În acest context, trebuie să ne gândim și la faptul că acei preoți care au fost pregătiți în timpul fostei URSS și au făcut o școală rusească, mai au în interiorul lor o oarecare îndoctrinare sovietică, rusească, care le-a fost făcută de autoritățile și profesorii pe care i-au avut. Pe de altă parte, cei care ar vrea să iasă de sub tutela Bisericii ruse sunt persecutați, vegheați permanent și asta pentru că își manifestă dorința de a fi cu Biserica română, de a fi cu România, ori de a fi român. Putem spune că unii îi condamnă fără rezerve pe acești preoți, că dintre ei o parte nu sunt bine văzuți și li se reproșează că nu luptă pentru cauza românismului. Eu, din punctul meu de vedere, nu-i condamn și le dau dreptate, pentru că și ei trebuie să se descurce acolo cum pot. E o situație grea și pentru ei, dar trebuie de știut că un preot nu poate face totul singur, el trebuie să lucreze mult cu oamenii, pe care trebuie să-i convingă. – În Republica Moldova funcționează două instituții de cult majore: pe de o parte Mitropolia Basarabiei – condusă de Înalt Prea Sfinția Voastră prin binecuvântarea PF Teoctist al BOR, iar pe de altă parte Mitropolia Moldovei – condusă de Vladimir, parte componentă a Patriarhiei Ruse. Așadar, putem spune că în spațiul basarabean se manifestă două civilizații – cea slavă, aferentă Mitropoliei Moldovei (cu manifestările sale specifice de „limbă moldovenească”, obiceiuri și subordonare canonică) și cea latină, întruchipată în cazul de față de Mitropolia Basarabiei. Se poate vorbi oare de o „ciocnire” a acestor instituții, ca urmare a dorinței de impunere a supremației uneia asupra celeilalte? – De la bun început aici nu mai vreau să fac referire la problemele cu care m-am confruntat personal, care au vizat îndeosebi intimidarea mea. Acestea au fost publicate, nu mai este cazul să le reluăm. Vreau pe scurt să vă spun că există aceste două instituții bisericești, una care aparține de Patriarhia Română – Mitropolia Basarabiei, iar alta care aparține de Patriarhia Rusă. Cea care aparține de Patriarhia Rusă – Mitropolia Moldovei, este majoritară, cu un număr mult mai mare de enoriași și biserici. Noi, cei care din 1990 suntem atașați de Patriarhia Română, suntem mai puțini numeric, cam o sută și ceva de parohii și circa 120 de preoți. Vă pot spune, în acest context, că în Mitropolia Moldovei sunt mulți preoți care așteaptă o îmbunătățire a vremurilor ca să treacă la noi, pentru că în prezent este aceeași situație ca în Ucraina, în sensul că autoritățile frânează, stopează orice manifestări care sunt de natură să știrbească autoritatea Bisericii ruse. Includem aici și pe românii care vor să treacă de la Biserica rusă și să fie în cadrul Bisericii mamă, Biserica Ortodoxă Română. Știut este faptul că toate acestea s-au făcut și se fac în continuare cu multă suferință, cu multe greutăți și opreliști. Mă refer la acțiunile noastre proromânești. De exemplu, acum s-au rupt o parte din preoți, din vreo 21 de parohii, care au trecut la noi. Aceste parohii sunt obstrucționate de autoritățile moldovene, care refuză să le dea certificatele de înregistrare, documente care le acordă un statut legal. Avem acuma unele procese, acestea se tot amână din săptămână în săptămână, din diverse motive, pretexte și așa mai departe. Domnul Cubreacov (Vlad) cunoaște aceste aspecte mult mai bine, pentru că el este reprezentantul Mitropoliei la procese, ca deputat și ca jurist. Cu toate aceste spuse, nu putem afirma că situația este chiar atât de disperată. Nu știu cum să vă spun. Probabil, cei care vor citi articolul acesta își vor face o imagine că aici e un adevărat război, ca în Afganistan, că ne luptăm cu talibanii. Nu este chiar așa. Conflicte sunt, într-adevăr, dar nu pot spune că sunt mai mari decât cele care au fost în anii 1992-1993 și ulterior. Ele vor fi și în continuare și vor fi determinate de faptul că mulți preoți și parohii vor vrea să treacă de la Mitropolia Moldovei încoace. Neînțelegeri din acestea vor mai fi, dar nu vor fi vărsări de sânge, cum spuneau unii în anii trecuți că, dacă Mitropolia Basarabiei va fi recunoscută, vor fi vărsări de sânge. A dat bunul Dumnezeu și au trecut patru ani și nu au mai fost astfel de evenimente grave și încet, puțin câte puțin, Mitropolia Basarabiei crește. – Potrivit site-ului oficial al Mitropoliei Basarabiei, drumul acestei instituții către recunoaștere și legalitate a fost făcut sub focul persecuției, cu foarte multe semnale politice din partea autorităților statului moldovean. În decursul timpului, Mitropolia Basarabiei a fost acuzată că a declanșat războiul din Transnistria, subminează autoritatea statului și stabilitatea Republicii Moldova, este o „agentură străină”, este unealtă României, recunoașterea Mitropoliei Basarabiei va duce la dispariția Mitropoliei Moldovei etc. Din păcate, astfel de acuzații aberante au fost aduse, în declarații publice, și de cei mai înalți demnitari ai statului moldovean: Andrei Sangheli, fost șef al guvernului, Mircea Snegur, fost președinte, Vladimir Voronin actualul președinte al Republicii Moldova. Cum comentați aceste afirmații? – Da. Este adevărat că aceste acuzații au fost aduse. Eu cred că nu mai pot face multe comentarii la întrebarea dum-neavoastră. Ceea ce a-ți spus dumneavoastră este adevărat. Că au fost aduse multe acuzații asupra Mitropoliei Basarabiei. Dar acuzațiile acestea nu sunt reale, nu au nici un temei, în primul rând. Persoanele respective, precum și alții, trebuie să se știe că Biserica este despărțită de Stat și Statul de Biserică și că fiecare credincios are dreptul să-și aleagă o apartenență spirituală, fie română, fie rusă, fie oricare alta. Tot ceea ce s-a spus despre noi nu are temei, sunt presupunerile lor, viziunile lor. Niște acuzații aberante și false. – Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova anulase, la 2 februarie 2004, hotărârea nr. 1008 a Guvernului din 26 septembrie 2001, prin care Mitropolia Moldovei fusese recunoscută drept succesoarea juridică a Mitropoliei Basarabiei, dar în același timp statuase că Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoarea istorică, canonică și spirituală a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. Din câte știu, din acest motiv, Mitropolia Basarabiei a inițiat în 2004 un nou dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a demonstra că în accepția legilor Republicii Moldova, a C.E.D.O. și a primului protocol din Convenția Europeană, ratificat de Republica Moldova, succesiunea istorică, canonică și spirituală înseamnă, de fapt, succesiunea de drept. Care este, în prezent, stadiul recuperării proprietăților și bunurilor Mitropoliei Basarabiei, confiscate sau naționalizate? – Da, așa este. Este știu faptul că, din tot ceea ce ei au vrut să ne facă, piedicile permanente puse și așa mai departe, n-au putut să ne stopeze în dezideratele noastre. Noi ne-am căutat drepturile și am izbutit într-o mare măsură. Cu multă jertfă și au trecut mulți ani, o perioadă lungă de 12 ani. Foarte mult. Noi am fost inițial lipsiți de orice drept, dar am vrut să le demonstrăm oponenților noștri că vom izbuti în a le recăpăta. Și acest fapt s-a datorat deputatului Vlad Cubreacov, care ne-a ajutat foarte mult. Și nu ne-a ajutat condiționat, în sensul să facem parte dintr-un partid sau altul. El ne-a ajutat că aceasta i-a fost convingerea și simțământul său religios de român. Este știut faptul că cineva trebuie să se jertfească pentru a obține ceva. Să rabde și să pătimească, să îndure toate atacurile despre care am vorbit mai sus. Prin jertfa și lupta noastră necontenită le-am demonstrat oponenților noștri și le vom demonstra și în continuare că vom rezolva și celelalte probleme ale noastre. Suntem într-adevăr pe rol cu un proces la Strasbourg pentru revendicarea bunurilor fostei Mitropolii a Basarabiei. Vom vedea. Pot să vă spun că, până în prezent, nu ni s-a dat nimic înapoi. De la recunoașterea internațională a Mitropoliei Basarabiei, Guvernul de la Chișinău încă nu ne-a dat nimic înapoi până acum. Guvernul nu și-a îndeplinit îndatoririle de a ne recunoaște deplin cu toate drepturile, deși celorlalți, de la Mitropolia Moldovei, le dă tot ceea ce cer. – Și cum vă descurcați în atari condiții Înalt Prea Sfinția Voastră în activitatea dumneavoastră cea de toate zilele, dacă sunteți lipsiți de orice sprijin, de dotare materială, de proprietăți? – Ne descurcăm cum putem. Credincioșii sunt destul de săraci. Mai sunt oameni de bine, care ne mai ajută cât de puțin. Mare lucru nu poți face. Această Mitropolie a pornit de la zero, ca un copil care se naște. Am rezistat și datorită ajutorului Patriarhiei Române, care ne-a sprijinit pentru a procura casa aceasta, unde avem sediul, precum și o casă modestă, ca la țară, unde locuiesc eu. Iată așa am început, de la zero și supraviețuim în continuare, ba chiar ne și dezvoltăm. Vă pot spune că avem 57 de biserici în construcție și 5 mănăstiri. Se face ceva. – Vă mulțumesc părinte și vă doresc multă putere de muncă, să-i păstoriți pe români pe căile cele drepte. Interviu realizat de Mihai Vicol

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: